Sărbătoare plină de lumină
РУС. MOLD.
» » Sărbătoare plină de lumină

Sărbătoare plină de lumină

7-11-2016, 10:02
Viziuni: 1 250
  
Versiunea de tipar   
Sărbătoare  plină  de luminăMarea Revoluție Socialistă
din Octombrie este cel mai important eveniment din secolul trecut, care a schimbat spre bine sute de milioane de vieți

Calea spre viitorul luminos a fost spinoasă. Dar ea a deschis posibilitatea formării unui stat măreț și puternic — Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste. Chiar și astăzi, la un sfert de secol de la destrămarea URSS, ostilitățile la adresa primei formațiuni socialiste din lume n-au încetat. Prinosul lor la această denigrare și-l aduc și pseudosavanții moldoveni, schimonosind trecutul, încercînd să-i imprime o nuanță sîngeroasă, inclusiv Revoluției din Octombrie. Minciuna lor, în principal, este orientată la tinerii care s-au născut în perioada postsovietică. Dar ce spun despre 7 noiembrie cei care au trăit, au învățat și au lucrat în URSS? 

 

Le voi povesti și nepoților


Tamara Fadeeva, membru al Consiliului Orășenesc de Veterani din Chișinău:

 

— Pentru mine, 7 noiembrie este pînă acum o zi de sărbătoare. În această zi, am de gînd să-mi invit prietena și împreună să ne amintim de trecut. Eu mi-am făcut serviciul în Afganistan din 1984 pînă în 1986. Și la războiul de acolo 7 noiembrie era pentru noi una din principalele sărbători. Noi atunci nici nu puteam presupune că acest mare stat se poate prăbuși. Cînd am revenit acasă, se mai organizau parade, se mai sărbătoreau datele importante, dar de acum se făcea simțită sosirea unor schimbări negative. Acum manualele de istorie sunt alcătuite într-un asemenea mod, încît copiii nu cunosc nimic despre evenimentele din acei ani. Eu mă străduiesc să discut cu nepotul, să-i povestesc pe etape despre evenimente și lucruri pe care la școală nu i le va povesti nimeni.

 

Bogăția amintirilor noastre


Alexandr Cerneț, agronom:

 

— Această zi noi întotdeauna o marcam împreună cu toată familia, mergeam la demonstrație. Iar după aceea acasă ne aștepta o masă de sărbătoare și o turtă dulce. N-am uitat această dată, această sărbătoare. Fiecare eveniment istoric trebuie să aibă locul său în istorie. Ziua de 7 noiembrie a rămas în trecut, dar a rămas să fie bogăția amintirilor noastre. Noi mai avem și altă sărbătoare, nu mai puțin importantă — Ziua Victoriei, pe care de asemenea vom continua s-o consemnăm. Nimeni nu ne poate lua sărbătorile noastre.

 

Zi plină de bucurie


Galina Caliujnaia, pensionară, pedagog:


— Țin minte foarte bine cum sărbătoream această minunată zi. O așteptam cu toții, pentru că era o zi plină de bucurie. Eu lucram învățătoare într-o școală sătească, unde atunci învățau carte 500-600 de elevi, iar acum — doar 90-100. Pregăteam din timp placarde, panouri. Și în acea zi mergeam pe străzile satului intonînd cîntece patriotice. După demonstrație, în centrul satului se organiza o petrecere în aer liber, iar la Casa de Cultură se prezentau concerte. Era într-adevăr o sărbătoare plină de bucurie. Cu regret, cea mai mare parte a tineretului nostru nu știe nimic despre ea. Am o nostalgie pentru acele timpuri. Păcat că sunt date uitării…

 

Cu fața spre oameni


Diana Ianina, medic-cardiolog  de categorie superioară:

 

— În familia noastră, această sărbătoare s-a păstrat. Noi nu trădăm sărbătorile sovietice. În timpul sovietic, sărbătoream 7 noiembrie, 1 mai, 9 mai, Paștele, Crăciunul, Duminica Mare, pe care continuăm să le sărbătorim și acum. Mulți dintre prietenii noștri de asemenea continuă să le sărbătorească. Cum poți să dai uitării această dată, dacă de ea sunt legate cele mai frumoase amintiri? Orice s-ar vorbi despre Revoluția din Octombrie, — iar acum e ușor să vorbești tot ce vrei, — dar în timpul acela asta era important. Gîndiți-vă doar cum a reușit Lenin să schimbe situația din Rusia! De fapt, el a schimbat întreaga lume! El cel dintîi s-a întors cu fața spre oameni, și tot ce făcea el, făcea nu pentru sine, ci pentru popor. Se prea poate că în acea perioadă au fost făcute și greșeli, dar însăși ideea, scopul erau extraordinare, și scopul a fost atins.

