Guvernarea PCRM — doar fapte. Raionul Glodeni
РУС. MOLD.
» » Guvernarea PCRM — doar fapte. Raionul Glodeni

Guvernarea PCRM — doar fapte. Raionul Glodeni

13-05-2018, 09:03
Viziuni: 29
  
Versiunea de tipar   
Guvernarea PCRM — doar fapte. Raionul GlodeniFiecare raion are o listă a realizărilor obținute în perioada guvernării PCRM. Dar nu fiecare reprezentant al actualelor administrații raionale este dispus s-o facă publică
 
În anii în care la conducerea țării s-a aflat PCRM, starea de lucruri din întreaga Moldovă se schimba vertiginos spre bine. S-a îmbunătățit infrastructura fiecărei localități, indiferent de numărul de locuitori care trăia în ea. Erau soluționate probleme care s-au acumulat în toții anii trecuți de la destrămarea Uniunii Sovietice. În general, probleme nesoluționate existau multe, și PCRM, venind la guvernarea țării, pas cu pas a început să-și traducă în viață programul său electoral.

În anii 2001- 2008, printre deputații Parlamentului s-a aflat și un băștinaș din raionul Glodeni — Boris Ștepa. Și anume el a conturat schimbările pozitive care s-au produs în raionul Glodeni în cadrul realizării diferitelor programe și proiecte. Iată-le:

— A fost trasă conductă de gaze de înaltă presiune cu o lungime de peste 60 de kilometri, în acest scop fiind cheltuite 60 milioane de lei. Iată care au fost traseele ei: Bălți — Sturzovca; Glodeni — Dușmani — Cajba; Glodeni — Hîjdieni; Dușmani — Ciuciulea; Glodeni — Petrunea — Limbenii Noi — Limbenii Vechi; Fundurii Vechi — Fundurii Noi; Iablona — Nicolaevca.

— La Glodeni și în satul Danu au fost gazificate 85 % din casele de locuit. În satele Dușmani și Hîjdieni, mai mult de 40 % din casele particulare s-au conectat la conducta de gaz. A început gazificarea sectorului locativ privat în satele Sturzovca și Iablona.

— În celelalte sate, au fost conectate la conducta de gaz obiectele de menire socială și culturală. Pînă în 2001, toate clasele din școli erau încălzite făcîndu-se foc în sobe. Începînd cu anul 2001, a fost instalată încălzire autonomă în toate cele trei licee din orașul Glodeni și în școala primară, în liceele și gimnaziile din satele Danu și Iablona, în instituțiile școlare din Sturzovca, Hîjdieni și Dușmani. Pe parcursul a 8 ani, doar la Glodeni au fost trecute la încălzire cu gaze grădinițele nr. 4 și nr. 5, policlinica, spitalul raional — secțiile chirurgie, pediatrică, cardiologie, terapie, stomatologică și de boli infecțioase, de asemenea și clădirile Poliției, ale Stației Epidemiologice, edificiul Primăriei orășenești, în care mai activează școala de muzică, Comisariatul Militar, secția Cultură, secția raională Educație. Au mai fost trecute la înălzire cu gaze RBU-17, Casa de creație a copiilor și încă patru blocuri locative cu multe etaje. În satele Danu și Hîjdieni sînt încălzite cu gaze grădinițele, centrul medicinii primare, clădirile în care se află primăriile și școala de muzică, iar în satul Dușmani — grădinița și primăria. La gimnaziile din satele Viișoara și Fundurii Vechi au fost instalate sisteme de încălzire germane, care funcționează în bază de deșeuri, transformîndu-le pe acestea în bioenergie pentru încălzirea tuturor claselor.

— În cei opt ani de guvernare a PCRM, a fost reparată capital fosta școală medie nr. 3 de la Glodeni și cea din satul Danu, precum și clădirile în care se află liceele teoretice din satele Sturzovca, Iablona, Clococenii Vechi, Fundurii Vechi, Limbenii Noi, Ustia, Dușmani și Camenca — pentru aceste lucrări capitale s-au cheltuit mai mult de 16 milioane de lei. Iar în satul Ciuciulea, după 16 ani, a fost reparat capital blocul central de studii al școlii, instalate uși, geamuri, pardosele, de asemenea a fost achiziționată și mobilă nouă pentru clase. Și toate acestea pe mijloacele financiare alocate de FISM. De asemenea reparație capitală s-a făcut la gimnaziul și la grădinița de copii din satul Viișoara.

