Un conducător cu carnet de partid
РУС. MOLD.
» » Un conducător cu carnet de partid

Un conducător cu carnet de partid

11-02-2018, 10:03
Viziuni: 153
  
Versiunea de tipar   
Un conducător cu carnet de partidComunistul Igor Bondarenco: Există mulți oameni care simpatizează PCRM — anume aceștia sînt și electoratul nostru, și potențialul nostru
 
Întreaga sa viață de pînă acum, comunistul Igor Bondarenco a lucrat aflîndu-se la funcții de conducere, pe deasupra — din diferite domenii. Totuși, întotdeauna a reușit să facă față respectivelor funcții. Cineva ar putea să spună că pur și simplu e un răsfățat al sorții, altfel spus, un om cu noroc în toate. Pe cînd în realitate este vorba despre cu totul altceva. Arta unei administrări cu succes el a însușit-o datorită calităților sale omenești și muncii insistente. Funcțiile nu i-au căzut de la sine din cer. Mai întîi el trebuia să demonstreze că dispune de toate capacitățile necesare, că este capabil să fie un lider. Niciodată nu i-a fost rușine să învețe ceva nou, întotdeauna era dispus să obțină doar un rezultat pozitiv. În munca sa cu partenerii și cu subalternii, față de care întotdeauna s-a comportat în mod obiectiv, permanent a avut drept ajutor firea sa comunicativă. Pe parcursul anilor de activitate, a acumulat nu numai deprinderi profesionale, ci și experiență de viață. Și acesta de asemenea e un lucru extrem de valoros.

Orașul care i-a devenit natal

— Dumneavoastră lucrați de mulți ani la Ungheni. Sînteți băștinaș din aceste locuri?

— Aceste locuri mi-au devenit ca natale, dar m-am născut la sud, în raionul Cahul. Tinerețea școlară am trăit-o în Transnistria, într-un sat frumos cu numele Cioburciu. După absolvirea școlii de acolo mi-am satisfăcut serviciul militar, apoi am intrat la studii la Politehnică, specialitatea inginer-mecanic, absolvind institutul în anul 1980.
 
— În acei ani, absolvenții instituțiilor de învățămînt superior nu se temeau că nu vor avea loc de lucru…

— Într-adevăr, o asemenea problemă nu exista, specialiștii erau solicitați pretutindeni. La institut eu am fost responsabilul de grupă, de aceea am avut dreptul să-mi aleg un loc de lucru conform repartizării. La început, am vrut să plec la Bender, dar între timp funcția propusă fusese redusă, de aceea mi s-a propus altă variantă: orașul Ungheni. În felul acesta, imediat după absolvirea institutului, am devenit inginer principal la Uniunea Raională de Consum din acest oraș.

— Altfel spus, ați nimerit deodată la o funcție de răspundere. În acei ani, sistemul cooperației se afla, pare-se, la culmea dezvoltării sale...

— Toate funcțiile pe care mi-a fost dat să le ocup erau destul de responsabile. După aceea eu am fost șef al coloanei auto a parcului de autobuze din Ungheni, apoi inginer-șef la secția orășenească de comerț — în acei ani mai exista o asemenea structură. În anii 1987- 1988, am ajuns să fiu aspirant la Institutul de Fizică al Academiei de Științe. Pe atunci eram om absolut matur, aveam familie și nu puteam să fac studii la secția cu frecvență. Problemele vieții mi-au impus acest lucru. După Academie am devenit inginer principal la organizația raională de deservire a populației și în această funcție mi-am încheiat activitatea în cadrul Uniunii Sovietice. Iar în anul 1991 multe structuri de stat și obiecte au început să fie distruse.

— Dar Dumneavoastră, ca un conducător experimentat, nu ați rămas nici atunci fără de lucru?

— Eu am devenit director al fabricii de confecții din oraș, sau, cum se mai numea ea, întreprinderea arendată «Unicum», după aceea — director al unei întreprinderi comerciale care se ocupa de colectarea producției, inclusiv a laptelui. În anul 2009 am ajuns în fruntea Fabricii de Lactate de la Ungheni.

Un domeniu din trecutul sovietic

— Prima experiență de conducător ați acumulat-o în domeniul cooperației. Cum era acesta atunci și cum este acum?

— În acele timpuri, uniunea raională de consum avea în responsabilitatea sa comerțul din întregul raion. Aceasta era ca și «un stat în stat» în cel mai bun înțeles al noțiunii, cu o organizare foarte bine pusă la punct, aș zice, chiar excelentă a activității sale. În anii independenței, odată cu celelalte, a început să se destrame și acest sistem. Mișcarea cooperatistă s-a păstrat întrucîtva doar în centrele raionale și doar acolo unde în fruntea ei se aflau conducători buni, însă ea nu mai are forța și capacitățile pe care le-a avut cu ani în urmă.

