Modificarea Constituției de către Parlament, iulie 2000

 

 

 

Stenograma ședinței în plen a Parlamentului de Legislatura a XIV-a din 05.07.00

 

În cadrul ședinței au fost adoptate următoarele documente:

 

1. Proiectul Legii pentru modificarea Constituției Republicii Moldova. Nr. 3389. (Cu privire la Procuratură) Lectura I. (Pro — 98, contra — 0).

2. Proiectul Legii pentru modificarea Constituției Republicii Moldova. Proiectul Legii cu privire la delegarea unor împuterniciri Guvernului. Nr. 3346. Lectura I. (Pro — 98, contra — 0).

3. Proiectul Legii pentru modificarea Constituției Republicii Moldova. Proiectul Legii cu privire la alegerea Președintelui de către Parlament. Nr. 4098. Lectura I. (Pro — 92, contra — 5).

4. Proiectul hotărîrii cu privire la comasarea proiectelor nr. 3346, nr. 3389, nr.4098. (Pro — 93, contra — 3).

5. Proiectul Legii privind revizuirea Constituției Republicii Moldova cu nr.3346, nr.3389, nr.4098. Lectura II. (Pro — 90, contra — 5).

6. Proiectul Declarației Parlamentului Republicii Moldova. (Votat — majoritatea, contra — 1).

 

La ședință este prezent Domnul Petru LUCINSCHI, Președintele Republicii. Lucrările ședinței în plen sunt prezidate de Domnul Dumitru DIACOV, Președintele Parlamentului, asistat de domnii vicepreședinți Vadim Mișin și Vladimir Ciobanu.

 

* * *

DOMNUL PREȘEDINTE:

Mulțumesc. Cuvînt i se oferă domnului Vladimir Voronin, liderul Partidului Comuniștilor din Moldova.

 

DOMNUL VLADIMIR VORONIN:

Stimate domnule Președinte al țării, stimate domnule Președinte al Parlamentului, stimați deputați, ședința de astăzi a Parlamentului este una deosebită. Fără exagerări, se poate spune că proiectele de legi pentru modificarea unor articole din Constituție, incluse în ordinea de zi, pot să contribuie hotărîtor la schimbarea situației social-politice, economice din republică.

 

Societatea își exprimă speranțe că deputații, în cadrul dezbaterilor, vor da dovadă de responsabilitate, înțelepciune și voință politică. Specificul momentului este că aceste proiecte de legi, demult, se află în centrul atenției. Comisiile, fracțiunile parlamentare, fiecare din noi deputați am avut mult timp ca să facem cunoștință. Am avut timp să ne descurcăm în esența modificărilor și în cele din urmă se ne pregătim, să fim gata astăzi să avem propria noastră poziție.

 

Și în sfîrșit, cel mai important, fiecare din aceste modificări este dictată de viață, cu lecțiile ei aspre ori chiar și crîncene. Să luăm de exemplu inițiativa despre lărgirea împuternicirilor puterii executive. Cît timp noi cu dumneavoastră, aici în această sală, am criticat cu înverșunare guvernele Ciubuc-1, Ciubuc-2, Sturza. Și iată acum prelungim cu guvernul Braghiș. Dar n-am vrut și nu dorim să recunoaștem că o mare parte din pretenții referitoare la pasivitatea și lipsa de operativitate în care îi învinuim pe dumnealor, pe aceste echipe guvernamentale, au fost din cauza legislației imperfecte.

 

Responsabilitatea fără împuterniciri a fost și continuă să fie cea mai bună atmosferă pentru pasivitate și lipsă de inițiativă. Toate acestea noi toți le-am văzut pe parcursul ultimilor ani, cînd pentru cele mai elementare acțiuni, conducătorii guvernului erau nevoiți și trebuiau să se adreseze după blagoslovirea legislativă a Parlamentului.

 

Deosebit de negative sunt toate aceste urmări în situațiile de criză și maximum urgență. Și de aceasta noi cu dumneavoastră ne-am convins de nenumărate ori. Pornind de la toate acestea, de la toate aceste motive, Fracțiunea Partidului Comuniștilor este hotărîtă să susțină propunerile legislative despre lărgirea împuternicirilor puterii executive. Dar noi dorim să subliniem, noi considerăm aceste propuneri numai ca un prim pas real în stabilirea unei conlucrări eficiente între ramura legislativă și executivă a puterii de stat.

 

Și în această conlucrare prerogativa de a dirija operativ și efectiv țara, să fim conștienți, fără îndoială și indiscutabil trebuie să aparțină Guvernului. Reieșind din aceasta, Parlamentul trebuie în mod hotărîtor să fie scutit de multe funcții executive, pe care noi astăzi ni le-am asumat. De aceleași interese supreme ale statului este determinată poziția Fracțiunii Partidului Comuniștilor referitor la inițiativa legislativă despre schimbarea ordinei de alegere a Președintelui țării.

 

În jurul acestei inițiative, precum și în jurul cunoscutelor inițiative ale șefului statului despre introducerea în țară a formei prezidențiale de guvernare, de acum mai multe luni s-au ațîțat spiritele.