— În această perioadă s-a mai făcut reparație capitală la grădinița nr. 5 din orașul Glodeni, la grădinițele din satele Limbenii Vechi, Limbenii Noi, Cuhnești, Hîjdieni, Ustia, Sturzovca, Fundurii Noi, Balatina, Clococenii Vechi și Viișoara, pentru acestea cheltuindu-se mai mult de 5 milioane de lei.

— Au fost efectuate lucrări de reparație capitală a apeductelor din satele Fundurii Vechi, Limbenii Noi, în 2009 din bugetul de stat mai fiind alocate 2 milioane 200 mii de lei pentru reparația capitală a rețelei de alimentare cu apă din orașul Glodeni.

— Au fost reparate capital și blocurile în care se află spitalul raional, pentru aceste lucrări fiind cheltuite 22 milioane de lei. A fost reparat centrul de medicină primară din satul Danu — cu cheltuieli de 1 milion 127 mii lei; a fost reparat capital centrul medical din satul Iablona — cu cheltuieli de 1,5 milioane de lei; a fost modernizat și înzestrat cu noi mașini moderne serviciul de asistență medicală urgentă.

— Pentru reparația capitală a taberei de vară de odihnă «Andrieș» s-au cheltuit 450 mii de lei. În Casa de creație a copiilor a fost așezată o pardoseală de scîndură în sala de festivități, costul lucrărilor fiind de 200 mii de lei, de asemenea a fost reparat acoperișul clădirii și instalat un sistem de încălzire cu gaze, în acest scop fiind cheltuite 68 mii de lei.

— Pe parcursul a 8 ani, Guvernul a alocat pentru reparația curentă a drumurilor naționale, raionale și sătești din raionul Glodeni suma de 25 milioane de lei, iar în 2009 — încă 8,5 milioane de lei, inclusiv 500 de mii pentru drumul din satul Danu.

— Din 2003 pînă în 2008, în dezvoltarea economiei din raion au fost atrase investiții în sumă de 34 de milioane de lei, fiind create și 3500 locuri noi de muncă. Au fost deschise două întreprinderi de confecționare a îmbrăcămintei, în care lucrează 200 de femei din raionul Glodeni. A fost reparat oficiul Casei teritoriale de asigurare socială, monumentul ostașilor căzuți în lupte — cu cheltuieli în sumă de 700 mii de lei, precum și stadionul din orașul Glodeni — cu cheltuieli în sumă de mai mult de 1 milion de lei.

— Către anul 2009, s-a ajuns la consolidarea a 84 la sută din cotele de pămînt din raion, au fost sădite 750 hectare de livadă tînără, iar după proiectul japonez 2KR au fost create 7 stații tehnologice de mașini în satele Sturzovca, Balatina, Cuhnești, Hîjdieni, Limbenii Vechi, Camenca, Limbenii Noi, proiectul solicitînd cheltuieli în sumă de 8 milioane de lei.

— Toate cele enumerate mai sus au contribuit la creșterea de 2,5 ori a bugetului raional, de la 35 milioane acesta ajungînd în 2008 la 98 milioane de lei.

* * *
Lista expusă mai sus conține date cu indiciul cheltuielilor de milioane, dar cîte alte lucruri au fost făcute cu cheltuieli de doar zeci și sute de mii, pe care nu le-am enumerat! Și fiecare raion are o listă a sa de realizări obținute în timpul guvernării PCRM. Dar nu fiecare reprezentant al actualelor administrații raionale este dispus să le facă publice.

Atunci s-au produs mari schimbări în dimensiunea întregii țări. În mod deosebit trebuie menționat faptul că pensiile erau anual majorate cu 17-23 %, că a fost achitată cea mai mare parte a datoriilor țării față de structurile internaționale (de la nivelul de 85 % din PIB, datoriile au fost reduse la doar 12,9 %). Au fost lichidate datoriile la salarii și la pensii pentru 6-8 luni. Sistemul financiar din țară a ajuns să fie apreciat de structurile financiare internaționale ca cel mai stabil din întreaga perioadă de independență a țării, la acest capitol plasat pe locul 5 în lume.

Așadar, în timpul celor 8 ani de aflare la guvernare a PCRM, raionului Glodeni i-au fost alocate din bugetul de stat, precum și pe linia FISM-ului, a altor proiecte, din bugetele raional și locale mai mult de 150 milioane de lei. În acest context, merită a fi menționat și faptul că a fost finanțată fiecare primărie, indiferent de viziunile politice ale primarilor și de apartenența lor de partid.

