Amnezia se tratează prin foame

Politica privind sporirea veniturilor populației s-a aflat în centrul atenției PCRM în timpul guvernării sale. Despre aceasta tot mai des își amintesc astăzi cetățenii țării noastre
În ultimii opt ani, ni se tot spune că viața oamenilor din Moldova devine tot mai îndestulată, că noi «am avansat» pînă la statutul de țară cu o «istorie de succes» și că acest lucru îl recunosc pînă și experții europeni, care, de fapt, n-au ieșit din Chișinău mai departe de beciurile din Cricova. În același timp, capacitatea de cumpărare a cetățenilor moldoveni scade vertiginos. Conținutul pungilor lor deseori nu este suficient nici pentru satisfacerea celor mai elementare necesități.

Din momentul cînd PCRM s-a plasat în opoziție, au trecut opt ani. În toți acești ani, guvernările corupte care i-au luat locul unul după altul încearcă să ponegrească Partidul Comuniștilor, să șteargă din memoria poporului toate succesele obținute de acest partid în perioada guvernării sale. Unicul scop al tuturor guvernelor din ultimii ani, al liderilor politici de la putere îl constituie uzurparea acestei puteri. Pe dumnealor nu-i interesează ce se întîmplă cu poporul. Lui, adică poporului, de la ecranele televizoarelor i se arată bombonele virtuale ambalate cum nu se poate mai frumos, care, chipurile, simbolizează prosperarea și stabilitatea țării. Dar acest spectacol nu îndulcește nici cu o iotă viața oamenilor.

Probabil, asta îi și face pe oameni să-și amintească de viața lor din trecut, adică despre cum au trăit ei pînă la venirea la putere a «eurointegratorilor». Amnezia în masă din ultimii ani se lecuiește acum prin foame.

Acum, nimeni nu e în drept să conteste faptul că PCRM a promovat o politică socială mai eficientă, mai apropiată de nevoile oamenilor, prin această politică asigurînd o creștere reală a veniturilor populației de 3,7 ori și mai mult în comparație cu cea din ultimii ani. În particular, despre aceasta a vorbit în raportul său prezentat la Plenara a II-a a CC a PCRM Oleg Reidman, secretar al CC, deputat în Parlament.

Veniturile populației moldovene, potrivit spuselor prim-miniștrilor care se schimbă unul pe altul, cresc, însă cresc doar dacă le măsurăm în lei. De exemplu, în anul 2009, salariul mediu anual alcătuia 2747 de lei, sau 261 dolari; în 2011 — 3042 lei, sau 255 dolari; în 2016 — 5084 lei, sau 255 dolari. Cu alte cuvinte, dacă e să comparăm leul moldovenesc cu dolarul, de creștere a veniturilor populației, cum se spune, nu miroase nici pe departe.

«În ultimii cinci ani ai guvernării comuniste, salariul lunar a crescut de 3,2 ori mai mult decît în aceeași perioadă de guvernare «proeuropeană» a țării, a constatat Oleg Reidman. Totodată, numărul de oameni care primeau salariu în anul 2008 era cu 80 mii mai mare decît al salariaților de acum. În anii 2004- 2008, salariul a crescut anual în mediu, în expresie nominală, cu 24 % și cu 11 % în expresie reală. În perioada 2009- 2013, creșterea anuală în expresie nominală a salariului a fost de 7,7 %, iar în expresie reală — de doar 3,5 % anual.

Cifrele demonstrează că, în timpul guvernării comuniștilor, și salariul, și veniturile populației creșteau cu aceleași ritmuri: în anii 2004- 2008, creșterea nominală a veniturilor, la fel ca și cea a salariului, a alcătuit 124 %, iar în expresie reală — 111 %. Pe cînd în timpul guvernării «proeuropenilor» veniturile au crescut nu doar cu ritmuri mai scăzute, — 107 % în expresie nominală și 102 % în expresie reală, — dar a fost și mai scăzut în comparație cu ritmul creșterii salariului», a subliniat Oleg Reidman.

