Nu vom cădea în disperare!

Atunci cînd comuniștii din Micleușeni se adună la un loc, de multe ori își aduc aminte de vremurile cînd toată lumea avea un loc de muncă, de vremurile cînd fiecare om era necesar și important

Secretarului organizației primare de partid din comuna Micleușeni, Leonid Sidorovici Ciuș nu trebuie să-i povestești cît de greu o duc cetățenii Moldovei în țara lor natală.

El însuși poate povesti multe lucruri pe marginea acestui subiect. Iar în anii guvernării PCRM nu era asemenea sărăcie, nu era disperare și deznădejde. De aceea, delegatul celui de-al VIII-lea Congres crede cu tărie că poporul Moldovei își va aduce aminte de vremurile stabilității și echității sociale iar partidul Comuniștilor va reveni la conducerea țării.

Nu-și trădează profesia

Leonid Sidorovici Ciuș s-a născut în satul Micleușeni din raionul Strășeni. Aici a absolvit școala medie, de aici s-a înrolat în armată, tot de aici a plecat să se înmatriculeze la institutul pedagogic «Ion Creangă». În 1987, după ce și-a luat diploma, conform distribuirii, tînărul specialist a nimerit în satul Marinici din raionul Nisporeni unde a lucrat un an și jumătate după care a revenit în locurile de baștină unde a lucrat în școala din sat și, concomitent, a ocupat funcția de secretar al organizației comsomoliste — pînă la destrămarea URSS. În acei ani, Micleușeni și Dolna făceau parte din același colhoz «Pușkin».

Erau timpuri luminoase. Liderul comsomolist își aduce aminte cîte manifestații bune erau organizate pentru tineret. Se desfășurat competiții sportive de masă, iar școala locală avea o echipă de fotbal perfectă. Odată cu destrămarea URSS a dispărut și colhozul, tinerețea comsomolistă a luat sfîrșit … Au început zilele insuportabil de grele.

Pentru prima dată, tnărul pedagog a fost ales în calitate de primar în 1994, iar el și-a exercitat cu onoare mandatul. În perioada anilor 1998 — 1999, a activat în cancelaria Guvernului Moldovei, apoi, timp de patru ani a ocupat funcția de secretar în primărie satului de baștină. Din 2003 pînă în 2011 a ocupat, din nou, funcția de primar. Ultimele alegeri le-a pierdut în favoarea liberal-democraților cu o diferență de cîteva zeci de voturi. În acea perioadă, adepții lui Filat veneau la alegători cu sacii de bani, iar comuniștii se aflau deja în opoziție. Aici s-a și încheiat stagiul de muncă…

Leonid Sidorovici a plecat de pe tărîmul pedagogic în primăvara anului 1995, credea atunci că pleacă pentru o perioadă, dar s-a primit că pentru totdeauna. Dacă ar fi fost fizician sau matematician — ar fi fost altceva, politica nu încape în științele exacte. Iar el este profesor de istorie, așa că nu a vrut să revină la școală și să citească istoria românilor, asta ar fi însemnat trădarea profesiei sale dar și propriei persoane.

Sărăcia nu este un viciu

Deja de șase ani, Leonid Sidorovici nu se poate angaja, nici în satul de baștină, nici la Strășeni, nici în capitală, deși, în afară de diploma institutului el mai are și diploma de absolvire a Academiei de administrare publică locală de pe lîngă președinte. În ultimii ani, șomajul îi urmărește pe mulți dintre membrii Partidului Comuniștilor. Angajatorii dau răspuns negativ atunci cînd află despre apartenența politică a lui Leonid Sidorovici. Puțini sunt cei care spun la modul direct că membrii PCRM nu sunt doriți în colectivele «colorate». În majoritatea cazurilor, refuzul este motivat prin faptul că pretendentul funcției vacante nu corespunde criteriilor de vîrstă. Ce fel de «vîrstă» la 54 de ani? Pînă la pensie mai este de muncit și de muncit, unde mai pui că actuala guvernare vrea să majoreze pragul de pensionare pînă la limita de 65 de ani. Leonid Ciuș încearcă să abordeze situația corectă filosofic, chipurile, sărăcia nu este un viciu. Așa și este, însă, insuficiența cronică de surse financiare nu adaugă optimism și nici nu contribuie la sporirea aprecierii de sine.

Comunistul nu iubește să abordeze subiectul șomajului său. În fiecare an, el pleacă pentru cîteva luni la Moscova la muncă, dar asta nu este ieșire din situație, unde mai pui că moldovenii nici nu prea trebuiesc acolo. Capitala Rusiei este supra plină de brațe de muncă din fostele republici sovietice. Și încă ceva, Leonid Sidorovici înțelege că nu doar el se confruntă cu această problemă, chiar în organizația sa de partid doar cîteva persoane au avut fericirea să se aleagă cu un loc de muncă. Toată țara este în căutarea unui loc de muncă. Un număr mare de cetățeni sănătoși și apți de muncă se trudesc fie în Rusia die în Europa. Pe cînd actuala guvernare se crucea, în programele sale electorale, că va crea sute de locuri noi de muncă. Atunci cînd comuniștii din sat se adună la un loc, deseori, își aduc aminte de vremea colhozurilor care nu au fost apreciate la timpul lor, pe cînd atunci, toată lumea avea un loc de muncă, fiecare persoană era necesară și importantă. Acum, munca omului se ieftinește, așa cum se ieftinește și însăși realitatea.

