Jocul de-a monumentele

Revanșarzii au demarat o campanie împotriva Chișinăului, ridicînd în regiuni monumente care sunt străine poporului moldovenesc

Se pare că Guvernul lui Pavel Filip nu mai are cu ce se ocupa decît să adopte decizii cu privire la impunerea societății moldovenești a simbolurilor româno-unioniste. Respectiv, cabinetul de miniștri a luat o decizie cu privire la ridicarea în satul Țepilovo, raionul Soroca, monumentului regelui romвn Ferdinand I.

Ca și în multiple alte cazuri, democrații de la guvernare merg în întîmpinarea aliaților săi revanșarzi — liberalii, care au declarat război nu doar istoriei Moldovei, dar și însuși monumentelor care reflectă această istorie.

Recent, am anunțat despre încercările ministrului unionist Șalaru de a demonta tancul sovietic, instalat în satul Cornești, raionul Ungheni. În schimb, în localitățile din Moldova vor începe a înălța monumente în cinstea adevăraților ocupanți, care vor fi ridicați la rang de eroi.

Ferdinand I a fost rege al României în perioada anilor 1914 — 1927. A guvernat în perioada Primului Război Mondial și în perioada «marii uniri». Sub noțiunea de «marea unire» se subînțelege ocupația României din 1918 a Transilvaniei, care era parte a Austro-Ungariei, și Basarabiei.

Reamintim că pe 27 martie 1918, la ședința Sfatului Țării din Basarabia a fost ridicată chestiunea cu privire la unirea Basarabiei cu România. Pe 26 noiembrie 1918, sub presiunea trupelor românești de ocupație și în condițiile lipsei de cvorum, cu voturile a doar o pătrime a corpului de deputați, a fost adoptată decizia «cu privire la aderarea necondiționată a Basarabiei la România». Decizia ilegală a fost contestată de majoritatea deputaților, care au emis o notă de protest României. Însă, anume acel Ferdinand I a semnat decretul cu privire la lichidarea Republicii Democratice Moldovenești. Sfatul Țării din Basarabia a fost dizolvat.

În comunicatul Guvernului Filip se menționează că monumentul lui Ferdinand I va fi restabilit din contul «surselor parvenite din donații și sponsorizări». Nu este greu să ne dăm seama de unde vin «donațiile» necesare.