 

Uneori se creează impresia că Moldova nu se află într-o criză profundă, că economia nu este paralizată, că populația nu se luptă pentru supraviețuire fizică, dar toți doar își frămîntă mințile și noaptea și ziua de un singur lucru: ce fel de republică va fi la noi? Prezidențială sau parlamentară? Dar oare în aceasta este problema? În lume sînt multe state dezvoltate cu o formă de guvernare și cu cealaltă, inclusiv și ca la noi cu formă de guvernare mixtă.

 

Principalul însă este încărcătura legislativă a acestor concepții, nivelul de dezvoltare a societății și statului, bunul simț, voința și patriotismul guvernatorilor. Chiar și cea mai scurtă retrospectivă în acest context la noi lasă o impresie urîtă.

 

Recunoscînd meritele și aportul pozitiv al creatorilor Constituției din 1994, nu se poate să nu subliniem că în legea de bază a țării a fost introdusă această mină cu efect întîrziat, care a provocat conflicte permanente între ramurile puterii, care ne urmăresc în toți acești ani. Deosebit de dureroase s-au dovedit a fi luptele permanente între Președinție și Parlament. Din păcate, în perioada guvernării și a primului și celui de-al doilea președinte al țării, confruntarea cu organul legislativ a fost elementul principal al activității lor. Anume de aici se trag rădăcinile în anarhie, lipsa de control și de cîrmuire în țară.

 

Nu vreau să vorbesc despre factorii subiectivi și conjunctura politică, nu-i momentul. Nu doresc să accentuez faptul că, în acești ani în contradicțiile obiective au intrat reformarea bazelor sociale și de drept ale statului cu modelul nechibzuit de reformare economică, care, înțelegeți dumneavoastră, a exagerat rolul și importanța proprietății private. Acum, eu vorbesc de altceva.

 

S-a dovedit a fi ineficient principiul constituțional al separării împuternicirilor și responsabilităților puterii în stat. Dați să chibzuim. Ca și Parlamentul, Președintele este ales de întreg poporul, ca și Parlamentul el are funcții legislative. În același timp, el are o influență serioasă, hotărîtoare asupra puterii executive.

 

Președintele și parlamentul, de cele mai multe ori, dispun de programe electorale care se contrazic reciproc din start. Cum să nu te rătăcești în toate aceste neclarități ale funcțiilor, împuternicirilor și, în sfîrșit, a responsabilităților? Iată toți și ne-am rătăcit, provocînd anarhia și lipsa de responsabilitate. Și au apărut discuții despre o putere dură prezidențială, despre o mînă puternică, despre o nouă dictatură.

 

Personal eu și partidul din care fac parte, considerăm că timpul dictaturilor a trecut. Fiindcă dictatura a compromis și este în stare să compromită cele mai umaniste idei, inclusiv și ideea socialistă. Moldova are nevoie de o conducere puternică, dar democratică și înțeleaptă. În acest context, vreau să vă amintesc că, în baza art. 60 al Constituției Republicii Moldova, citez: «Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova și unica autoritate legislativă a statului». În baza acestei atribuții și reieșind din practica internațională de drept, noi, deputații urmează astăzi să aranjăm rațional ierarhia autorităților publice ale statului nostru.

 

La etapa actuală, acestui scop îi corespunde inițiativa legislativă, care prevede alegerea Președintelui Republicii Moldova de către Parlament. Corespunde și din punct de vedere al dreptului statal și dreptului politic, și în plan moral și psihologic. Cu atît mai mult că forma parlamentară de guvernare, spre deosebire de cea prezidențială, într-o măsură mai mare, coincide cu principiul suveranității poporului, concept de bază al ideologiei partidului nostru. Astfel, fracțiunea noastră are de ajuns motive să accepte aceste inițiative legislative. Mulțumesc.

 

DOMNUL VLADIMIR CIOBANU (vice-spicher):

Din partea Fracțiunii pentru o Moldovă prosperă și democratică сuvîntarea domnului Dumitru Diacov, președintele Parlamentului

 

DOMNUL PREȘEDINTE:

Onorate domnule Președinte al Republicii Moldova, stimați colegi, într-adevăr, astăzi este o zi extrem de importantă în istoria, în soarta țării. Este o zi cînd după multiple discuții pe parcursul a unui an întreg sau chiar și mai mult, noi examinăm schimbările în Constituție, schimbări despre care toată lumea a vorbit că, este necesar de introdus pentru a clarifica raporturile între ramurile puterii în stat, pentru a face ca mecanismul puterii să lucreze în Republica Moldova.

 

Pe parcursul anilor în țara noastră s-au acumulat multiple probleme. Eu cred că nu este nici un secret pentru orice locuitor, pentru orice cetățean al țării noastre că, noi avem foarte și foarte multe probleme de rezolvat, probleme de ordin social, probleme de ordin economic, probleme legate de imaginea statului în care noi ne-am născut, în care trăim și sigur că legate de perspectiva acestui stat. Fiecare componentă, deputați, miniștri, Președinte, Prim-ministru ș.a.m.d., toți doresc ca în această țară lucrurile să meargă altfel. Din păcate, inclusiv și Constituția, nu a creat premise pentru ca lucrurile să meargă așa cum noi toți dorim.

 

Sigur că dramatismul situației constă în faptul că noi, pe parcursul anilor, nu am avut practic posibilitatea să ne concentrăm eforturile asupra rezolvării acestor probleme concrete. Din păcate, mereu, permanent pe parcursul acestor ani, am fost antrenați în dispute, în discuții, în lupte politice legate ori de campaniile electorale, ori de delimitarea funcțiilor, ori de a atrage aceste funcții în jurul unei sau altei structuri ale puterii. Sigur că discuțiile care s-au pornit practic un an jumătate în urmă, ele s-au pornit de la necesitatea delegării unor funcții a Parlamentului, Guvernului, ca Executivul să aibă posibilitatea să manevreze operativ problemele economice, să aibă posibilitatea să ia decizii operative atunci cînd este necesar. Fiindcă procedura de examinare a documentelor, a legii a proiectelor în Parlament este cu mult mai complicată nu numai în Moldova, în orice țară a lumii. Și de aceea, din dorința noastră ca să clarificăm unele prevederi constituționale, ca să facem astfel ca și în Moldova să existe o structură a puterilor, așa cum există în altă lume, s-au pornit aceste discuții, dar din păcate ele au evoluat cu totul în altă direcție.

 

Eu nu vreau să învinuiesc pe cineva concret. Pentru noi, pentru formațiunea pe care eu o reprezint, a fost o perioadă foarte delicată, foarte dificilă și foarte complicată ca noi să ne expunem punctul nostru de vedere. Din păcate, chiar și unii colegi de-ai noștri, unii deputați, mă refer mai mult la deputații din grupul independent, au ajuns pînă la aceea că susținînd o idee au început să ponegrească Parlamentul.

 

Au început să speculeze în jurul acestor probleme folosind presa, folosind opinia publică. Și în republică și noi ajunsesem la un moment dat, la un moment paradoxal, cînd începeam denigrarea unei instituții fundamentale, democratice a statului. Ce înseamnă aceste învinuiri de oligarhie, ce înseamnă aceste învinuiri de egoism de partid? Care, mai ales unul din colegii noștri, încearcă în fiecare articol această idee să o implanteze în societate.

 

Noi toți, Parlamentul în întregime, fiecare fracțiune are obligația ca să perfecționeze, ca să aducă oameni mai pregătiți în Parlament și, pe viitor. Dar, oameni buni, noi nu putem în euforia asta de a-i învinge pe toți, de a veni singur, ca să purcedem la o astfel de situație. Mai găsiți în altă parte? De aceea, sigur că evoluția discuțiilor în fracțiunile parlamentare, în partidele politice, eu vreau să vă spun, după multe foarte sincere discuții cu colegii noștri.

 

După multe discuții cu colegii din alte țări, dar cred că nu întîmplător, și dumneavoastră sunteți la curent, nu întîmplător noi am fost în ultimul timp în Ungaria, în Israel, în Franța. Și eu vreau să vă spun că, peste tot noi ne-am interesat cum ei privesc aceste lucruri în Moldova. Și am vorbit cu liderii fracțiunilor parlamentare din țările respective. Am vorbit cu conducătorii parlamentelor din aceste țări. Iată avem cel puțin 4 martori între deputați, Președintele Senatului Franței ne-a, bun noi nu ne-am dus după sfaturi, noi singuri, cum se spune, merită, s-a exprimat în favoarea regimului parlamentar sau a democrației parlamentare.

 

Mai mult ca atît, eu vreau să vă spun că Egor Stroev, Președintele Sovietului Federației, în discuțiile cu el spunea: «Da, eu înțeleg, pentru Rusia există alte tradiții. Rusia este o țară foarte mare, o țară cu probleme foarte mari și acolo trebuie să existe un regim mai… Pentru o țară mică, republica parlamentară este un lucru care poate să ducă la împăcare socială».

 

Și această evoluție noi singuri o vedem. Eu cred că anume tendința de a, și nu atît actualul Președinte ca persoană, dar cît a anturajului său, care din dorința de a apuca și ei parte din putere, s-a ajuns la aceea că în republică s-a creat o atmosferă de luptă totală. Și noi, într-adevăr, pe parcursul întregului an, practic, nu am avut posibilitatea să ne concentrăm asupra problemelor economice. Și eu, și liderii fracțiunilor parlamentare venim în fiecare zi în Parlament și ne gîndim cum să ne apărăm de loviturile acestea dintr-o parte sau alta?

 

Și eu cred că și presupun că această atmosferă există și în Președinție, fiindcă se gîndeau cum să pună la punct partidele sau Parlamentul. Este o chestie normală, este o chestie care nu ne permite ca noi să ne concentrăm, să rezolvăm problemele date.

 

Dar eu vreau să vă spun că este și un alt pericol. Egoismul partidelor care s-a manifestat pe parcursul acestei perioade. Și noi trebuie să fim sinceri și deschiși, poate crea premise că și acest pas al nostru, care este făcut după multe meditații, poate să ducă la o altă situație, mai proastă, de haos ș.a.m.d.

De aceea, eu sunt absolut convins că în urma hotărîrii acestor amendamente, crește rolul partidelor, crește rolul liderilor politici, crește rolul formațiunilor politice care trebuie să-și ia responsabilitatea, să poarte această responsabilitate așa cum o fac și în multe țări ale Europei. Aici s-au enumerat. Eu nu vreau să enumer aceste țări în care există aceste regimuri.