Acum cîțiva ani, Leonid Sidorovici ar fi putut soluționa problema legată de angajare, însă, cu condiția de a-și trăda principiile, să se trădeze pe el însuși și tovarășii săi. Fiecare faptă, fiecare decizie o trece prin sufletul său. Dacă ar fi făcut o faptă rea, el pur și simplu s-ar fi înecat în propriile sale emoții.

— Mi s-au propus bani și un loc de muncă pentru ca să ies din PCRM și să ader la Partidul Democrat, — povestește secretarul organizației primare, — dar nu am cedat. Dar eu nu puteam să-mi imaginez cum se poate recurge la trădare?

Secretarul organizației primare ar fi putut beneficia de «motivaționale», un loc de muncă, posibilitatea de a-și aranja fiicele la locuri călduțe, dar nu și-a putut imagina cum va privi în ochii sătenilor după acest gest. Soția nu i-a apreciat gestul, chipurile, nu vei fi sătul cu principii, se uita chiorîș la soțul ei ghinionist, apoi s-a lăsat de munca sa pedagogică și a plecat la muncă în Italia… Fiicele sunt la Chișinău, ambele au primit studii superioare, una s-a căsătorit și l-a fericit pe Leonid Sidorovici cu titlul de «bunel».

Evenimente fatidice

Organizația primară de partid din comuna Micleușeni, raionul Strășeni, este una dintre cele mai numeroase, ea numără 76 de comuniști. Din comună mai face parte satul mic Huzun. Acum cinci ani, pe teritoriul primăriei se numărau 2600 de oameni, atunci, 1600 de persoane aveau drept de vot. Este greu de spus cîți săteni au mai rămas astăzi, pentru că mulți au plecat la muncă peste hotare pentru un termen nelimitat. Totodată, lista alegătorilor s-a redus aproape în jumătate. Printre cei plecați se numără și membri ai PCRM, care au sistat pentru o perioadă, calitatea de membru de partid. Problema constă în faptul dacă vor mai dori ei oare să revină în patrie…

Secretarul se mîndrește cu organizația sa primară de partid. Evident, oamenii sunt diferiți, însă, nucleul organizației este solid, sigur. Sunt comuniști cu un stagiu solid de partid. În ultimii ani, trei persoane au primit insigna comemorativă «50 de ani în PCRM». În OPP sunt comuniști tineri.

Leonid Ciuș a aderat la Partidul Comuniștilor din Republica Moldova în anul 2007. Acest lucru s-a produs oarecum firesc, însăși soarta l-a determinat să ia această decizie.

— Îmi este puțin neplăcut să-mi aduc aminte că mi-au recomandat să ader la PCRM doi din «cei 14»… Galina Balmoș și Petru Porcescu, ei ambii locuiesc la Strășeni, — spune Leonid Ciuș. — Înțeleg că nu am nicio vină însă am suferit foarte mult în acea perioadă, mă durea foarte tare sufletul. Nici pînă acum nu pot înțelege motivele acestei trădări. Am muncit împreună și am fost alături de ei încă pînă a adera la PCRM…

Peste cîțiva ani după aderarea în rîndurile PCRM, Leonid Ciuș a fost ales în funcția de secretar al OPP. El cunoaște oamenii din sat, are experiență în munca organizatorică și de conducere — mai mult decît suficientă. Și noul secretar, bazîndu-se pe susținerea comuniștilor-activiști, s-a apucat de lucru, deși a făcut muncă organizațională și pînă a fi ales în funcția de secretar.

— În anii 2009 — 2010, în organizația noastră primară de partid nu erau mai mult de 15 persoane, — își amintește Leonid Ciuș. — Am început să mergem din casă în casă, explicam politica PCRM și, chiar dacă atunci partidul era deja în opoziție, oamenii ne-au mers în întîmpinare. Ei înțelegeau că statutul de membru al PCRM nu le va oferi beneficii materiale sau anumite privilegii, dar ei înțelegeau ce a făcut PCRM în anii guvernării sale.

La lucrările unei asemenea reuniuni importante cum este Congresul PCRM, Leonid Ciuș va participa în premieră. Fiecare forum de acest fel este, într-o oarecare măsură, fatidic. De decizia, de votul fiecărui delegat depinde decizia finală adoptată. De aceea, Leonid Sidorovici este puțin agitat, dar este pregătit pentru munca serioasă.