Patriotismul — responsabilitatea fiecăruia pentru Patrie

Această zi este foarte importantă pentru mine pentru că eu am fost educat în tradițiile Armatei Sovietice. În perioada constituirii sale, Armata Roșie era formată din muncitori și țărani plini de spiritul revoluționar. Fără această armată nu ar fi fost mărețul stat. Pentru mine este important că pe parcursul unei perioade îndelungate au fost păstrate tradițiile puse la bun început. Armata și-a schimbat denumirea, s-a schimbat și denumirea sărbătorii, însă, esența a rămas aceeași. Acum, se spune că evenimentele, care s-au desfășurat lîngă Pskov în februarie 1918, au fost oarecum distorsionate. Acest subiect să fie disputat de istorici. Important este că ziua de 23 februarie a fost marcată în istorie, important este ca această dată a fost păstrată și noi o ținem minte.

Eu am îndeplinit datoria internațională în Afganistan din august 1984 pînă în octombrie 1986. Am fost comandantul batalionului 345 al regimentului parașutiștilor, printre noi se aflau reprezentanți ai mai multor naționalități. Noi toți eram ghidați de o singură ideologie, o singură deviză — să ajutăm poporului afgan să capete libertatea, pentru ca copiii Afganistanului să poată beneficia de educație, să-și poată crea viitorul.

Dorința noastră de a ajuta era sinceră. Este adevărat că de la bun început, nimeni nu putea să presupună că acest război va dura atît de mult. Contingentul limitat al Armatei Sovietice a fost introdus în Afganistan în decembrie 1979. În acea perioadă, mii de tineri-voluntari au scris cereri ca să ajungă în această țară și să ajute poporului afgan. Ei știau că nu va fi deloc ușor.

Serviciul în armată unește oamenii, iar dacă serviciul se desfășoară în punctele fierbinți îi unește și mai mult. Încercăm să ne întîlnim cu camarazii, le ajutăm celor care au nevoie de ajutor. Însă, toți cei care au participat la acțiunile militare au nevoie de reabilitare pe viață. Chiar și veteranii de război. Probabil, anume ei au cel mai mult nevoie de reabilitare.

Noi am fost educați în baza faptelor mărețe ale eroilor Războiului Civil, Marelui Război pentru Apărarea Patriei și altor războaie. Noi admiram oamenii devotați Patriei lor. Noi am avut multe exemple de urmat în istoria contemporană. Nici astăzi, aceste exemple nu au dispărut nicăieri. Astăzi, însă, în cercul elitelor de la guvernare nu se vorbește despre dragostea pentru stat, despre patriotism. Ce fel de dragoste pentru țara lor pot să manifeste ei, dacă există departe de popor? Însă, lipsa patriotismului, dragostei pentru Patrie, respectului reciproc — toate acestea generează degradarea noilor generații.

În condițiile în care statul s-a eschivat de la educarea tinerei generații, responsabilitatea pentru acest lucru este pusă pe umerii organizațiilor obștești, personal, pe fiecare din noi. Iar noi, trebuie să începem totul de la zero, pentru că mulți reprezentanți ai noii generații, care au crescut în anii independenței, nu au conceptul de «Patrie», nu au o claritate în acest sens și nici sentimentele de rigoare. De unde să existe dacă în ochii copiilor este distrus trecutul, se demontează monumente, se studiază istoria unui alt stat. Autoritățile, pur și simplu, au furat Patria copiilor noștri.

Armata este unul dintre instrumentele principale în educația militar-patriotică, formarea conceptului de Patrie pentru apărarea căreia trebuie să fie gata fiecare cetățean, fiecare tînăr.

Victor Carpov, vicepreședintele organizației din capitală a mișcării «Moștenitorii Victoriei», participant al acțiunilor militare în Afganistanскачать dle 10.6фильмы бесплатно