 

De fapt, prin modificările Constituției nu se lezează nicio prerogativă a Președintelui. Se schimbă numai modalitatea de alegere a Președintelui. Restul, toate funcțiile rămîn. Și se creează o premisă ca, într-adevăr, așa cum a vorbit aici și domnul Voronin, ca între Președinție, Parlament și Guvern să existe o atmosferă de colaborare. Fiindcă această lipsă de atmosferă de colaborare a dus și la aceea că noi, fiecare cu tabăra lui, fiecare din partea lui a încercat să împroaște unul în altul.

 

Și această situație nu ne-a permis ca noi să ne concentrăm, să rezolvăm problemele foarte serioase ale țării. De aceea, fracțiunea noastră susține, noi la consiliul republican al partidelor am luat încă două luni de zile în urmă această decizie. Eu sper foarte mult ca, într-adevăr, această decizie va fi conștientizată de toți care vor ridica mîna astăzi. Sigur că mulți își pun întrebarea acestei zile, ce va urma după acest vot?

 

Vor urma confruntări mai departe, vor urma măsuri speciale ș.a.m.d., folosirea forței. Eu vreau să-mi exprim convingerea că noi vom evita aceste lucruri. Eu sper că noi vom fi conștienți și responsabil de situația țării. Eu folosesc această ocazie și mă adresez Președintelui Republicii ca după votarea amendamentelor, Legea cu privire la modificarea Constituției să fie promulgată, fiindcă a trecut toate procedurile. Noi nu am intervenit nici la un articol nou.

 

Eu am consultat, ieri, președintele Curții Constituționale cu privire la această comasare. Noi nu intervenim în alte articole și eu rog foarte mult Președintele Republicii să se conformeze voinței politice a majorității constituționale a Parlamentului, ca noi să lucrăm mai departe în bună înțelegere, să lucrăm în cooperare, în conlucrare.

 

Fiindcă mai presus decît soarta noastră personală, decît pozițiile noastre personale este, într-adevăr, interesul statului, interesul poporului. Și ca Republica Moldova, în sfîrșit, să arate ca o țară pașnică, ca o țară care dorește să devină o zonă de stabilitate în acest colț al Europei. Și eu foarte mult sper că după multe discuții, ajunși la o decizie noi vom încerca să demonstrăm responsabilitate în fața țării. Eu vă mulțumesc pentru atenție.

 

Cuvînt i se oferă Președintelui Republicii Moldova, domnul Petru Lucinschi.

 

PETRU LUCINSCHI:

Stimați domnilor deputați, domnule Președinte al Parlamentului, problema modificării Constituției și constituțiilor stă în fața tuturor țărilor. Nu-i țară care să nu se confrunte cu această problemă. Ne confruntăm și noi.

 

Și eu sunt de acord cu ceea ce s-a vorbit, astăzi, aici, importanța acestei sesiuni, importanța deputaților acestei legislaturi că, acesta este un moment istoric și multe alte cuvinte care au fost spuse cu ocazia modificării Constituției, care astăzi dumneavoastră aveți de gînd să o votați. Dumneavoastră știți că eu întrebarea aceasta am abordat-o încă în februarie 1999. Era vorba de niște împuterniciri ale Guvernului. Parcă a fost acceptată ideea, dar pe urmă s-a început un atac extraordinar că aceasta îi sfidarea Constituției ș.a.m.d.

 

Bun. Rezultatul acestui referendum este bine cunoscut. Deci, noi avem cît? 769 de mii de oameni care au susținut ideea schimbării guvernării în țara noastră, creînd un mecanism care ar da, ar fi un accent mai evidențiat pentru executiv, pentru Guvern în primul rînd. Despre Președinte nici nu era spus în principiu la referendum. Mai departe, noi, pornind de la rezultatele acestui referendum, dar eu vreau să vă aduc aminte un citat de la Jonn Kenedy, care a spus așa, că ignorarea unui alegător într-o democrație pune în pericol securitatea tuturor.

 

Deci, pornind de la lucrul acesta, nu putem să ignorăm ceea ce au spus oamenii la referendum, a fost creată o Comisie. Mai departe este cunoscută foarte bine toată procedura aceasta. Da, discuții. Cum numiți dumneavoastră confruntări. Confruntările noi le-am făcut. Eu nu am auzit nici într-o localitate ca oamenii să se confrunte tare cu problema asta.

 

Noi aici am făcut bătălii foarte mari. Mă rog, tot am făcut trimitere la democrație. Că așa să poate fiecare să-și expună părerea și opinia sa. În cele din urmă, a fost creată o Comisie mixtă. Comisia a lucrat. Am plecat la Comisia de la Veneția a Consiliului Europei.

 

Este o variantă care a fost discutată pe parcursul acestui timp, care se află la Curtea Constituțională și marțea viitoare, Curtea va da avizul acestui document, care, în ansamblu, prevede tot ce s-a vorbit astăzi aici. Îi clar cu unica poziție despre alegerea Președintelui de către Parlament, despre care am să spun cîteva cuvinte aici. Deci, despre lucru acesta este cunoscut în Europa. S-a spus că iată în Moldova s-a ajuns la o înțelegere. Este de acuma o variantă pe care poate să o discute Parlamentul.

