Anemie totală

Portretul politic al candidatului la Președinție — Maia Sandu

Cum o persoană, care pretinde la titlul de politician, poate obține ratinguri înalte în sondajele sociologice? Sunt două modalități renumite.

Prima — manifestarea activismului, acordarea ajutorului populației, propunerea soluțiilor pentru problemele cu care se confruntă oamenii. A doua — pur și simplu, cumperi sondajul sociologic.

Din ce categorie face parte Maia Sandu? Pentru că, judecînd după rezultatele unui șir de sondaje, ea, brusc, a fost contată în rîndul celor mai populari politicieni din Moldova.

Ei bine, haideți să ne clarificăm. Pentru început, să ne amintim de unde a început activitatea doamnei Sandu. Judecînd după actualele ei declarații anticomuniste, la mijlocul anilor 2000, comuniștii au torturat-o și au impus-o să muncească în guvernul condus de ei. Ba în calitate de consultat în probleme de reformare a puterii centrale, ba în calitate de adjunct de direcție în cadrul Ministerului Economiei.

Torturarea Maiei Sandu nu se încheie aici. Legenda spune că în primăvara anului 2012, doamna Sandu a refuzat conștient salariul mai mult decît decent oferit de Banca Mondială din Washington și, de dragul bunăstării poporului moldovenesc, a venit să realizeze reforme pentru un salariu puțin spus modest. Totodată, autorii biografiei ei, tac cu bună știință, despre faptul că, în realitate, în momentul primirii propunerii din partea lui Filat de a fi numită în funcția de ministru, M. Sandu era șomeră. Din simplu motiv că contractul ei cu banca expirase și nimeni nu i-a propus să-l prelungească.

Toată istoria ulterioară a doamnei Sandu este un exemplu elocvent a ceea ce iese atunci cînd o persoană se pomenește nu la locul ei. În fruntea Ministerului Educației trebuie să se afle un om cu experiență sau, cel puțin, să aibă idee de activitatea pedagogică. În cazuri excepționale, se poate admite ca în funcția de ministru să fie numită o persoană care înțelege foarte clar misiunea procesului de învățămînt — a educa adevărați cetățeni ai țării. O persoană care conștientizează adevărul incontestabil: învățămîntul trebuie să fie prioritatea statului, nu se economisește din contul învățămîntului, pentru acest domeniu se fac cheltuieli cu perspectivă de viitor.

Doamna Sandu a fost opusul complet al acestui portret. Ca și economist de factură liberală, ea, oricînd și oriunde, calcula procentele și «capurile de elevi». Optimizare, lichidare, demitere, economisire — acești termeni au devenit lozincile principale în activitatea Ministerului Educației. Iar pentru ca masele cel mai critic orientate — tinerii, să nu aibă nicio șansă să protesteze, ea a inventat și a pus în aplicare un plan de intimidare. Au fost introduse camerele de luat vederi în timpul examenelor de bacalaureat. Percheziționarea, detectoarele de metale, verificările — un adevărat scenariu hollywoodian.

Și cum se cuvine unui film de acțiune, nici pe departe întotdeauna, acțiunile protagonistului sunt logice. Păi iată, practic concomitent, doamna Sandu, cu o mînă amplasa camerele de luat vederi în sălile de examinare la etapa de BAC, iar cu altă mînă vota pentru decizia de a nu admite camerele de luat vederi în sala de ședințe a Guvernului în timpul convocării dragilor de ei — membri ai Cabinetului.

La drept vorbind, la fel nu poate fi explicată încălcarea de către fostul angajat al Băncii Mondiale — Maia Sandu, a unei cerințe stabilite de banca în cauză. Așa deci, în cadrul întrevederilor cu deputații Parlamentului moldovean, reprezentanții oficiului central al acestei instituții financiare internaționale, de fiecare dată, menționau oficial că procesul de optimizare a instituțiilor de învățămînt, în orice țară democratică, obligatoriu, presupune consultări prealabile a autorităților cu populația locală. Doamna Sandu, însă, se pare că încă de pe atunci considera că în Moldova se poate trece și fără democrație în exces. Și, cum bine știm cu toții, deseori, părinții, copiii și profesorii aflau despre decizia cu privire la lichidare a școlii lor, deja, după adoptarea acesteia.