Pe cît este de mare salariul sau pensia se poate deduce din faptul ce poți cumpăra cu acești bani. Acum, chiar și pensia de mărime medie nu ajunge pentru a achita serviciile comunale. Iar majoritatea oamenilor în etate primesc pensii pentru limita de vîrstă, acestea fiind mai mici decît cele medii. Și cînd noi vorbim despre salariul mediu pe economie, luăm în considerație salariile și ale judecătorilor, și ale educatoarelor de la grădinițe, și ale lucrătorilor sociali, aceștia din urmă, de exemplu, primind lunar un pic mai mult de o mie de lei.

«Politica de sporire a veniturilor cetățenilor a constituit centrul întregii politici promovate de PCRM. În ultimă instanță, principalul constă în faptul ca indicii macroeconomici (PIB, investiții etc.) să fie simțiți de cetățeni în viața lor de zi cu zi. Doar PIB-ul n-ai să-l torni în pahar, n-ai să-l pui în farfurie și n-ai să-l încalți în picioare», a menționat foarte precis Oleg Reidman.

Șabloane pentru sfera socială

De acum timp de opt ani, sistemul de ocrotire a sănătății face experimente asupra populației, iar sistemul educațional și-a țintit activitatea la lichidarea instituțiilor de învățămînt.

În fatalul pentru țară an 2009, a fost dat startul sărăcirii poporului Moldovei. În toată perioada de guvernare a alianțelor, în cercurile guvernante n-a existat nici o forță politică ce ar fi putut și ar fi dorit să preia și să continue politica echității sociale, pe care Partidul Comuniștilor a promovat-o în mod planificat și cu succes în toți anii aflării sale la putere.

Primul lucru pe care l-au făcut noii guvernanți veniți să ia locul PCRM a fost stoparea sau înghețarea tuturor programelor și proiectelor sociale pornite cu succes în anii de guvernare ai Partidului Comuniștilor. În acest context, e suficient să spunem că a fost stopat programul «Satul moldovenesc», direcționat spre ridicarea nivelului de viață și îmbunătățirea condițiilor de trai ale locuitorilor de la sate; a fost închis programul «Patruzeci de orașe», implementarea căruia ar fi intensificat creșterea spiritului de afaceri în centrele raionale ale țării. A fost frînat și programul național de gazificare a localităților din Moldova. Ca un castel din cărți de joc, s-a prăbușit sfera socială.

O profesie nepopulară

Una din cele mai importante realizări ale PCRM a fost creșterea reală a veniturilor populației, a salariilor, a pensiilor, burselor și a altor plăți sociale. În cei opt ani de guvernare a PCRM, salariul bugetarilor s-a mărit de 5 ori. În perioada dintre anii 2001 și 2009, salariul pedagogilor a crescut, practic, de 12 ori, iar cheltuielile mijloacelor bugetare pentru achitarea burselor au fost de 7 ori mai mari, decît după aceea. Numărul de locuri bugetare în instituțiile de învățămînt s-a mărit de două ori. Codul educației aprobat în 2008 presupunea că, în următorii patru ani, studiile vor deveni gratuite, deci, accesibile pentru toți.

Ce avem la ziua de astăzi? Din cauza înăspririi condițiilor de examinare pentru titlul de bacalaureat și a altor inovații introduse în sistemul educațional, numărul de absolvenți ai liceelor care merg să-și continue studiile se micșorează, în timp ce instituțiile de învățămînt superior nu au numărul necesar de studenți.

Profesia de pedagog și-a pierdut total popularitatea sa. De acum de cîțiva ani, țara, îndeosebi în localitățile sătești, se confruntă cu un evident deficit de cadre pedagogice. Acum, gimnaziile și liceele din Moldova duc lipsă de 1250 de profesori. Absolvenții facultăților de pedagogie nu se grăbesc să se aranjeze la lucru conform specialității pe care au studiat-o. În 2003, detașamentul de profesori al Moldovei a fost completat de circa 60 % de tineri pedagogi, acum însă își profesează specialitatea doar cei mai curajoși — numărul lor constituie circa 10-12 la sută din numărul total de absolvenți ai universităților pedagogice. O parte din ei părăsesc sistemul educațional imediat după ce încheie termenul de trei ani de activitate.