— După cîte îmi amintesc, în anii în care la guvernarea țării s-a aflat PCRM, cooperația de consum a Moldovei era sprijinită la nivel de stat. În calitatea sa de președinte de țară, Vladimir Voronin asista la congresele lucrătorilor din domeniul cooperației.

— Vladimir Nicolaevici cunoaște acest domeniu nu din auzite, a activat el însuși un timp în cadrul lui. Cooperația de consum e un sistem cu un mare potențial — în orice caz, în trecut l-a avut. Ea nu și-a pierdut capacitatea de a ieși în piețele altor țări. Dar, pentru a se dezvolta pînă la un asemenea nivel, are nevoie de sprijin din partea statului.

— Datorită faptului că ați activat în diferite structuri, puteți da apreciere multor lucruri și fenomene din viața noastră de astăzi. În opinia Dumneavoastră, de ce noi, cu totul pe neașteptate, am aflat că produsele lactate, de fapt, conțin foarte puțin lapte? Cine poartă vina pentru asta?

— Ceea ce se întîmplă în această privință, depășește toate limitele. Iată ce pot spune. Se întîmpla că și pînă la asta, pentru a face ca laptele să fie mai ieftin, fabricile de lactate practicau folosirea unor adaosuri de soia, însă în cantități mici. Dar indicau acest lucru pe etichete, deci, cumpărătorul era informat despre aceste adaosuri. Iar acum, ce să mai vorbim, dacă 80-90 % din lapte este soia, iar produsul este prezentat în vînzare ca unul natural?! Este un lucru inadmisibil. Controlul calității producției trebuie să se afle în responsabilitatea unor structuri de stat. În afară de asta, în cadrul fiecărei fabrici există un laborator, de aceea, în primul rînd, vina pentru această situație o poartă conducătorii respectivelor întreprinderi, deoarece ei știu foarte bine ceea ce se face la fabrică. Pentru a obține licență, întreprinderea prezintă probe în laboratorul republican, și, desigur, acestea sînt de bună calitate. Respectiva licență i se dă întreprinderii pentru un termen de trei-cinci ani, la fiecare produs — un certificat aparte. După care întreprinderea lucrează așa cum am vorbit mai sus: face tot ce-i trăsnește prin cap. În situația dată, pentru a o pune la punct, desigur, este necesar ca statul să-i controleze pe producători și în perioadele dintre eliberarea licențelor noi.

Viață cu puțină activitate de afaceri

— Dumneavoastră ați activat în calitate de conducător în diferite perioade. Cînd v-a fost mai complicat să lucrați — mai înainte sau acum?

— Mai înainte era mai simplu. În timpul sovietic a fi conducător însemna să fii responsabil, însă nu aș spune că era complicat să lucrezi. Și asta pentru că statul își asuma anumite funcții, pe care le îndeplinea. Pe cînd acum statul nu-și îndeplinește obligațiile sale. Dimpotrivă, în fel și chip se străduiește să ia cît mai mulți bani de la cei care lucrează, aș spune chiar, îi jefuiește. Iată de ce mulți businessmani pur și simplu își închid afacerile și pleacă din țară.

— Dar la Ungheni există, totuși, o activitate de afaceri, oameni de afaceri?

— Parțial, da. Dar au rămas doar cei care au reușit nu numai să se mențină pe poziția de la începutul activității, dar și să se pună bine pe picioare, adică să-și consolideze afacerea. Pot să trag concluzii și din propria mea experiență. Acum eu mă aflu în fruntea unei întreprinderi care prestează servicii și se ocupă de comerțul cu ridicata. Un timp, am avut un spectru larg de activitate, dar acum din serviciile prestate cîndva populației au rămas doar cele pe care le oferă un singur atelier. La Ungheni au apărut fabrici de confecții mai mari, la care se plătește și un salariu mai mare decît la noi.

— Dar acestea, în temei, sînt întreprinderi străine?