În acest sens, exemplul școlii din satul Troița Nouă din raionul Anenii Noi este elocvent. Părinții indignați au încercat personal să o sune pe ministrul Sandu, i-au expediat SMS-uri, sperînd să-i poată explica de ce școala lor nu poate fi închisă. Dar nu au reușit să comunice cu ea. Din simplu motiv că aceasta nu a considerat de cuviință să răspundă la telefon sau la SMS-urile părinților — cetățeni ai Republicii Moldova. Se pare că pentru Sandu — gîndul la popor, este cu adevărat o sarcină dificilă care necesită concentrație și atenție maximală.

* * *

Drumul partinic a Maiei Sandu, de asemenea, nu este lipsit de paradoxuri stranii. În septembrie 2014, Partidul Liberal Democrat anunță public că rîndurile sale au fost completate cu un nou membru — doamna Sandu. Ea acceptă cu supunere această povară, dar, deja, peste jumătate de an, cu caracteristica ei expresie naivă a feței, declară că nu a fost niciodată membră a PLDM. Putem să oferim cu îndrăzneală premiul pentru cel mai bun rol feminin eroinei noastre.

Apropo, și premiul pentru simpatia publicului are șanse să ajungă tot la ea. Pentru că anunțul cu privire la aderarea Maiei Sandu la PLDM a fost făcut în cadrul renumitului așa zis cel de-al 100-lea miting în Piața Marii Adunări Naționale, unde, se știe prin ce metode impunătoare, erau aduși angajații întreprinderilor controlate, la acel moment, de liberal-democrați.

Metoda de aducere a oamenilor la show-urile lui Filat erau bine cunoscute și ministrului Educației. Pentru că din eparhia ei, de asemenea, erau aduși pedagogi și copii «fericiți». La fel cum erau aduși cu forța și studenții din universitățile conduse de nouă  rectori «verzi».

Este paradoxal felul în care, peste un an de la discursul său triumfal în fața acestor mii de cetățeni «inspirați», Maia Sandu declară, pe neașteptate, că Republica Moldova este un stat capturat. Da, constatarea este adevărată. Doar că se atestă o mică neconcordanță în tot acest scenariu. Comuniștii au declarat despre faptul că Moldova este un stat capturat încă în anul 2012.

Exact atunci cînd Maia Sandu s-a făcut ministru și răspundea sarcastic deputaților PCRM în Parlament la cerința lor de a pleca în demisie. În legătură cu acest fapt, ar fi cazul să reamintim tuturor că va veni și timpul cînd toți complicii la crimă vor răspunde conform legii pentru uzurparea puterii. Acesta nu este un proces pentru două-trei luni sau chiar ani. Acest proces se prelungește, deja, de opt ani de zile.

* * *

Și Maia Sandu se numără printre cei care CONȘTIENT au cimentat hoții, oligarhii și corupții la putere. Maia Sandu se numără printre cei care CONȘTIENT a votat pentru decizia secretă a Guvernului cu privire la acordarea creditelor celor trei bănci. Maia Sandu se numără printre cei care CONȘTIENT a rămas în funcție de ministru și niciodată, în timpul exercitării mandatului său, nu s-a indignat public față de fărădelegea comisă de Filat, Plahotniuc și Ghimpu. Deci, unde sunt ei — oamenii, masele care o susțin pe Maia Sandu? Nu pentru bani, nu pentru funcții în partidul său, ci pentru viziunea sa în ceea ce privește soluționarea problemelor: cînd nu este convenabil — să nu observe, cînd este convenabil — să strige.