 

Bine, dumneavoastră ați hotărît să anticipați chestia aceasta, să hotărîți problema aceasta astăzi, peste o săptămînă vine avizul Curții Constituționale de acum în ansamblu. S-a lucrat aproape un an jumătate asupra acestui document. Nu știu în ce măsură aceasta este rațional cum procedăm noi astăzi.

 

Mai departe, pentru a hotărî problema alegerii Președintelui țării de către Parlament, trebuie mai întîi de toate de respectat o condiție. Aceasta este o majoritate stabilă în Parlament. Ceea ce se spune deseori că noi am luat un model european, aceasta nu este adevărat. Un model european nu este, nu-i așa model european. Fiecare țară are principii democratice: principiile separării puterii și colaborării ș.am.d. Dar fiecare țară își are Constituția sa. De aceea, noi am copiat în 1994, dar dumneavoastră știți cum se numesc elevii care copie în clasă. Acum, au trecut 6 ani de zile. Cum s-a hotărît întrebarea aceasta în 1994? Vreau să vă spun cum. Deci, au fost discuții de a adopta o Constituție cu o țară prezidențială.

 

Și domnul Snegur știe foarte bine despre lucrurile acestea. Dar și a fost înțelegere și cu Președintele țării, domnul Snegur și cu domnul Sangheli, Prim-ministru. Dar, în ajun, de acum de discuții asupra acestei probleme, s-a adunat Sfatul partidului Agrar Democratic din Moldova, care a hotărît că nu trebuie să fie așa un fel de semi-parlamentar, dar cu acele prerogative pe care le-ați văzut în Constituție. Astăzi, problema o să fie hotărîtă în conformitate cu hotărîrea plenarei de ieri a Partidului Comunist. Vă doresc succes.

 

Dar eu vreau să vă spun că tot ce s-a vorbit, astăzi, aici este bine spus, dar sunt lucruri teoretice pentru situația din Moldova, teoretice. Dacă noi garantăm o majoritate parlamentară, nu-s probleme, aceasta este condiția unei republici parlamentare. Vă rog să-mi răspundeți, cum o să funcționăm noi înainte? Noi putem să fim sinceri așa unul cu altul, cum a spus deputatul Strâmbeanu zice: «Da, noi suntem fățarnici, dar putem măcar o dată să ne spunem unul altuia care-i adevărul?».

 

Cum o să funcționeze un Guvern, care este format, e clar, că de Parlament, coloratura asta se schimbă de fiecare dată, fiindcă noi suntem acei care suntem. Noi, dacă nu vrem să recunoaștem lucrul acesta, încă o dată vă spun, noi putem să facem lecții europene, să vorbim aici, dar trebuie ceva de aplicat pentru noi cu tradițiile noastre, cu istoria noastră, cu caracterul nostru, cu tradițiile democratice și cu cultura general-politică, dacă lucrurile acestea se îmbină, mă rog, mergem și noi. Dar eu, încă o dată, vreau să vă spun, experimente de așa natură, iată noi am făcut, noi astăzi lucrăm în condițiile republicii parlamentare.

 

Și eu de ce am venit atunci cu problema respectivă în Parlament? Fiindcă lucrurile nu merg. Dacă ar fi rezultate, cine atunci poate să vină să conteste aceste rezultate, dar nu sunt și acum noi încercăm să aprofundăm și mai tare. Dumneavoastră trebuie să votați și dumneavoastră conștient să luați deciziile respective.

 

Acum, referitor la problema ce ține de colaborare între puteri. Asta este problema de bază pentru Moldova. Da, în Constituția de astăzi și în legislația de astăzi, nu sunt separate corect aceste funcții. Încercarea de a da Guvernului unele împuterniciri astăzi, e bună, dar ea este în varianta care este acum la Curtea Constituțională. Este stipulat absolut, cîntărită și echilibrată, este această balanță între puterea executivă și puterea legislativă. Rupem din context și venim numai cu problemele acestea?

 

Eu sînt convins că da, aceasta va avea o influență asupra Guvernului, dar noi trebuie să fim sinceri, de ce am spus eu să fim sinceri? Noi trebuie să știm că în fiecare zi, în Guvern sună cineva din deputați, nu știu cîți — 5,1,10, asta este o situație absolut reală, noi n-o s-o putem depăși.

 

De aceea, a fost ideea în condițiile cînd în toate țările la perioada de tranziție n-au rezolvarea problemei ce ține de majoritatea parlamentară, merg la întărirea puterii executive ceea ce se primește republică prezidențială și toți fac în felul acesta la perioada asta de tranziție pînă s-a stabiliza situația în țară.

 

Eu înțeleg dorința aceasta, încă o dată, de a termina cu hărțuiala asta și vă rog să mă credeți, că cel mai mult eu le simt lucrurile acestea. Dumneavoastră sunteți mulți, dar eu sînt unul și toți încearcă să critice Președintele, eu știu ce-i asta. Dar vreau să mă credeți, noi facem lucrul acesta, noi aici, la Chișinău.

Da, dumneavoastră, în situația aceasta vă luați o responsabilitate foarte mare. Eu înțeleg că în Constituția noastră despre responsabilitatea Parlamentului nu-i scris nimic, dar este responsabilitatea morală. Noi, dacă am modela ce o să fie cu noi mai departe, atunci e o situație, dar noi dacă n-am modela ce o să se întîmple, eu pot să vă asigur un lucru, că ceea ce s-a spus astăzi, uzurpare ș.a.m.d. Cuvintele acestea atunci dumneavoastră le luați asupra Parlamentului, fiindcă totul, încă o dată vreau să vă spun, trebuie să fie hotărît în Parlament, cu excepția celora ce trebuie să fie hotărîte în Guvern. Dar, oricum, de fiecare dată, Parlamentul poate să intervină ca să se pronunțe pro sau contra și să lipsească Guvernul, să spunem, de acea stabilitate de care trebuie să se bucure el.

 

Și e vorba de stabilitate în țară. Eu nu știu, eu consider așa, că cel mai principal lucru este stabilitatea în țară, dacă vorbim de investiții, vorbim în ce mod serios se atîrnă față de noi țările lumii. Dacă noi vom asigura această stabilitate, mă rog, noi ne vom prezenta atunci ca un popor civilizat în lume, dar dacă nu vom asigura această stabilitate, vreau să vă spun, că atunci pe noi ne așteaptă zile și mai grele.

 

Eu înțeleg că acum sînt niște înțelegeri, toți de acum au hotărît, majoritatea mergem pe calea aceasta. Am mai avut noi lucruri de acestea, cînd cu mare bucurie, cu șampanie ș.a.m.d., sărbătoream, dar pe urmă regretam de ceea ce am făcut.

 

Dumneavoastră luați decizia, viața nu se termină, viața, cum sînt eu convins după aceasta numai se va complica și poate să devină chiar insuportabilă, dar mă rog, dacă dumneavoastră vă asumați această responsabilitate, faceți lucrul acesta. Eu consider că nu-i totul cîntărit pînă la sfîrșit, fiindcă, încă o dată vreau să vă spun, este un proiect care acum, peste o săptămînă, trebuie să vină la dumneavoastră unde totul este echilibrat împreună și cu organismele internaționale.

 

Eu v-aș propune altfel. Dacă noi dorim, într-adevăr, să scoatem tensiunea de aici, din Moldova, poftim, mergem la alegeri anticipate și prezidențiale și parlamentare. Și Parlamentul care va veni de acum fiind împuternicit de alegători, nu cei care am fost 4 ani sau 2 ani și jumătate în urmă, va lua decizia, ce să facă mai departe? Dacă va fi o majoritate stabilă în Parlament. Aceasta ar fi o decizie curajoasă pentru a ieși din criza în care ne aflăm.

 

În toate celelalte eu vreau să vă doresc succese și numai una vreau să doresc, ca de ceea ce ne temem noi să nu se întîmple, să dea Dumnezeu așa. Dar cu părere de rău, mecanismul puterii e de așa natură că nimic nu-i nou. Dacă nu este un partid, o coaliție puternică într-o țară sau alta, nu este garantată această stabilitate. Noi cu părere de rău, avem situația concretă. Vă mulțumesc.

 

DOMNUL PREȘEDINTE:

Stimați colegi, eu propun să nu intrăm în discuții. Măcar că este aici o problemă, domnule Președinte, și noi sîntem obligați pe viitor, că mulți vorbesc, că de mîine, poimîne, iar o să ne oprească gazul, o să iasă «Plai natal», cu pîinea o să fie acolo ceva ca noi să le rezolvăm de comun acord.

 

Și ceea ce se referă la proiectul trimis la Curtea Constituțională. Pur și simplu, eu sînt obligat să fac această precizare, proiectul trimis de dumneavoastră la Curtea Constituțională, el nu este susținut de Comisia de la Veneția. Asta-i realitatea. Mulțumesc.

 

Stimați colegi, noi am terminat dezbaterile. Propun la vot, prin vot să luăm această decizie. În prima lectură se pune la vot proiectul 3389 cu privire la Procuratură, ceea ce a prezentat domnul Crețu. În prima lectură.

 

(Au votat:pentru — 98, împotrivă — 0)

 

Următorul proiect 4098 cu privire la alegerea Președintelui de către Parlament.

 

(Au votat: pentru — 92, împotrivă — 5)

 

Acum, toate trei proiecte au fost votate în prima lectură. Stimați colegi, a fost propus de către Comisie și de către cei care au luat cuvîntul, se propune de adoptat hotărîrea, o hotărîre. Hotărîrea Parlamentului.

 

În temeiul art. 69, ceea ce am vorbit eu de la bun început, procedura specială, din Regulamentul Parlamentului, Parlamentul adoptă prezenta h o t ă r î r e:

 

Articolul 1. «Proiectele de legi privind modificarea și completarea Constituției cu numărul 3346 din 02.12.99; numărul 3389 din 28.10.99 și 4098 din 24.11.99, adoptate în prima lectură, se vor comasa într-o singură procedură și se vor examina în lectura a doua, adoptîndu-se o singură lege constituțională».

