Parada piticilor politici

În trei orașe din Moldova, socialiștii au organizat marșuri în sprijinul lui Igor Dodon și a „inițiativelor” sale

Dacă e să vorbim despre aceste marșuri ca atare, trebuie să spunem că ele au fost foarte anoste. La fel ca și celelalte bucate politice preparate în „bucătăria” lui Igor Dodon. După cum au calculat observatorii, la toate cele trei mitinguri desfășurate  în ziua de duminică au fost prezenți un pic mai mult de două mii de oameni. Dar, așa cum, de regulă, obișnuiește să facă, „alesul de către întregul popor” s-a grăbit să mărească respectivul număr pînă la „zeci de mii de oameni din întreaga țară”.

Pentru noi, nu este ceva nou. Ne-am obișnuit de acum cu faptul că Igor Dodon trăiește într-o lume ireală și consideră că doar o simplă apariție a dumnealui în public  îi aduce pe oameni la starea de catarsis. De altminteri, părerile despre Igor Dodon postate pe rețelele de socializare demonstrează elocvent o scădere bruscă  a ratingului său, iar numele pretinsului „președinte al tuturor”, în majoritatea cazurilor, este însoțit de cuvinte necenzurate.

Dar să revenim la marșuri. La Bălți, în timpul desfășurării lui ploua, iar la Anenii Noi și Cahul timpul era posomorît, ceea ce sporea și mai mult caracterul banal și deprimant al respectivei acțiuni. Socialiștii și „obștimea”, îndemnați de soliștii din „Garda Tînără”, fără prea mare entuziasm și cu o expresie de plictiseală pe față, scandau monoton: „Referendum!”, „Vrem alegeri anticipate!”, „Demisie Guvernului!”, „Pentru președinte!”, „Victorie!”. La Anenii Noi, în mod cu totul neașteptat și surprinzător,  alături de acestea a mai răsunat și un neplanificat „Hristos a înviat!” – probabil, nu toți participanții la marș și-au revenit după sărbătorirea Nașterii Preasfintei Fecioare Maria, Născătoare de Dumnezeu,, de aceea nu-și puteau da seama unde se află.

La Cahul, în plictiseala care domnea la marș, un pic de înviorare a introdus deputatul socialist Vladimir Țurcan, prezentîndu-l pe colegul său de fracțiune, Bogdan Țîrdea, ca pe un cunoscut de toți „polițist”. Posibil, o fi vrut să-l numească sau „politolog”, sau publicist” – nu mai contează . Cuvîntul, cum spune înțelepciunea populară, e ca vîntul, așa că, după ce l-ai rostit, nu-l mai poți prinde nici cu armăsarul, nici cu ogarul… Cu atît mai mult în cazul dat, pentru că, imediat după asta, domnul Țurcan l-a invitat pe acest Bogdan Țîrdea „la telefon”, invitîndu-l, de fapt, la microfon.

La Bălți, actualul președinte formal al PSRM, Zinaida Greceanîi,  cu un ton patetic invoca în fața colegilor de partid: „Noi vrem să dizolvăm acest Parlament nelegitim? Noi vrem ca președintele să aibă împuternicirea de a dizolva Parlamentul?”. Desigur, adunătura din fața ei exclama la fel de patetic: „Da!”, „Da!”. Doar anume cu această misiune au pornit la marș.

Într-un cuvînt, de bine-de rău, parada piticilor politici, pe care astăzi îi reprezintă socialiștii, a avut loc. Dar, ca totdeauna, nu fără confuzii.

După cum se cunoaște, desfășurarea referendumului inițiat de pseudopreședintele țării a fost interzisă încă la 27 iulie de Curtea Constituțională. Anume atunci CC a anulat decretul lui Igor Dodon cu privire la organizarea acestuia. Și anume atunci ar fi fost momentul potrivit pentru Igor Dodon  ca să-și exprime indignarea, să-și amintească numeroasele sale declarații referitoare la faptul că socialiștii sînt cel mai mare partid din Parlament, iar însuși el este „președintele tuturor”, după care să-i adune pe acești „toți” ai cărui președinte este pentru a-i arăta Curții Constituționale, Păpușarului și Parlamentului, pentru care, după cum ne convingem din ce în ce mai mult, Igor Dodon, cum se spune, nu face nici două parale.  

Dar el n-a făcut nici una din toate acestea, ceea ce ne dă temei să presupunem că marșurile de duminică nu au fost nimic altceva decît încă un act al spectacolului cu denumirea „Lupta între PSRM și PDM”. Autorul acestei piese este bine cunoscut prin anterioarele sale regizări reușite, care s-au numit „Alegerea președintelui țării de către întregul popor” și „Introducerea votului mixt”.

Pe lîngă toate, numărul mic de participanți la mitingurile din cele trei orașe ar trebui să-i pună pe gînduri pe socialiști și pe Igor Dodon referitor la faptul cum se va desfășura pentru ei situația la alegerile din anul 2018? Cîte procente de voturi vor putea acumula? Deși, pe de altă parte, se prea poate că Plahotniuc îl va devora pe Igor Dodon, dar și pe socialiștii lui încă pînă la alegeri. Așa cum a făcut-o cu Vladimir  Filat și cu PLDM. Dar mai întîi trebuie să facă acest lucru cu PL. După aceea, ne putem aștepta și la alte „ospățuri” devoratoare…

E cazul să vorbim și despre încă o confuzie legată de marșuri: participanții la mitinguri în gura mare au cerut alegeri parlamentare anticipate. Oare acoliții dodoniști nu i-au instruit cum să se comporte? Oare nu le-au băgat în cap că „stimatul lor șef” a renunțat la această idee nu o dată, ci chiar de două ori:  prima oară – în ziua de 12 iulie 2017, la ambasada Rusiei, iar a doua oară – în ziua de 17 august.  Dar „cocoșul” încă n-a cîntat a treia oară, așa că el poate avea prilejul să renunțe la idee încă o dată, asemeni sfîntului Petru.

Participanții la miting au anunțat că ei lansează o nouă inițiativă – colectarea de semnături pentru modificarea Constituției în scopul de a-l investi pe președinte cu împuterniciri suplimentare. În acest context, ei s-au angajat să colecteze „nu mai puțin de 70% de semnături ale alegătorilor”. Adică, peste 1,5 milioane!

După cum vedem, din declaratul de către domnul Dodon în perioada alegerii sale „președinte care va reprezenta puterea întregului popor” nu a rămas nici urmă. Acum el e setos de „putere a președintelui”, iar mai pe de-a dreptul spus – de putere personală pentru sine. Tare vrea omul să devină „generalisimus” al întregii Galaxii, de trei ori erou al întregului univers și, concomitent, nepot de frate al lui însuși Alah…

Și totuși, „mărețul și teribilul” n-a uitat să-i mulțumească pe acoliții săi pentru ceea ce au făcut duminica trecută. În pagina sa din rețelele de socializare, el și-a declarat bucuria în legătură cu faptul că societatea noastră are o asemenea echipă de oameni neindiferenți – adevărați patrioți ai Moldovei, pe care, în calitatea sa de șef de stat, se poate sprijini.

La drept vorbind, te-i mira de este rațional să mizezi pe asemenea „cîrje de sprijin”. Și asta pentru că nu o dată ne-am convins: mulți din oamenii ce oferă „cîrje”, pînă la urmă, și-au demonstrat fățărnicia, lăcomia nepotolită și lipsa de principii. Așa că, sprijinindu-te pe ei, nu-i exclus ca într-o zi să te pomenești cu fizionomia trîntită pe asfalt…

Eugeniu Marianскачать dle 10.6фильмы бесплатно