Dovlecel de marcă

Recent, deocamdată încă președinte al Moldovei, Nicolae Timofti, a fost decorat cu cea mai înaltă distincție a statului roman — ordinul «Steaua României».

Pînă la respectivul caz, credeam că, totuși, cu diferite premii, — să le numim așa, — sunt distinse doar vinurile și coniacurile de elită. Dar, luînd în considerare porecla populară a acestui președinte — și anume «Dovlecelul» — vedem că, uneori, și legumele pot deveni de marcă, deci, și ele pot lua premii…

Decorația i-a fost înmînată de Daniel Ioniță, Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar al României în Republica Moldova, iar din compania adunată să sărbătorească cu acest prilej făceau parte, desigur, unioniști înveterați și adepți ai lichidării statalității moldovenești. Bunăoară, tizul președintelui, academicianul Nicolae Dabija, unionist cu posibile dereglări psihice, care afirmă cum că băiețeii născuți în căsnicii mixte sunt predispuși la narcomanie, iar fetițele — la prostituție.

Ordinul, după cum se și cuvine, a fost conferit de Președintele României, Klaus Iohannis, în semn de înaltă apreciere a contribuției personale a lui Nicolae Timofti la dezvoltarea relațiilor de prietenie și colaborare între România și Republica Moldova, pentru sprijinirea parcursului democratic și european al Republicii Moldova.

Cît privește prietenia la cataramă cu vecinii de peste Prut — nu se pune la discuție, iar în ceea ce privește democrația și parcursul european, ar fi cazul să discutăm. În timpul președinției sale, Nicolae Timofti s-a comportat asemeni unui motan obraznic. La început, și-a permis în mod public enunțuri care altfel decît xenofobe nu pot fi numite. După aceea, cînd venea timpul să dea răspunsuri realiste la careva întrebări, se ascundea, ca un fricos, sub canapeaua legislației, renunțînd să se prezinte la audierile parlamentare (cazul «vînătoarea domnească).

Ca președinte, n-a rămas întipărit cu ceva în memorie. În afară de fobia față de ruși, care i-a apărut brusc. De fapt, nu este el unicul care suferă de aceasta, o mai au și mulți alții dintre cei care dețin puterea. Unul «s-a dumerit» la cincizeci de ani, altul — la șaptezeci că nu s-au ocupat de ceea ce era nevoie, că n-au crezut în ceea ce trebuiau să creadă și în general n-au mers pe drumul cela… Unul din ei îi instruia pe studenți în bazele comunismului, altul scria pentru muncitori versuri însuflețitoare despre victoria proletariatului…

Pe lîngă asta, domnul președinte în cel mai stăruitor mod ne tot împingea în brațele NATO, uitînd cu totul că țara noastră, conform Constituției, este neutră, iar el este președintele ei. Și asta pentru că el avea în acest sens propria sa opinie: aceea că noi trebuie să fim nu numai utilizatori, dar și exportatori de securitate. Da, respectiva frazeologie pare să fie dintre cele foarte cunoscute. A folosit-o, bunăoară, înainte de a pîrjoli jumătate de Europă, cel pe care lumea îl cunoaște ca pe cel mai infam călău al omenirii — Adolf Hitler.

Apropo, încă ceva despre «exportul securității». În această privință, Nicolae Timofti avea propria sa percepere a noțiunii de securitate. Dumnealui era ferm convins că, în cazul în care noi, adică Republica Moldova, ar fi membru al NATO, astăzi am avea în țară un nivel mai înalt de securitate, poate chiar o securitate totală… De-am avea și noi această convingere…

După cum a spus unul dintre filosofii chinezi, drumul, chiar și de mii de kilometri, începe cu primul pas. Iar ademenirea Moldovei neutre în capcanele natoise începe cu participarea la operații de pacificare în țări care deloc nu țin de interesele noastre.

Printre alte «merite» ale președinției lui Timofti și ale guvernării complicilor lui poate fi considerată și scăderea crescîndă a nivelului de trai al cetățenilor, și criza din țară, și atitudinea nepăsătoare față de popor din partea puterii. Chiar și seceta și ninsorile puternice, la care această putere nu le-a putut ține piept. Parcă ei îi păsa de asemenea lucruri?! Nu ne mai aprofundăm în respectivul subiect, deoarece ne înțesesc prea multe metafore și alegorii înjositoare.

Și acum, privind fizionomia îngîmfată a lui Timofti cu steaua românescă atîrnîndu-i pe burtă, involuntar mi l-am amintit pe unul din eroii lui Saltîcov-Șcedrin: «În fața spectatorilor, apare cel mai veritabil tip de idiot, care a luat o careva decizie și a jurat s-o îndeplinească. Idioții în general sunt foarte periculoși. Și nu doar pentru că ei neapărat sunt oameni răi, ci pentru că sunt lipsiți de capacitatea mai întîi să chibzuiască, de aceea întotdeauna merg de-a dreptul, de parcă drumul pe care s-au pomenit le aparține în exclusivitate lor… Acestea sunt niște ființe total obstrucționate, care dau buzna înainte, pentru că nu sunt capabile să se conștientizeze în mod real pe sine în contextul oricăror evenimente și fapte.