— Și condițiile de lucru în ele nici pe departe nu sînt din cele care să-l cruțe pe om. Acolo e foarte complicat să muncești. Investitorii străini vin la noi ca să folosească forța noastră ieftină de muncă. Și-i exploatează pe muncitori pînă la istovire. De exemplu, la Ungheni funcționează un atelier de confecționare a huselor pentru automobile. Toate cele 8 ore de muncă femeile stau în picioare, pe parcursul zilei avînd doar două pauze scurte și una de jumătate de oră pentru masă. Lucrătoarele din acest atelier sînt aduse din sate. Acum imaginați-vă: ele termină lucrul la ora 6 seara, iar în perioade mai încărcate, și la opt seara. Pînă vin acasă, pregătesc de-ale gurii, iau cina, mai fac ceva prin gospodărie, timpul trece. Și ele se culcă de acum după miezul nopții, iar dimineața se trezesc pe la orele 5-6 și o iau de la început. Adică, iar opt ore în picioare, iar toate celelalte… În felul acesta, femeile noastre își epuizează puterile, rezistența și, dacă nu mai pot lucra la fel ca înainte, patronii se dezic de ele…

Secretarul — administrator al organizației primare

— Vă aduceți aminte cînd ați fost primit în rîndurile partidului?

— Un asemenea eveniment e greu să-l uiți. Membru al PCUS am devenit chiar înainte de a intra la Academie. Candidații muncitori erau primiți fără nici un fel de complicații, iar cînd a ajuns rîndul meu, comisia m-a năpădit cu fel de fel de întrebări. A fost un examen foarte complicat. Era timpul perestroicii și acest fenomen ne e chiar simplu să-l apreciezi, îndeosebi cînd referitor la toate din jur ai propria ta opinie.

— Iar în PCRM cînd ați venit?

— Demult, s-au scurs 19 ani de atunci. Și imediat am devenit secretar al organizației primare de partid. Iar cînd organizațiile primare au fost împărțite conform circumscripțiilor electorale, am fost ales secretar al OPP nr. 8 și am rămas să fiu pînă acum. Pe lîngă asta, sînt membru al biroului raional, la ultimul congres al partidului am fost ales membru al CC al PCRM. În calitate de membru al biroului, sînt responsabil de activitatea a patru organizații de partid.

— Cum sînt organizațiile primare de astăzi?

— Diferite. Sînt mai active, sînt mai puțin active…Dar în cazul dat eu sînt într-un fel subiectiv, deoarece judec reieșind din munca pe care o desfășoară organizația noastră primară, iar ea este destul de activă.

— Spiritul activ al organizației primare depinde de personalitatea secretarului ei?

— Desigur, chiar în raport de 90 la sută. Un secretar cu poziție activă de viață și cu bune capacități organizatorice este capabil să-i facă pe oameni să-l urmeze, și nu numai pe comuniști.

— Dar în sate asemenea oameni sînt tot mai puțini și mai puțini. Populația activă, în mediul căreia se nasc liderii, pleacă din țară…

— Și noi simțim pe pielea noastră acest lucru, însă, cu regret, nu putem face nimic. Doar în cazul în care capul familiei vede că membrii familiei lui duc foame, el caută să întreprindă ceva ca s-o hrănească pe săturate, să-i îmbrace și să-i încalțe pe copii, să le ajute să facă studii. Iar banii de care are nevoie pentru asta îi poate cîștiga doar peste hotare. Doar acolo el poate găsi un loc de lucru suficient de bine plătit.

— Copiii Dumneavoastră unde trăiesc și muncesc?

— Eu am doi fii, ambii sînt juriști, ambii trăiesc și lucrează la Chișinău. Deci, sînt un tată norocos — copiii nu-s departe de mine. La Ungheni trăim în doi cu soția, ea lucrează în calitate de medic de familie la policlinica orășenească.

Anul alegerilor

— Practic, în toate raioanele republicii, în toate structurile se simte influența partidului care a capturat puterea. Această presiune se simte și la Ungheni?
 
— Se simte mai mult în structurile de stat, precum și în organele locale ale puterii. Condițiile le dictează cei care dețin puterea.

— Anul acesta vor avea loc alegeri parlamentare. Cum vă pregătiți de ele?

— Există un procedeu verificat și foarte bun — munca în mijlocul populației. Discuții directe cu oamenii. Dar se întîmplă așa că cel mai activ această muncă se desfășoară doar înainte de alegeri, iar asta e prea puțin. Toți membrii organizației noastre primare sînt repartizați pe sectoare teritoriale și poartă răspundere pentru munca desfășurată în acestea. Există mulți oameni care simpatizează PCRM — aceștia sînt și electoratul nostru, și potențialul nostru. Organizația noastră primară are în responsabilitatea sa un sector complicat, însă noi muncim activ și sperăm că, pînă la urmă, această muncă ne va aduce rezultate pozitive.

Natalia Ustiugovaскачать dle 10.6фильмы бесплатно
Рейтинг статьи: