Ăi-ai, Maia!

Rămasă în afara treburilor de stat, deci, înlăturată de la «treucă», ex-ministrul Educaţiei, dna Maia Sandu, recent a declarat disponibilitatea sa de a candida la funcţia de preşedinte al ţării. 

Probabil, doamna a obosit să se preocupe de lucruri de mîna a doua. Cum s-ar zice: dacă ţi-a venit ideea să furi bani, jefuieşte Banca de Economii – nu pierde timpul cu mărunţişuri!

Doamna Sandu a spus-o cam în felul următor: eu într-adevăr pot să meditez serios asupra faptului ca să pretind la funcţia de preşedinte al ţării, însă doar în cazul în care el va fi ales prin votul direct al poporului.

A-ha, prin votul direct al poporului... Dar electoratul cel tînăr ce ar zice doamna Sandu? Sau nu mai ţine minte cum, fiind ministru al Educaţiei, şi-a bătut joc de el în perioada BAC-ului? Şi după asta îşi închipuie că tinerii vor alerga la urnele de vot, pentru ca s-o aşeze în fotoliul de preşedinte?!

Dar părinţii copiilor din şcolile «optimizate» în toată ţara,  pedagogii rămaşi fără lucru? Să mai adăugăm aici armata de alegători vorbitori de limbă rusă,  care nu au uitat că prima la luptă împotriva predării în şcoli a limbii ruse s-a avîntat anume ea, Maia Sandu, iar actualul «cap al aducaţiei» din ţară, Corina Fusu, îi urmează la fel de zelos exemplul?! Aşa că, dacă dumneaei are impertinenţa să-şi imagineze că este agreată de popor,  cam exagerează.

Foarte explicit în această privinţă s-a exprimat dl Vladimir Voronin, liderul comuniştilor moldoveni: «Ştiţi cine e şef în spitalul de psihiatrie? Cel care dimineaţa a îmbrăcat primul halat alb».

În general, pentru dumneaei tocmai că este mai avantajoasă alegerea preşedintelui ţării de Parlament, ci nu prin votare directă. Şi iată de ce: ea a absolvit faimosul Harvard, doi ani a fost consilier al directorului executiv al Băncii Mondiale la Washington.  Deci, am putea spune că e omul Washington-ului. Şi, dacă celor din Parlamentul nostru le-ar da cumva în gînd să n-o voteze,  se poate întîmpla ca sfetnicii lor de peste ocean să se supere, poate chiar rău detot. Şi e cam greu de crezut că parlamentarii noştri şi-ar dori aşa ceva...

Eugeniu Marian