Grimasele mari ale politicii mici

Orice partid, chiar şi cel mai microscopic partiduţ, se apucă curajos să fericească poporul Moldovei. Numai votaţi-ne, iar noi...

Potrivit datelor Ministerului Justiţiei, în Moldova există peste 30 de partide şi partiduţe. Acestea continuă să crească ca ciupercile mutante după o ploaie radioactivă. 

De exemplu, recent, o asemenea ciupercă a crescut fosta ministră a Educaţiei, Maia Sandu şi, conform dreptului de selecţionist a numit-o «Acţiune şi Solidaritate».

Da, la Ministerul Justiţiei din Republica Moldova, într-adevăr, sunt înregistrate zeci de organizaţii care pretind la titlul de «partide politice». Fiecare asemenea «partid» are şi o denumire, un preşedinte cu ştampila în buzunar. Toate pretind că au o doctrină şi deţin adevărul în ultimă instanţă.

Dar problema nu constă în asta. Există ţări cu politicieni străluciţi şi, chiar dacă deseori controversată, o politică nu mai puţin strălucită, cum ar fi bunăoară SUA şi Coreea de Nord. Există ţări care joacă un rol important în politica mondială dar care nu dispune de politicieni străluciţi. De exemplu, Elveţia. Dar în cîmpul politic există țări nu prea influente, însă care au politicieni de talie internațională. În Moldova, un politician de o asemenea clasă, indiscutabil, este liderul Partidului Comuniștilor, Vladimir Voronin.

Actualii noştri politicieni, care s-au strecurat din fante după 7 aprilie 2009, în mare parte, sunt foarte mici (în pofida prezenţei sau absenţei din organul legislativ). Ei nu dispun de experienţa de rigoare, cunoştinţele şi carisma necesară. Deţin doar setea nepotolită de putere din care pot scoate bani.

Politica mică — întotdeauna şi peste tot presupune război pentru poziţie, statut şi putere. Politica mică — este război pentru bani. Politica mică — înseamnă război pentru avere, bunuri materiale. Este războiul pentru prezent în baza trecutului.

Oricît nu i-ai convinge pe micii politicieni că esenţa politicii este de a stabili echilibrul intereselor societăţii, or, că politica este o metodă de realizare a proiectelor schimbărilor sociale în condiţiile în care alţi subiecţi politici promovează proiecte de concurenţă, politicienii percep cu încăpăţinare politica ca pe o luptă pentru putere şi distribuirea resurselor.

Absolut dominantă în conştiinţa politicienilor este teza: vom lua puterea şi vom face bine pentru voi toţi. Puterea este percepută drept libertate pentru a face ceea ce consideri de cuviinţă.

Să zicem liderul socialiştilor, Igor Dodon. Astăzi, anume el strigă cel mai tare despre cît de fericit va trăi poporul Moldovei sub conducerea lui personală. El este atît de convins că va deveni preşedinte încît se pare că personalitatea lui a suferit schimbări psihice ireversibile. Nu s-a făcut încă preşedinte dar împarte «decrete prezidenţiale». De exemplu, spune că nu va semna niciodată decretul cu privire la desemnarea lui Vlad Plahotniuc la funcţia de prim-ministru. În limbaj medical, un atare comportament se numeşte Dementia praecox, or, simplu — schizofrenie.

Şi cred chiar (pfu pe mine!) că dacă cetăţenii fără largi viziuni îl vor alege pe Igor Nicolaevici în calitate de preşedinte, el va repeta soarta micuţului Zaches. Ţineţi minte? Zîna cea bună, fiindu-i milă de un micuţ urîcios, l-a transformat într-un răsfăţat al destinului, iar el, cu timpul, a devenit un tiran răzbunător…

Din fericire, istoria ne informează că pentru imaginea politicianului totul este important, începînd de la biografia impecabilă şi terminînd cu înălţimea. În ceea ce priveşte biografia impecabilă, Dodon are probleme. Cît de multe sondaje de opinie nu ar comanda cu propria lui persoană pe prima poziţie, oamenii ţin minte trădarea lui în raport cu PCRM, alegerea unionistului Nicolae Timofti, indiferent cu geanta în carouri sau fără, trăncăneala deşartă la mitinguri şi nicio faptă concretă.

Liderul Partidului DA, Andrei Năstase — un simplu provocator al locului care acţionează la comanda lui Victor Ţopa şi Ministerului de Externe din România. El nu prezintă interes nici măcar pentru Departamentul de Stat al SUA. De aceea a şi scăzut ratingul lui în ochii alegătorilor pînă la 7,7%. Jocul Platformei DA (transformate în partid) în baza emoţiilor, a fost înţeles de popor. 

Locuitorii ţării noastre se interesează mai mult de politică comparativ cu cetăţenii ţărilor membre ale Uniunii Europene sau SUA. De ce? Răspunsul la această întrebare este la suprafaţă: probabil că politica fără permisiune s-a strecurat în toate sfere vieţii sociale.

Politica în stil moldovenesc este mult mai interesantă, pentru noi cu dumneavoastră, decît orice altă peliculă cinematografică. Cu atît mai mult că acest «film» se derulează în regim on-line, fapt care asigură efectul prezenţei şi participării nemijlocite la «filmări».

Interesul locuitorilor Moldovei pentru politică se mai explică şi prin faptul că politica noastră nu este stabilă, practic, regulile de joc sunt lipsă în cadrul acestui proces. Şi chiar ceea ce se dă drept asemenea reguli, se schimbă foarte repede.

În mare parte, pasiunea cetăţenilor de rînd pentru politică este foarte explicabilă: în condiţiile asistării la un asemenea spectacol, nici nu avem cînd să ne gîndim la pîinea de toate zilele.

Faptul că locuitorii ţării noastre se interesează activ de procesele politice interne — reprezintă un indiciu a unei societăţi democratice neformale. Oamenii trebuie să se preocupe de treburile lor, de familiile lor, de cultură şi dezvoltare, să zicem — de producerea şi educaţia noilor generaţii, dar nu de politică.