Articolul 2. «Prezenta hotărîre intră în vigoare la data adoptării».

Pun va vot această hotărîre.

 

(Au votat: pentru — 93, împotrivă — 3)

 

Este adoptată această hotărîre.

 

(S-a anunțat pauză — 15 minute)

 

DOMNUL PREȘEDINTE (d u p ă  p a u z ă):

Stimați colegi, noi continuăm lucrările Parlamentului. La tribună este invitat domnul Eugen Rusu din partea Comisiei.

 

DOMNUL EUGEN RUSU:

Cred că este un moment istoric, în iulie 1994, tot de la această tribună, eu citeam Constituția adoptată în 1994.

 

Domnule Președinte al Parlamentului, doamnelor și domnilor deputați, Comisia specială prezintă raportul asupra proiectului de Lege privind revizuirea Constituției Republicii Moldova cu nr. 3346 din 2 decembrie 1999, nr. 3389 din 28 octombrie 1999, nr.4098 din 24 noiembrie 1999, lectura a doua.

 

Comisia specială a examinat în lectura a doua proiectele de lege menționate și amendamentele deputaților, comisiilor permanente și fracțiunilor parlamentare și recomandă Parlamentului adoptarea lor în lectura a doua pe articolele propuse a fi modificate sau completate consecutiv conform proiectelor respective, comasîndu-le într-o singură lege constituțională.

 

[…] (În continuare, Parlamentul a examinat și a votat pe fiecare articol la fiecare propunere parvenită în Comisie. Paginile 38-57. Continuarea — pagina 57)

 

 

DOMNUL PREȘEDINTE:

Pun la vot în lectura a doua în întregime.

 

(Au votat: pentru — 90, împotrivă — 5)

 

Cu -90 de voturi pro și 5 împotrivă, modificările în Constituția Republicii Moldova au fost adoptate.

 

Stimați colegi, două cuvinte. Aceste modificări au fost efectuate în urma dezbaterilor foarte aprinse în societate, și lungi din păcate. Modificările care pot avea efect pozitiv și după părerea unora cu efect negativ. De aceea, Parlamentul, fracțiunile parlamentare și-au asumat o răspundere serioasă. De aceea, dați să dăm dovadă că efectuările, modificările adoptate vor avea o soartă bună și noi vom demonstra că am făcut un pas foarte responsabil.

 

De aceea, eu vă felicit, eu sper foarte mult că Președintele va promulga această Lege și eu mă adresez Guvernului: cît mai operativ să elaboreze proiectul de lege, cît mai operativ cu privire la ordonanțe ca noi pînă la sfîrșitul sesiunii să adoptăm această lege, ca Guvernul în timpul vacanței să lucreze liniștit, să opereze schimbările sau modificările de care are nevoie. Și a fost o propunere de a adopta o declarație în legătură cu aceste modificări. Domnului Ciobanu i-a fost transmis. Poftim, domnul Anatol Ciobanu.

[…]

 

DOMNUL ANATOL CIOBANU:

Stimați colegi, dau citire declarației Parlamentului Republicii Moldova. Pornind de la necesitatea consolidării statalității Republicii Moldova, a sporirii eficienței guvernării societății și a funcționării optime a instituțiilor de stat, reafirmîndu-și atașamentul față de valorile democratice, fiind conștient de obligațiile, de responsabilitatea și de rolul pe care-l are în procesul de edificare a statului de drept, Parlamentul Republicii Moldova ca organ reprezentativ suprem al poporului și unica autoritate legislativă a statului a efectuat, astăzi, unele modificări în Constituția țării.

 

Necesitatea acestor modificări a fost determinată de realitatea și de practica constituțională din ultimii ani care au demonstrat imperfecțiunea actualului sistem de guvernare caracterizat prin frecvente tensionări între ramurile puterii și prin lipsa de responsabilitate, fapt ce atestează situația politică din țară, calitatea guvernării și nivelul de trai al populației.

 

Problema reformei constituționale a constituit în societatea noastră un obiect permanent de discuții între principalele forțe politice cu participarea juriștilor, a politologilor, a cetățenilor.

 

Majoritatea acestora s-au exprimat în favoarea consolidării puterii executive care urmează să activeze în strînsă legătură cu puterea legislativă, precum și în favoarea simplificării sistemului de conducere, de alegere a Președintelui țării. Modificările în Constituția Republicii Moldova, votate astăzi în Parlament, racordează sistemul nostru constituțional la modelele celor mai avansate țări, consolidează puterea executivă, atribuind Guvernului să-și desfășoare mai eficient activitatea și să reacționeze mai prompt la necesitățile economice și sociale la doleanțele populației.

 

Totodată, schimbarea modalității de alegere a șefului statului va scuti societatea de calvarul unei campanii electorale extrem de istovitoare și costisitoare, sursele financiare urmînd să fie orientate la soluționarea problemelor sociale pentru plata pensiilor și salariilor.

 

Reforma constituțională a fost efectuată în deplină concordanță cu prevederile Constituției, ale legislației în vigoare, prin votul majorității covîrșitoare a deputaților. Parlamentul își exprimă speranța că actualul Președinte, al cărui mandat, conform Constituției, expiră la 15 ianuarie 2001, va contribui în perioada rămasă pînă la încheierea acestuia, la asigurarea bunei funcționări a autorităților publice, la păstrarea unei atmosfere de liniște în societate.

 

(Aplauze în sală)

 

DOMNUL PREȘEDINTE:

Bun. Eu vreau să anunț că asupra acestui text au lucrat reprezentanții tuturor fracțiunilor parlamentare și necătînd la aceasta, eu vreau să supun votului adoptarea acestei declarații.

 

(Au votat: pentru — majoritatea, împotrivă — unul)

 

 

 

Publicarea primei părți a stenogramei ședinței plenare a Parlamentului din 5 iulie 2000, a trezit interes sporit din partea cititorilor Ziarului «Comunistul».

Și acest lucru nu a fost o surpriză.

 

În afară de faptul că după 16 ani, asemenea documente capătă, cum se spune, o nouă lectură, stenograma în cauză ne mai oferă posibilitatea de a face o paralelă între acea perioadă și acum. Iar acest lucru este pe cît se poate de actual — în preajma așa numitelor alegeri prezidențiale generale.

 

De parcă istoria Moldovei s-ar fi întors în trecut. Astăzi, cei care dețin puterea, revenind, în condițiile ignorării totale a Legii, la alegerile prezidențiale directe, ne obligă pe noi toți, societatea în ansamblu, să ne întoarcem la realitățile anilor 90 ai secolului trecut. Iar aceste realități au fost precedate de decizia aprobată de majoritatea absolută a parlamentarilor în iulie 2000. Tot aceste realități a servit drept motive pentru schimbarea modului de alegere a șefului statului.

 

Atrageți atenția, practic toți parlamentarii care au luat cuvîntul în cadrul ședinței organului legislativ din 5 iulie 2000, vorbesc despre situația de criză în care se pomenise Republica Moldova. Și constată că respectiva criză a fost generată de confruntările permanente din ultimii zece ani iscate între Președinție și Parlament în contextul în care, Guvernul era foarte limitat în luarea deciziilor. Respectiv, erau două căi de depășire a crizei — a oferi președintelui, practic, putere nelimitată care urma să aibă în subordinea sa inclusiv Guvernul, or, a extinde competențele (și responsabilitatea !) Executivului și organizarea alegerilor prezidențiale în Parlament. În acest fel, scutind șeful statului de obligația de a răspunde în fața poporului pentru propria campanie preelectorală, care, deseori, nu coincidea cu programele partidelor parlamentare.

 

În acest fel, institutul parlamentarismului în țara noastră avansa la un nivel calitativ nou — o formă mult mai democratică de asigurare a suveranității naționale a poporului prin intermediul organului reprezentativ suprem — Parlamentul. Concomitent, a sporit și responsabilitatea puterii legislative pentru soarta țării. Moral dar și politic, avînd în vedere dreptul inerent al alegătorilor de a-și spune verdictul pentru deputații care nu au justificat încrederea acordată, în cadrul noilor alegeri parlamentare.

 

Acest sistem și-a demonstrat viabilitatea și eficiența în perioada care a urmat, practic, imediat după operarea modificărilor respective în Constituție. Atunci cînd poporul și-a exprimat un nivel de încredere fără precedent pentru Partidul Comuniștilor din Republica Moldova, iar Parlamentul l-a desemnat în calitate de Președinte pe liderul PCRM — Vladimir Voronin.

 

Astăzi, nimeni nu pune la îndoială faptul că, atunci, poporul Moldovei a făcut alegerea corectă. Ceea ce este confirmat și de indicatorii de dezvoltare a statului în perioada guvernării PCRM, dar și de faptul că anume Partidul Comuniștilor s-a bucurat de încrederea repetată a alegătorilor — în 2005, de două ori în 2009 în cadrul alegerilor parlamentare, pentru comuniști au votat jumătate din numărul alegătorilor. Chiar și în 2010, după un an de guvernare a prefăcuților pro-europeni din alianță, care au ajuns prin fraudă la conducerea statului, PCRM a obținut cele mai multe mandate în cadrul alegerilor parlamentare. Concurenții formațiunii au trebuit să pună în aplicare cele mai josnice trucuri în încercarea de a discredita cel mai popular partid în rîndul alegătorilor. În rezultat, s-a generat o stare de indiferență și apatie politică din partea cetățenilor. Oamenii nu mai cred în politicieni. Iar speranțele sunt la «țarul cel bun» — președintele. De aici și se trage dorința intensă de a-l alege pe «cel mai mare șef» cu votul întregului popor. Dorință pe care au folosit-o cu nerușinare aventurierii politici atunci, în anii 90, și pe care au trezit-o în zilele noastre.

 

Între timp, o societate dezvoltată nu există fără democrație, iar democrația adevărată nu poate fi concepută în lipsa unui spirit civic puternic în fiecare și responsabilitatea fiecăruia pentru soarta tuturor …

 

…Sarcina principală a publicării acestei stenograme constă în a oferi posibilitatea de a face comparație între acea perioadă și acum, dar și de a trage concluziile de rigoare. Deci, să decidem ce este mai bine — revenim în trecut, or, totuși, ne mișcăm înainte.