Poziţie activă şi conştientă

Oleg Reidman: «Acaparatorii scontează pe noul Preşedinte pentru păstrarea capturii lor».

Astăzi, acaparatorii statului nostru au un punct slab, o crăpătură în sistemul lor. Această crăpătură constă în faptul că mandatul Preşedintelui Timofti a expirat. Ei au nevoie să fie ales un alt Preşedinte care va cîrpi această crăpătură, va face capturarea puterii impecabilă, fără posibilitatea de deturnare. Iată ce încearcă să obţină ei cu ajutorul adoptării deciziilor ilegale de către Curtea Constituţională.

 

În ceea ce priveşte aşa numita dorinţă a majorităţii cetăţenilor de a-şi alege Preşedintele în cadrul alegerilor directe, ar fi mai corect să spunem că acest lucru şi-l doreşte televizorul. Iar noi ştim cui aparţine televizorul. Şi prin intermediul televizorului vor zomba oamenii pentru ca ei să-şi dorească ceea de ce are nevoie stăpînul acestui televizor. În cazul dat — iluzia alegerilor prezidenţiale directe.

 

Acum, în ceea ce priveşte sistemul. Aflarea Republicii Moldova în stare de stat capturat, astăzi, peste aproape patru ani de cînd am constatat acest fapt, sunt de acord cu această caracteristică majoritatea membrilor societăţii, comunitatea de experţi, inclusiv, misiunile diplomatice. Această stare de captivitate s-a reflectat în toate dimensiunile vieţii comunităţii, asupra dezvoltării economice şi sociale a ţării. Forţele politice, care se află la guvernare şi care au capturat statul, văd drept unica soluţie de a se menţine la putere — pe care o şi cultivă — fragmentarea socială.

 

Spaţiul mediatic este caracterizat în cea mai înaltă măsură de concentrare în mîinile reprezentanţilor unei singure forţe politice. În acest spaţiu sunt admise doar acele surse media care în confruntare cu cele pro-guvernamentale susţin comunitatea în stare de dezbinare antagonistă. De aceea Dodon s-a pomenit cu tocmai trei posturi TV — pentru că cei de dreapta strigă — la dreapta, iar Dodon strigă — la stînga. Şi această scindare este avantajoasă pentru putere.

 

S-a făcut o încercare de a schimba sistemul politic al Republicii Moldova — de la forma parlamentară la forma prezidenţială de guvernare. Acest lucru, sub nici o formă, nu va genera stabilitate socială. Aşteptările înalte dar absolut inutile ale societăţii de la alegerile prezidenţiale directe vor fi spulberate de atribuţiile limitate ale şefului statului, caracteristice şi logice în contextul formei parlamentare de guvernare.

 

În acest fel, în contextul actualei majorităţi parlamentare, formate în baza formulei de vînzare-cumpărare şi materialului compromiţător, acest Preşedinte — chiar dacă va fi ales de popor, el, oricum, va fi Preşedintele acaparatorilor. Şi dacă nu va fi, peste trei luni îi va fi asigurată procedura de impeachment. Pentru că acaparatorii scontează pe acest Preşedinte pentru păstrarea capturii lor. Însă, responsabilitatea pentru această alegere trebuie să şi-o asume actuala majoritate parlamentară.

 

Este necesar de a-i lipsi de posibilitatea de a se acoperi cu scuza precum că toate forţele politice au participat şi susţinut alegerile prezidenţiale anticonstituţionale.

 

În acest fel, boicotul reprezintă o poziţie politică activă, poziţia conştientă a Partidului Comuniştilor în vederea păstrării Republicii Moldova în calitate de stat suveran şi independent cu perspective de dezvoltare.скачать dle 10.6фильмы бесплатно