Despre corupție, cu prilej

9 decembrie — Ziua Internațională Anticorupție. Despre faptul că în Republica Moldova corupția înflorește știu și preșcolarii

Și nu din auzite, ci din propria experiență — ei văd cum părinții lor sunt cărați cu regularitate la grădinițe cu tot felul de colectări de fonduri; pentru mărfuri de birotică, surse de gospodărie, hîrtie igienică, pază, evacuarea deșeurilor ș.a.m.d. Și foarte recent, atunci cînd au avut dureri de burtă, ei au înțeles că tantile și nenii corupți îi hrănesc cu produse alterate.

Subiectul discuției

Pentru început, haideți să ne clarificăm cu faptul că termenul «corupție» nu presupune pur și simplu estorcarea de bani și cadouri. Ea este multidimensională, toate formele și aspectele ei nu pot fi enumerate. Este vorba despre mită și corupere, conspirație și deturnare de fonduri, estorcare și șantaj. Corupția începe la cel mai jos nivel în comunitatea umană, atunci cînd pentru soluționarea mult mai rapidă a problemelor sale, o persoană încearcă, printr-o metodă sau alta, să «mulțumească» altă persoană.

Procesul se extinde mai sus, atunci cînd o persoană vrea să obțină anumite înlesniri sau servicii care nu i se cuvin conform legii. Sau să scape de justiție și responsabilitate pentru încălcarea legii. Deja aici, corupția este legată de o anumită funcție în aparatul de stat, fie că este vorba despre medicină sau educație, poliție sau organe judiciare, adică, peste tot unde sunt funcționari și birocrația care le este caracteristică. Într-un cuvînt, corupția este victoria ideologiei de piață asupra celei statale în fiecare caz aparte. Corupția înseamnă supunerea legii unui interes anume.

În ograda noastră

Republica Moldova se poziționează pe locul 103 din 168 de țări în ratingul internațional al corupției. La noi s-a format un plast ideologic întreg al funcționarismului pentru care coruperea nu reprezintă o anumită situație anormală, ci o normă de viață, o normă a serviciului de stat și o normă antreprenorială. În consecință, ne confruntăm cu incompetența funcționarilor, ineficiența activităților, reducerea autorității puterii statului. În opinia multora, o bucată delicioasă a tartei corupției în Moldova este sistemul judecătoresc. De ce anume așa? Pentru că anume aici de atractivitate coruptibilă se bucură practic orice funcție — de la secretar de judecătorie raională pînă la președinte al Curții Constituționale. Sunt diferite doar formele și dimensiunile corupției.

«Medalia de argint» — locul II — aparține corupției în economie. Aici, cea mai mare parte a abuzurilor este legată de controlul și distribuirea fluxurilor financiare. Are loc comercializarea resursei puterii și, de asemenea, utilizarea resursei puterii în scopul atribuirii altor resurse ale statului. La noi se scrie mult pe subiectul corupției și majoritatea se consideră experți în acest domeniu, pregătiți să ofere recomandări «valoroase». Care, de regulă, se reduc la un radicalism odios: de-ar fi după mine, i-aș împușca pe toți.

Luptăm cu toate cuvintele

Însă, probabil, nu este cazul să se facă valuri atît de mari. Suntem, totuși, în secolul XXI, unde mai pui că tindem spre Europa. Deși, pe ultima dimensiune am obținut efectul total invers: integrarea europeană în Moldova s-a transformat într-un calificativ necenzurat și sinonim al corupției.

Totuși, la capitolul fățărie noi stăm foarte bine. Pe parcursul ultimilor 25 de ani, au fost aprobate peste 200 de acte normativ-legislative pe subiectul corupție și anticorupție. Cu toate acestea, Guvernul a fost demis pentru corupție, iar șeful cabinetului a fost trimis chiar la dubă.

Nu trece nici o zi fără ca să auzim că pe undeva a fost prins în flagrant fie un profesor, fie un educator sau o soră medicală, or un polițist de rînd care a luat mită în mărime de tocmai 200 de lei. Cu toate acestea, niciodată nu sunt prinși cu mită judecători, deputați sau alți funcționari de rang înalt. Dar anume în rîndul categoriilor funcționarilor respectivi se înregistrează cel mai nalt nivel al corupției. În cel mai bun caz, vinovații de elită sunt trimiși în demisie. Cum sunt motivate aceste decizii inechitabile? Demiși pentru corupție — au fost demiși, pedepsiți, însă, nu au fost.

La noi există Centrul național Anticorupție. Subliniez — există, dar nu funcționează sau nu acționează corespunzător. Există și o justificare pentru această situație: cum poți activa eficient în condițiile «reorganizărilor» aproape zilnice și schimbarea marionetistă a conducătorilor?

Din păcate, CNA nu se bucură de încrederea societății la fel ca și alte instituții de stat. Și asta pentru că societatea vede că această organizație, în caz de necesitate, se folosește pentru înlăturarea concurenței în mediul de afaceri.

Așa deci, declarativ și demonstrativ în fața vizitatorilor europeni, statul luptă împotriva corupției. În acest caz, de ce sunt atît de reduși și puțin eficienți indicatorii? Faptul că este anume așa ne demonstrează situația legată de furtul miliardului. Istoria în care nu se mai vede nici capătul și pentru care, deocamdată, nimeni nu se face responsabil.

De ce organele statului, abilitate cu lupta împotriva corupției închid ochii la faptul că spre deosebire de sumele declarate de funcționari, mulți dintre ei trăiesc cu mult peste limita acestora.

Mulți dintre cei care se califică a fi «slugile poporului», dintr-un salariu de 10 000 de lei, se învrednicesc să trăiască în adevărate castele cu mai multe etaje, să circule cu mașini de lux, să se odihnească la cele mai scumpe stațiuni.

La această listă ar trebui să mai adăugăm lipsa accesului liber al cetățenilor la informații cu privire la administrația publică, fapt care, de asemenea, contribuie la înflorirea corupției.

Încercarea vină n-are