Boicot alegerilor, boicot actualei puteri! (Partea III)

(Începutul în părțile 1-2)

Viitorul preşedinte — în rol de păpuşă ascultătoare

Faptul că coaliţia din Parlament, care, după cum se ştie, este alcătuită din deputaţi din partea Partidului Democrat, rămăşiţi din Partidul Liberal-Democrat, Partidul Liberal şi mîrşavii transfugi din PCRM, chiar s-a bucurat de această decizie, o confirmă şi aceea cît de solidar s-au apucat ei să caute variante şi candidaţi. Această decizie anticonstituţională nu a trezit alarmă nici în rîndurile socialiştilor, al căror conducător, Igor Dodon, se avîntă la funcţia de preşedinte al ţării, fără a alege căile şi fără a se gîndi la consecinţe.

În Moldova de acum nu trebuie să-i demonstrezi nimănui că reformele liberal-democratice au condus la înrăutăţirea situaţiei economice şi financiare a familiilor şi la sărăcirea cetăţenilor Republicii Moldova, care, aşa cum cel ce se îneacă se apucă şi de un pai, aşteaptă o îmbunătăţire a vieţii lor în urma oricărui eveniment politic. Amintiţi-vă cum nu demult 82% de cetăţeni aşteptau o minune în urma semnării Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană. Şi ce s-a întîmplat în cei doi ani care s-au scurs de atunci? Nici o minune! Acum ei aşteaptă o minune în urma alegerii Preşedintelui ţării. Potrivit Constituţiei, care sunt împuternicirile Preşedintelui ţării? Încheierea unor acorduri internaţionale, acreditarea reprezentanţilor diplomatici; comandant suprem al forţelor armate, declararea stării de război, decorarea cu ordine şi medalii şi altele de acest gen. Şi ce va putea schimba în mod real Preşedintele ţării pentru majoritatea populaţie ţării în cadrul împuternicirilor destinate lui prin Constituţie?

Nimic! El nu va putea dizolva Parlamentul, precum promit unii dintre cei care s-au anunţat pretendenţi la funcţia de Preşedinte, nici să declare alegeri parlamentare anticipate, nici să promoveze candidatul său, ci nu al majorităţii parlamentare, la funcţia de prim-ministru, nici să se împotrivească reformelor antipopulare, cu care în timpul apropiat Moldova va trebui să plătească noul credit al FMI, în primul rînd, reforma privind pensionarea, care va prevedea majorarea censului de pensionare pînă la 67 de ani pentru bărbaţi şi pînă la 62 de ani pentru femei. Va veni alt Preşedinte al ţării ales de întreg poporul şi va deveni şi acesta o păpuşă ascultătoare în mîinile grupării mafiote, pe care noi am avut-o timp de patru ani. O confirmare a acestui fapt este renunţarea lui Dodon la alegeri parlamentare imediat după apariţia la 4 martie a deciziei Curţii Constituţionale. Imediat cum s-a declarat alegerea directă a Preşedintelui ţării, s-au terminat şi protestele socialiştilor şi ale altor «apărători ai poporului». Dezamăgirea în urma alegerii unui asemenea preşedinte va apărea doar la cîteva luni după aceasta, la fel cum a apărut dezamăgirea în urma semnării Acordului de Asociere cu UE. Şi asta e încă o dovadă a faptului că noi, comuniştii, spuneam că nu are rost să participăm la «nunta» celor care în mod nelegitim au capturat puterea, dimpotrivă, trebuie să ne împotrivim acestui lucru prin neparticiparea la alegerile din 30 octombrie.

Mai mult decît atît. Victoria oricărui candidat din opoziţie va fi absolut lipsită de sens. De ce? Pentru că aceeaşi Curte Constituţională vîndută în mod special nu a schimbat balanţa împuternicirilor între Preşedintele ţării şi Parlament. Noi am aflat că coaliţia democrată mafiotă şi coruptă continuă acţiunile sale de corupere, pentru a putea avea o majoritatea parlamentară şi a-l lipsi pe Preşedinte şi de alte împuterniciri, în particular, şi de dreptul de a propune candidatura sa la funcţia de prim-ministru. În afară de asta, o asemenea majoritate îi poate permite ca ea să declare punerea sub acuzare a Preşedintelui în cazul în care Preşedintele va îndrăzni să nu se supună acestei coaliţii. 

Astfel, la apropiatele alegeri va fi ales încă un Preşedinte-ostatic. Fără împuterniciri, fără careva posibilităţi să influenţeze situaţia din societate, cu atît mai mult, să izbăvească ţara de bandiţii care au capturat puterea.

Analizînd din toate punctele de vedere situaţia creată şi consecinţele pe care le va avea desfăşurarea alegerilor directe ale Preşedintelui, luînd în vedere nelegitimitatea modificărilor Constituţiei, noi, Partidul Comuniştilor, ca unică forţă politică prostatală a societăţii moldoveneşti, considerăm drept datorie a noastră şi drept obligaţie cetăţenească să ne adresăm poporului Moldovei, tuturor organizaţiilor politice şi obşteşti cu chemarea de a boicota apropiatele alegeri prezidenţiale.

Noi procedăm la aceasta, pornind de la următoarele:

— Tot mai mulţi şi mai mulţi oameni din ţară conştientizează că astăzi Moldova nu numai că este un stat capturat, ci şi întregul sistem al instituţiilor statale sunt conduse de clanuri mafiote corupte. În condiţiile unei degradări totale a întregului organism de stat, să ne întrebăm: poate fi învins regimul care a capturat statul, dacă vom juca potrivit regulilor lui? Ce vom obţine noi, comuniştii, şi întreaga ţară, participînd la alegerile prezidenţiale neconstituţionale?

— Doar un boicot al întregului popor este capabil să strice planurile regimului, să readucă ţara pe calea de dezvoltare democratică. Doar boicotul va readuce Moldova în cîmpul adevăratei justiţii. Doar după boicotarea alegerilor prezidenţiale va fi posibilă desfăşurarea alegerilor parlamentare anticipate.

Deci, boicot sau distrugerea totală a ţării, pierderea independenţei şi suveranităţii, pierderea Moldovei.

În cazul în care Comitetul Central va lua decizia de a boicota alegerile, noi cu toţii, întregul partid, va trebui să organizăm o intensă muncă de explicaţie în mijlocul poporului. Ca şi pînă acum, în faţa noastră se află aceeaşi misiune: să ducem adevărul la fiecare om!

Voi aminti: partidul nostru posedă experienţa de boicotare în dimensiunea întregii ţări. În anul 2000, Preşedintele de atunci, P. Lucinschi, şi-a pus de gînd să desfăşoare un referendum cu privire la schimbarea formei parlamentare cu cea prezidenţială. Şi în pofida faptului că Lucinschi şi Parlamentul lui de buzunar au redus norma de participare de la 51% la 33%, totuşi, în rezultatul unei munci bine organizate de explicaţie în mase, referendumul a eşuat, la el participînd doar 30% de alegători. La fel de reuşit am boicotat şi referendumul din 2010.

Bineînţeles, acum va trebui să acţionăm în alte condiţii chiar şi reieşind din faptul că atunci o asemenea mafie încă nu exista, că atunci alegătorii nu erau cumpăraţi în mod atît de cinic şi obraznic, că atunci rezultatele votării nu erau falsificate în mod atît de criminal. Dar asta nu trebuie să ne oprească. Sarcina constă nu în faptul ca să ne pronunţăm contra alegerii unui Preşedinte supus mafiei sau care nu dispune de pîrghii şi împuterniciri pentru a i se opune. Ea constă în readucerea Moldovei în albia legii şi perfecţionarea mecanismelor de formare a puterii, astfel ca mafia niciodată să nu poată nimeri la putere şi nici să n-o poată supune sie. Nici măcar să viseze la aşa ceva să nu poată.

Dacă întreg partidul şi toţi acei oameni care întotdeauna ne susţin vom reuşi să le explicăm în mod convingător alegătorilor că, participînd la aceste alegeri, el, alegătorul, prin asta susţine mafia şi corupţionarii de la putere şi contribuie nu numai la nimicirea ţării, şi a familiei sale, vom putea zădărnici planurile prădătorilor ţării, care cu orice preţ vor să rămînă la putere.

Pentru organizarea întregii munci de boicotare, trebuie să fim deschişi şi să-i atragem nu numai pe comunişti, ci şi pe toţi cei care împărtăşesc poziţia noastră, indiferent de faptul din care partide fac parte şi ce viziuni au.