Un «prieten» la poartă

Igor Dodon a anunțat în mod public termenul reintegrării Transnistriei în componența Moldovei — anii 2019–2020

Acest eveniment istoric, fără nici o îndoială, trebuie să se producă în lumina reformei dodono-plahotniucistă a sistemului electoral. «Alesul de întregul popor» a declarat că ei, adică transnistrenii, vor avea fracțiunea lor în Parlamentul nostru. Potrivit lui, doar așa vom putea reunifica țara.

Ca răspuns, un alt așa-numit președinte, cel de pe malul stîng al Nistrului, adică Vadim Krasnoselski, a categorisit drept populiste promisiunile dodoniste cu privire la reprezentanții Transnistiriei în Parlament. Ceea ce, dacă e să fim imparțiali, corespunde realității. Vadim Krasnoselski a spus că, în Transnistria, ei nu împart populația în cetățeni ai Moldovei, ai Ucrainei, ai Rusiei. Și asta pentru că ei sunt un popor, iar acesta se numește popor transnistrean. Și, conform legislației Moldovei, acest popor transnistrean nu poate să participe la alegeri în teritoriul Republicii Moldova (pe cînd tocmai asta nu corespunde realității — n. r.). «Noi acționăm strict în cadrul constituției noastre și al legislației transnistrene. Și odată ce, conform legislației Moldovei, poporul transnistrean n-are dreptul să participe la alegeri, el nici nu va participa. Cred că asta va fi corect», a rezumat Vadim Krasnoselski.

Clar lucru că acest domn, care a apărut pe lume și a crescut într-un ținut rus din preajma cunoscutului lac Baical, nu va permite ca în Transnistria să fie deschise circumscripții uninominale. Și atunci, de unde se va lua prezisa de către Dodon «fracțiunea parlamentară transnistreană»? Apropo, la fel și cei 20 de deputați promiși tot de dumnealui migranților noștri care muncesc în alte țări?!

Cei de la Tiraspol au subliniat în repetate rînduri că nu au de gînd să discute problema reunirii cu Chișinăul. Chiar în luna ianuarie a acestui an, Vadim Krasnoselski a respins propunerea lui Dodon de a organiza pe ambele maluri ale Nistrului un referendum cu privire la restabilirea țării unitare. «În 2006, poporul din Transnistria s-a pronunțat pentru independența Transnistriei. Poporul nostru a făcut alegerea», a spus dumnealui.

Fie că a făcut alegerea, dar iată că un oarecare Vitali Andrievschi, care poartă porecla de «megafon al lui Plahotniuc» și, concomitent, deține funcția hrănită cu granturi de rector al Institutului de politică eficientă din Moldova, a expus opinia stăpînului său în felul următor: «Chișinăul dispune acum de o mulțime de posibilități pentru a aplica presiuni asupra Transnistriei. Este vorba nu doar despre controlul asupra traficului de transportare și de import-exportul de mărfuri, ci și de Internet, de legătura telefonică, de rotația militarilor. Toate acestea însuflețesc conducerea la acțiuni ferme». E ceva cam distanțat de tablourile pastorale ale lui Dodon, nu-i așa?!

Pe de altă parte, dacă e să privim lucrurile în mod imparțial, trebuie să spunem că situația pe malul stîng al Nistrului e departe de a fi numită idilică. Respectiva regiune nu s-a deprins să se asigure în mod de sine stătător. De acum timp de un sfert de secol, Transnistria parazitează pe seama banilor din Rusia. Desigur, în primul rînd, din aceste mijloace, cele mai mari foloase le trage birocrația locală. Pe cînd populația demult trăiește în sărăcie și nu vede nici un fel de perspective pentru un viitor mai bun. Sfera socială zace în ruine.

Iar mai luînd în calcul și ceea ce se întîmplă în Ucraina… Acum, este în puterile și ale Chișinăului, și ale Kievului, cum se spune, «să strîngă șuruburile» și să-i propună Transnistriei un plan civilizat de capitulare. Cu folos material pentru persoanele importante din actuala conducere a Tiraspolului.

Evgheni Tamanțev