În loc de a soluționa problemele existente în respectiva sferă, Ministerul Educației, susținut de guvernele alianțelor de la conducerea țării, au ales calea de lichidare a instituțiilor de învățămînt, camuflînd procesul de distrugere a sistemului educațional cu sonorul cuvînt «optimizare».

Experiment medical

De acum de opt ani, sistemul de ocrotire a sănătății din țară face experimente asupra populației. Altfel cum ar putea fi numite condițiile în care lucrează medicii și se lecuiesc cetățenii Moldovei? Cei mai talentați absolvenți ai Universității de Medicină pleacă peste hotare să se perfecționeze în specialitate și rămîn acolo, deoarece în țările UE salariul unui medic e aproximativ de 60 de ori mai mare decît în Moldova. Spitalele din capitală și din centrele raionale suferă de o insuficiență catastrofală de asistente medicale și infirmiere. Ministerul Sănătății de la noi face anunțuri publice despre majorarea salariului lucrătorilor din sfera medicinii. Dar, de fapt, au fost majorate doar salariile «oamenilor de elită» din domeniul medicinii, ale cercului de oameni apropiați de tronul ministerial.

Cu ce s-a mai confruntat sfera sănătății? Pe parcursul mai multor ani, în spitalele Moldovei, inclusiv în cele de importanță republicană, periodic nu sunt suficiente preparate medicale necesare pentru tratarea bolnavilor. În spitale este redus numărul de paturi. Instituțiile medicale de stat nu ofertă în volum deplin acele servicii pe care trebuie să le ofere medicina asigurată. Recenta majorare a tarifelor la serviciile medicale conduce la substituirea obiectelor medicinii de stat de către centrele medicale private. Instituțiile medicale sunt optimizate după șablonul optimizării din sistemul educațional. La acestea să mai adăugăm corupția care s-a înrădăcinat adînc în piața farmaceutică a Moldovei.

Acum mulți pensionari vin la farmacie cu rețete, însă nu cumpără aproape nimic, deoarece nu le ajung bani pentru medicamentele ce li s-au prescris, iar analoagele mai ieftine ale multor preparate medicale pur și simplu dispar din farmacii.

În anii guvernării PCRM, salariile lucrătorilor medicali — din 2000 pînă în 2008 — au crescut de 9 ori. În teritoriul întregii țări au fost construite și reconstruite centre sătești ale medicilor de familie, iar tinerilor specialiști li se acorda un important ajutor financiar unic. În 2001, întregul buget consolidat al sferei sănătății din țară alcătuia suma de 610 milioane de lei, iar în 2008 a ajuns să fie de 3,3 miliarde de lei. Odată cu introducerea sistemului de asigurare obligatorie în medicină, a fost dublat pachetul de servicii medicale garantat de stat.

Probleme în sfera socială, inclusiv în cea a sănătății și a educației, au existat și vor exista întotdeauna. Dar în anii guvernării Partidului Comuniștilor aceste probleme erau soluționate, erau găsiți bani și pentru lucrătorii din structurile de stat, și pentru studenți, și pentru pensionari.

Actuala guvernare nu se împovărează pe sine cu asemenea probleme și procedează foarte simplu. Sistemul educațional și cel de ocrotire a sănătății sunt distruse ori transmise sectorului privat, numărul de studenți discrește, iar pensionarii pur și simplu dispar. Banii destinați pentru dezvoltarea acestor sfere, în cea mai mare parte nimeresc în buzunarele funcționarilor corupți. Iată care e cea mai simplă și mai avantajoasă pentru actuala noastră guvernare soluționare a tuturor problemelor.

Ana Vetrovaскачать dle 10.6фильмы бесплатно