Ultimul țar rus — stindardul sectei fasciste?!

Despre o nouă încercare de a submina și umili importanța istorică a Marei Revoluții din Octombrie

Nu sînt întîmplătoare nici provocările de tot felul și încercările, prin toate instrumentele îndobitocirii în masă, de a submina și umili rolul istoric și epocal în istoria mondială pe care l-a avut Marea Revoluție din Octombrie.

Una dintre aceste încercări poate fi considerată o oarecare premieră cinematografică și scandalul iscat în jurul acestei premiere. Totodată mizanscenele unui scandal legat de difuzarea filmului regizorului Alexei Uciteli «Matilda» se remarcă în Rusia, iar ecourile lui ajung și la comunitatea din fostele republici sovietice. Iar Moldova nu face excepție.

La drept vorbind: în legătură cu ce ne revoltăm? Și de ce? Filmul este unul destul de mediocru și, cu siguranță, «nu trage» la titlul de peliculă istorică cum ar fi de exemplu ecranizarea profundă și interesantă a dramei «Agonia» de Elem Klimov.

În centrul subiectului filmului sînt puse aventurile amoroase ale moștenitorului Nicolai (viitorul țar Nicolai al II-lea) și unele secvențe din viața unei curtezane bine plătite și aventuristei Matilda Kșesinskaia. Trebuie de spus că tînărul Nicolai a moștenit atracția pentru reprezentantele artei balerine de la străbunicul lui Nicolai I, care percepea trupa de balet al Teatrului Imperial ca pe un harem al său personal. Dar, ce a fost a fost — asemenea moravuri s-au cultivat și transmis moștenire în familia Romanov.

Ce este interesant în toată această istorie umflată a interpretării cinematografice ratate a degenerării dinastiei? Din cufărul vechi este scoasă în abordarea comunității imaginea lui Nicolai — ultimul țar rus, o personalitate seacă care nu deținea niciun talent sau interes pentru guvernarea unui imperiu enorm. Pe de o parte «țarul ratat», tot el «amantul-erou», pe de altă parte fenomenul unei mulțimi întregi de «apărători și admiratori ai fostului suveran — suferind». Reamintesc că pe 9 ianuarie 1905, acest suferind a ordonat să se tragă focuri de armă împotriva demonstrației muncitorilor, fapt pentru care a și fost numit «sîngeros». Așa deci, este lansat nu tocmai cel mai bun fim despre «suferințele tînărului moștenitor». Sentimental și prostește...

Ca la comandă, imediat apare un val de manifestări «conspirative» radical monarhice, care, de altfel, este susținut chiar și de opinia și poziția civică a deputatului Dumei de Stat a Federației Ruse, Natalia Poklonskaia. Macabritatea, care s-a ascuns în «schiturile noilor scindatori cercetători ai divinității țariste» au ieșit în hărmălaie și aruncarea sticlelor cu coctail Molotov. Unde mai pui că toate se întîmplă anume în preajma împlinirii a 100 de ani de la Marea Revoluție din Octombrie. O analiză neserioasă a evenimentelor epocale, fie chiar și în baza opiniilor și estimărilor împărțite, dar o acțiune vulgară cu o demonstrație de exaltare și fanatism caracteristică mai mult evului mediu.

Este la fel de interesantă și apariția neașteptată în spațiul public a activiștilor sectei scindatoare a divinității țariste. În sine, acest fenomen pseudo religios pur sectant a apărut în anii 30 ai secolului trecut în rîndul unui grup mic de fanați care credeau că moartea familiei regale este un fel de «jertfă sacrală» comparabilă cu jertfa Mîntuitorului, ceea ce în esență, din perspectiva Bisericii Ortodoxe, este o erezie supremă.

Poți fi un monarhist convins, poți chiar să închizi ochii la multiplele fapte istorice, poți să moralizezi la infinit în jurul situației executării familiei regale la Ekaterinburg în 1918, dar să divinizezi abdicarea de la tron a lui Nicolai al II-lea este de neconceput! Cu toate acestea, secta are un conducător destul de real, liderul duhovnicesc al divinității țariste un oarecare Nicolai Romanov (numele lui real, deși foarte straniu că coincide cu numele ultimului țar rus), un bărbat de 60 de ani, fost colaborator al miliției, judecat în anii 80 ai secolului trecut pentru omor și care a făcut 13 ani de pușcărie.

Schitul, iar ulterior și «mănăstirea» sectei în gubernia Ekaterinburg Ganina Iama, odată cu venirea noului lider s-a revigorat și a devenit centrul de răspîndire a noii erezii. Evident, anii 90 ai secolului trecut au devenit pentru «mănăstire» ani de înflorire. Pentru că în acea perioadă, în scopuri politice, a fost umflat interesul față de ultimele zile ale familiei Romanov. Renunțînd la trecutul sovietic, echipa lui Elțin a creat pentru sectanți condiții benefice.

Nu i-a observat pe noii scindatori și conducerea Bisericii Ortodoxe Ruse. Canonizarea lui Nicolai al II-lea nu a făcut decît să sporească încrederea sectei în forțele proprii. Au apărut sponsori și activiști.

Alături de sectă există și unele grupuri politice, cum ar fi: «Crucea țaristă», «Statul Creștin» și... atenție! «Fasciștii ortodocși». Cei asta — să fie oare manifestarea unei noi mișcări politice? De-a dreptul macabru, fasciști în roba ortodoxiei. Periculos este puțin spus!

În timp ce forțele sănătoase din spațiul post-sovietic percep obiectiv Biserica Ortodoxă Rusă care vine să unească prin codul ortodox, ca pe o organizație pacificatoare, autoritară, pe avanscena vieții civice și politice apare o oarecare alternativă — o sectă războinică care discreditează esența învățăturilor ortodoxe. Fanatismul și frenezia reprezintă semnele apariției unei organizații teroriste. Disputele și judecățile sînt substituite de supunerea necondiționată față de «duhovnic». Stindardul, pe cît de straniu, este de aceeași culoare ca și a celui ce aparține jihadiștilor radicali islamiști — negru. Printre «iconostasul» sectei se remarcă imaginea lui Grișka Rasputin. Cu siguranță: mai departe nu-i unde! Impostor, depravat și aventurier — chipul lui Rasputin îi inspiră pe activiștii sectei la acțiuni directe. Peste o sută de ani de la moartea rușinoasă a «duhovnicului» familiei țariste, el iese din mormîntul său cu o putoare de nesuportat.

Show-ul religios-politic scandalos este conceput pentru interesul de nișă, lipsă de educație și de gust (asta despre film). Fiecare show apare atunci și acolo unde trebuie să se producă un anumit efect. Secta macabră a divinității țariste — deocamdată doar sectă, dar unde este garanția că în cazul investirii financiare și umflării de noi precedente scandaloase, acest grup nu va deveni un partid influent?

Dacă pe undeva oamenilor li se seacă mințile, asta înseamnă că cineva are interes!

Mihail Lupașcoскачать dle 10.6фильмы бесплатно