Caftanul cam strîmt al Uniunii Europene

În Occident se fac auzite tot mai multe voci care prezic prăbușirea Uniunii Europene ca și structură integraționistă
«Uniunea Europeană a murit pentru că popoarele nu-și mai doresc acest lucru. Noi vom face alegerea în favoarea unei alte Europe», a declarat liderul Partidului «Frontului Național» din Franța, candidat la funcția de președinte al țării — Marine Le Pen, în cadrul unui miting preelectoral de amploare din Lille.

Aceste declarații nu mai par să fie atît de fantastice dacă e să luăm în calcul rezultatele «Brexit»-ului britanic, referendumului organizat în Italia și alegerilor din Olanda (acolo, Partidul Libertății euroscepticului Gerta Vildersa, chiar dacă a ocupat locul II, a obținut cu patru fotolii de deputat mai mult, în schimb, învingătorii Partidului Popular pentru libertate și democrație a pierdut 9 fotolii comparativ cu componența Legislativului trecut). Și, evident, în calcul trebuie să fie luată și poziția SUA.

În calitate de partener comercial, UE nu prezintă interes pentru Statele Unite ale Americii, dimpotrivă, cu o economie puternică și o valută la fel, Uniunea Europeană reprezintă o amenințare pentru corporațiile americane, le face concurență, le privează de monopol. Se știe doar că lumea este condusă de elitele economice, iar politica nu este decît un instrument al acestor elite, iar războiul — o modalitate de obținere a scopurilor în cazul în care politica a fost insuficientă. Dacă va continua ceea ce continuă astăzi, atunci, UE în forma în care a existat în ultimii 20 de ani, va înceta să mai existe, în Europa va începe o perioadă de neclaritate serioasă.

La ziua de astăzi se profilează o situație interesantă: în Europa unită tind asemenea state ca Turcia, Ucraina, Georgia și, evident, actuala guvernare a Moldovei noastre cu tot cu «istoria de succes» inventată. Alte state, mult mai dezvoltate, dimpotrivă, doresc să iasă din componența UE. Spre exemplu Danemarca amenință Bruxelles-ul cu propriul Brexit.

Din cîte vedem, tind să adere la Uniunea Europeană acele state care pot fi atribuite Europei cu mari rezerve. Nu, nu este vorba despre apartenența geografică. Ci despre comunitatea culturală și civilizațională a popoarelor și țărilor. Ne mai vorbind, deja, despre componenta economică. Și iată pe lîngă această componentă apar tot mai multe controverse de ordin politic, național și cultural. Țările Europei sînt comparate cu o amibă, care vrea să se divizeze cu orice preț atunci cînd natura îi va dicta acest lucru. Vedem acest lucru în Europa după exemplul Scoției, Țării Galilor, Catalonia, nordul Italiei. Dar despre ce să mai vorbim dacă într-o țară atît de mică cum este Moldova se observă tendințe separatiste în Transnistria, Găgăuzia precum și în partea de nord a țării!

Plus, creșterea constantă a fluxului de imigranți din Orientul Mijlociu, agresivitatea lor — toate acestea induc la gîndul de prăbușire inevitabilă a Uniunii Europene.

Republica Moldova promovează pe larg angajamentul său față de vectorul european. Mai exact, nu populația, ci regimul oligarhic care a acaparat țara, așa numiții «euro-integratori» de toate culorile. Însă, despre asta se merită o discuție aparte. Noi știm cu toții pentru ce și în numele a ce se străduiesc ei.

Partea unionistă a acestor «integratori» consideră că Moldova va adera la UE doar dacă se va uni cu România. Tot asta ne bagă pe gît și politicienii de la Bucureşti, și nu politicieni dintre cei mai dărăpănați, spre exemplu președintele de peste Prut, Klaus Iohannis.

Totodată, șeful Senatului României, Călin Popescu-Tăriceanu a comunicat că toate speranțele spre bine ale țării așa și nu au fost justificate. «România în calitate de membru al Uniunii Europene, deja, demult s-a integrat în toate specificurile țărilor Uniunii Europene. Problema, însă, constă în faptul că toate acele planuri pentru dezvoltarea țării, care se făceau la momentul încheierii acordurilor, demult au fost deturnate din cursul lor», a declarat el.

Elita politică moldovenească cară insistent țara în «Europa», însă, economia țării nu se înscrie deloc în cadrul integrării europene. În Occident nu există loc pentru producția moldovenească. Uniunea Europeană are nevoie de cumpărători, nu de vînzători. Rezultatul insistenței «integratorilor europeni» a fost dezindustrializarea Moldovei, sărăcirea populației, fluxuri interminabile de imigranți care-și caută un loc de muncă peste hotare.

În cadrul referendumului din 4 decembrie 2016, poporul italian a spus «NU» propunerilor prim-ministrului țării, Matteo Renzi de a implementa reforma de guvernare a statului. Reforma propusă avea menirea să integreze și mai mult Italia în Uniunea Europeană, transmițînd dreptul de a soluționa problemele cheie de ordin politic și economic ale țării în mîinile birocraților de la Bruxelles.

Au început să apară discuții despre «Intexit» (ceea ce este similar cu Brexit-ul britanic). Iar ieșirea a două state (Marea Britanie și Italia) ar fi o lovitură foarte grea pentru UE. Mai exact, situația în această organizație ar deveni critică. Or, conform datelor agenției statistice europene, cota celor două state menționate în PIB-ul UE este de 30 %.

În această situație mai apare și Marine Le Pen (care are șanse bune de a ocupa funcția de președinte pentru următorii șapte ani), care declară că hegemonia Germaniei, care va continua să impună politica și alegerea sa, contravine intereselor Franței și altor națiuni și că ea vrea «mai multă Franță».

În afară de aceasta, astăzi, Franța a acumulat o povară foarte serioasă a problemelor economice și în timpul apropiat este puțin probabil ca țara să fie capabilă să îndeplinească rolul de locomotivă secundă a UE. Dominația Germaniei în UE de nou format nu trezește fascinația și altor membri ai uniunii. Spre exemplu, Poloniei, care a început să se îndepărteze de Bruxelles și Berlin în cadrul Grupului de la Vișegrad (Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria).

În acest fel, în perspectivă pe termen mediu, prăbușirea Europei pare a fi inevitabilă. Totodată, consecințele destrămării UE nu vor fi tocmai catastrofale. Economia fostelor țări membre nu va intra într-o stare de haos, de asemenea, vor fi păstrate sistemele lor politice.

Concomitent, aceste state vor primi posibilitatea să-și soluționeze sarcinile așa cum consideră ele necesar. Aceste state vor deveni libere să-și construiască relațiile strategice cu alte state. Anume din aceste considerente, prăbușirea Uniunii Europene promite multora suficiente perspective.

Evghenii Tamanțevскачать dle 10.6фильмы бесплатно