 

Epoca în care am trăit noi


Nadejda Cernei, pensionară, economist:


— Nouă ne este dor de timpurile cînd această sărbătoare era marcată de toată țara noastră mare. Cu regret, acum putem doar să ne amintim despre ea. Copiii noștri știu foarte bine ce s-a întîmplat în această zi, știu ce a însemnat salva de pe «Aurora», însă ei locuiesc în alte țări și s-au îndepărtat de trecutul sovietic. Pentru nepoți, evenimentele din acei ani nu prezintă interes, deoarece acestei perioade din trecut nu i se acordă atenție. Din contra, se face tot posibilul, ca ea să fie uitată. Iar pentru ca să fie mai ușor uitată, faptele istorice sunt schimonosite astfel încît nu mai pot fi recunoscute. Pentru acea epocă, a cărei parte am fost și noi, aceasta era una dintre cele mai importante sărbători.

 

Etape ale istoriei noastre


Olga Guțu, fostă instructoare superioară de pionieri, eminent al învățămîntului public din Moldova Sovietică, s. Malinovscoe, raionul Rîșcani:

 

— Demonstrații ce-i uneau pe oamenii cu același spirit, concerte, dispoziție de sărbătoare… În ziua de 7 noiembrie, trăiam cu toții o stare de adevărată sărbătoare. Aceasta e o zi importantă în istoria mondială, iar consemnarea ei e o frumoasă tradiție a poporului sovietic. Pînă în ajunul acestei date, detașamentele de pionieri depuneau eforturi ca să îndeplinească toate însărcinările. Și comsomoliștii făceau totaluri ale activității lor.


În timpul puterii sovietice, funcționa o structură foarte importantă, cu mai multe trepte, care se numea instituție de educație. În școală existau trei trepte — detașamentele de octombrei, pionieria și comsomolul. Acum în sistemul de educație nu există nimic asemănător. Reprezentanții noilor formațiuni politice pot să spună, să afirme că pretutindeni era prezentă ideologia sovietică, care aproape că era impusă. Dar societatea nu se poate dezvolta fără ideologie, și ideologia noastră de atunci era una destul de bună.


Dar ce fel de ideologie este propagată în Moldova de astăzi? Celei mai mare părți a tinerei generații îi este străin sentimentul de patriotism, care trebuie să fie educat la nivel de stat. Și în ce a fost transformat sentimentul de patriotism? Actualele autorități nu vor educa poporul în spirit patriotic. Ele sunt preocupate de altfel de lucruri, au alte gînduri.


În perioada sovietică, procesul educațional includea în sine și exemple din viața și activitatea lui V.I. Lenin. Noi aveam o odaie leninistă, unde se organizau lecții extrașcolare. Dar mai aveam și un Club al prieteniei internaționale, și un muzeu al Buchenwaldului, nemaivorbind de Muzeul statului-major al Frontului 2 Ucrainean. Copiii corespondau cu participanți la război, cu elevi de aceeași vîrstă din alte republici unionale, ei erau niște minunați ghizi prin locurile noastre istorice și cunoșteau bine istoria Patriei. Eu întotdeauna m-am mîndrit cu faptul că școala noastră are asemenea copii minunați.


Noi scriam istoria satului. Îi căutam pe oamenii care au fost martori ai evenimentelor revoluționare. Bătrînii spun că la noi a trăit un om care a participat nemijlocit la acele evenimente — se numea Ivan Gavriliuc. Dar nu s-a păstrat nimic din amintirile lui. În schimb, Ivan Calistratovici Straticiuc, participant la războiul civil, s-a întîlnit cu elevii noștri și le-a povestit despre acel timp și despre acea idee. Documente despre istoria satului a început să adune consăteanul nostru, Anatolie Dunaev. E un om erudit, deștept și corect, căruia, după mine, i-ai fi putut încredința și un fotoliu ministerial.


7 noiembrie e o dată importantă în lanțul muncii educaționale, de ea este legat un strat întreg al istoriei, care e o crimă să-l excludem. Pentru satul nostru, această perioadă este deosebit de importantă. În afară de veterani ai Marelui Război pentru Apărarea Patriei, la noi au trăit mulți oameni interesanți. Printre consătenii noștri sunt primii pionieri și primii comuniști, membri ai unor organizații ilegale în timpul ocupației române. Consătenii noștri povestesc cum îi căuta Siguranța, îi băga la închisoare, îi urmărea.


Bunicii mei au fost ambii comuniști. Mama mea îmi povestea că în anii dinainte de război în casa bunicului se adunau ilegaliștii. Ei veneau noaptea. Veneau de departe pe orice timp, fie ploaie, fie zăpadă. Adunîndu-se, trăgeau perdelele la ferestre și făceau lumina lămpii mai mică. La noi în sat și acum e întuneric, iar atunci orice rază de lumină dădea de bănuit. Organizația ilegală din sat era condusă de Ivan Babințchi. Comuniștii de atunci erau adevărați exponenți ai ideilor Revoluției din Octombrie.
 
Pentru popularizarea acestor idei, bunicul meu de asemenea a stat la închisoare. Asta este istoria satului nostru, a țării noastre.
 
Natalia Ustiugova
 
скачать dle 10.6фильмы бесплатно
Рейтинг статьи: