O viaţă dedicată în serviciul oamenilor

Timpul le pune pe toate la locul lor. Îşi primesc după merit şi oamenii de treabă şi oportuniştii politici incompetenţi

Leonid Gordeevici Bardier s-a născut într-o familie obişnuită de la sat. A venit pe lume în satul Constantinovca, raionul Camenca. La vîrsta de 18 ani, în 1944, a fost înrolat în Armata Sovietică. A luptat în calitate de membru al echipajului 

de tanc. Pentru serviciul său militar a fost decorat cu Ordinul Gloriei de gradul III, ordinul Războiului pentru Apărarea Patriei de gradul I, cu medaliile «Pentru Victorie asupra Germaniei», «Pentru luarea Kцnigsbergului». S-a întors acasă în noiembrie 1945 în urma unui lung tratament la care a fost supus după ce a fost grav rănit, a pierdut un ochi şi era cît pe ce să rămînă şi fără un picior.

După tratament, cînd chirurgul a realizat un miracol salvîndu-i piciorul, a decis să se facă el însuşi chirurg. Însă, mai întîi trebuia să obţină studii medii, pentru că nu reuşise să absolvească şcoala din cauza ocupaţiei. După ce a absolvit şcoala, în 1947 a fost înmatriculat la Institutul de Medicină din Chişinău, care era cunoscut cu pedagogii săi, întrucît a fost fondat în baza Institutului de Medicină din Leningrad, transferat aici cu tot corpul didactic pentru ajutorarea Moldovei Sovietice, care avuse de suferit de pe urma ocupaţiei germano-romвne şi acţiunilor militare care s-au derulat pe teritoriul ei.

Studiile, în special, la cursul întîi, au mers cu dificultate, însă, dorinţa de a-şi transpune visul în realitate a fost mai puternică. La absolvirea Institutului, lui Leonid Gordeevici, fiind unul dintre cei mai buni studenţi, i s-a propus să rămînă pentru rezidenţă la catedra chirurgie spitalicească. Şi asta în pofida faptului că el nu avea ochiul stîng. La finalul rezidenţei, familia lui Leonid Gordeevici (el, soţia lui, Iulia, şi fiica de un anişor) s-au mutat cu traiul în oraşul Kotovsk (actualmente Hînceşti), unde avea să lucreze în spitalul raional.

Timp de cinci ani, Leonid Bardier a realizat 1200 de intervenţii chirurgicale. Ulterior, a început să aibă probleme cu vederea şi a fost nevoit să renunţe la chirurgie. Iniţial, Leonid Gordeevici a fost numit în funcţia de director adjunct al spitalului raional din Kotovsk, iar peste un an a devenit medic şef al instituţiei. Timp de 10 ani cît a ocupat această funcţie, spitalul s-a schimbat totalmente. A fost construit al doilea etaj al corpusului chirurgical, a fost construit un nou corpus pentru tratarea bolnavilor în trei nivele, a fost pusă în funcţiune policlinica nouă de pe teritoriul spitalului, a fost construită o nouă clădire administrativă. S-au făcut multe pentru îmbunătăţirea sectorului de ocrotire a sănătăţii în raion. S-au construit spitale în satele Sărata Galbenă, Cărpineni, de asemenea, puncte de asistenţă cu felceri şi moaşe în alte cîteva sate. Pentru munca depusă în spitalul raional din Kotovsk, Leonid Gordeevici a fost decorat cu Ordinul Muncii Steagului Roşu, medaliile «Pentru muncă susţinută» şi «Pentru vitejie în muncă», a primit titlul de «Eminent al ocrotirii sănătăţii» şi categorie medicală superioară.

În anul 1970, Leonid Gordeevici a fost numit în funcţia de preşedinte al Consiliului de gestionare a staţiunilor balneare a sindicatelor din Moldova.

Timp de 15 ani cît s-a aflat în funcţia de preşedinte al Consiliului, în RSSM au fost construite şi date în exploatare şase sanatorii. Trei dintre ele — pe teritoriul Ucrainei, pe litoralul Mării Negre — «Patria», «Niva de Aur» şi sanatoriul «Serghei Lazo». Tot acolo a fost edificată casa de vacanţă «Litoralul însorit». În Codri, în apropiere de oraşul Călăraşi, au fost construite de la zero clădirile sanatoriului «Moldova Sovietică». În localitatea Vadul lui Vodă, pe malul rîului Nistru, a fost edificat sanatoriul «Bucuria».

La Camenca, au fost construite clădiri noi pentru sanatoriul «Nistru». Tot în acea perioadă a fost începută construcţia unui nou sanatoriu în oraşul Cahul, unde au fost descoperite surse de hidrogen sulfurat de genul Matsesta –Soci. În satul Koblevo, regiunea Nikolaevsk, pe litoralul Mării Negre, a fost inaugurată baza de odihnă — cu 11 pensiuni şi o capacitate de 1500 de locuri.

Pentru munca sa în cadrul Consiliului de gestionare a sanatoriilor sindicatelor, Leonid Gordeevici a fost decorat cu Ordinul «Insigna de Onoare», Medalia «Veteran al Muncii», Diploma de Onoare a Pre­zidiului Consiliului Central al Sindicatelor din URSS, Diploma de Onoare a Sovietului Suprem a RSSM, a primit titlul onorific «Lucrător emerit în ocrotirea sănătăţii RSSM», Eminentul staţiunilor sindicale a fost introdus în Cartea de Onoare a Consiliului.

Pe 27 ianuarie 1993, acest om minunat a încetat din viaţă. Sănătatea lui a fost influenţată de rănile grave în timpul războiului, dar şi de munca asiduă pe care a depuso în beneficiul ţării sale şi poporului ei.

Acum un an, un grup de iniţiativă al veteranilor Consiliul Republican pentru gestionarea sanatoriilor sindicale din
Moldova şi comunităţii ruse din Republica Moldova a înaintat un demers Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor cu privire la «Înveşnicirea memoriei lui Bardier Leonid Gordeevici» prin instalarea unei plăci memoriale pe faţada clădirii policlinicii sanatoriale «Nufărul Alb» din Cahul. Însă, conducerea Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor nici măcar nu s-a obosit să examineze această solicitare.

Iniţiatorul acestui demers, Ivan Ivanovici Stopcinschii, care timp de 30 de ani a muncit în acest sistem, a primit un răspuns cinic la ultima sa solicitare adresată acestei organizaţii — precum că Leonid Bardier a primit deja tot ce se putea în timpul vieţii lui. Clar lucru, în perioada «conducătorilor» de astăzi a aşa numitelor sindicate, nu s-a construit absolut nimic, în schimb — s-a vîndut aproape tot, inclusiv — ruşinea umană şi respectul pentru veterani.