* * *
Viață cu semnul responsabilității

Boris Ștepa: «Eu întotdeauna am muncit în mod cinstit și conștiincios, niciodată nu mi-a venit în gînd să trădez măreața ideologie comunistă. Eu întotdeauna am fost onest față de partid, la fel cum și partidul a fost onest față de mine»

Guvernarea PCRM — doar fapte. Raionul GlodeniÎntreaga sa viață de pînă acum, comunistul Boris Ștepa a lucrat la posturi de răspundere. Și în domeniul activității de partid, și în alte domenii. Și pretutindeni oamenii îl respectau, dar, totodată, și le era teamă de el — pentru adevăr, uneori acest adevăr al lui fiind greu de crezut. Însă rezultatele muncii lui demonstrau că, în foarte multe privințe, adevărul era, totuși, de partea lui. În sufletul său, Boris Ștepa e un om romantic, care a crescut în mijlocul unor oameni simpli și simte foarte bine toate greutățile lor.

Satul cu două limbi și un popor

— În ce locuri v-ați născut Dumneavoastră?

— Într-un sat mare și frumos, care se numește Sturzovca și se află în raionul Glodeni. Părinții mei au fost colhoznici de rînd, mama — moldoveancă, tata — rus. O familie mixtă clasică, specifică pentru satele din nordul Moldovei. Dar în ceea ce privește viziunea, convingerile, spiritul ideologic, eu seamăn mai mult cu tata, deși mama îl susținea pe tata în toate. Ea era dintr-o familie inteligentă, foarte bine școlită, sensibilă.

— Cînd spuneți că semănați mai mult cu tata, ce subînțelegeți prin asta?

— Mie întotdeauna mi-au fost apropiate sufletește limba și literatura rusă, principiile ideii comuniste, care a constituit și constituie temelia temeliilor. Tatăl meu nu a făcut parte din rîndurile PCUS, dar avea încredere în idealurile partidului și le sprijinea. El poseda o voce minunată și, în tinerețe, a cîntat la Opera din București. Dar bunicul meu, cum se spune, s-a urcat în căruță și s-a dus la București să-l convingă pe tata să se întoarcă acasă. Și el s-a întors. În felul acesta, cariera lui de cîntăreț de operă s-a încheiat și a început o altă viață, legată de lucrările la pămînt.

— Care sînt cele mai vii amintiri din anii copilăriei Dumneavoastră?

— Am fost tocmai șase copii în familia noastră, și eu fiind al șaselea, totuși, am fost un copil dorit și așteptat. Asta pentru că doar cel dintîi apărut pe lume a fost băiat, după care au urmat patru fete, și, desigur, tata vroia foarte mult să mai aibă un băiat. Și cînd eu am apărut pe lume, de bucurie, a promis că îmi va dărui un patefon, ceea ce pentru acele vremuri era o raritate și un lux. Dar s-a ținut de cuvînt și mi l-a dăruit într-o zi a nașterii mele, în mai, 1953. Acest eveniment îl avem imprimat pe o fotografie. Eu eram încă mic, memoria mi-a păstrat emoția acelui moment. Alt moment, la fel de memorabil, a fost ziua cînd, eu fiind pe atunci elev în clasa a 6-ea, tata mi-a dăruit o bicicletă și un ceas «Pobeda».

— El vă făcea cadouri pentru că erați un elev eminent?

— Nu pot să spun că eram eminent, dar învățam bine. Obiectul meu îndrăgit era literatura. Pe atunci, la Sturzovca erau două școli medii — una rusă și alta moldovenească. Eu învățam în cea moldoveneasă. Cînd eram în clasa a 8-ea, profesorul de limbă și literatură rusă, Nicolai Stepanovici Șcurov, locotenent-colonel, participant la Marele Război pentru Apărarea Patriei, a anunțat un concurs consacrat creației lui Alexandr Pușkin și trei premii. Premiul I era un aparat de fotografiat «Зоркий». Pentru a-l cîștiga, trebuia să reciți 15 poezii ale lui Pușkin, iar eu am recitat tocmai 120. Dar la concurs au venit să participe doar trei elevi, de aceea profesorul l-a anulat și a hotărît să repete concursul, spunînd că la el trebuie să participe nu mai puțin de 12 elevi. La al doilea concurs eu am recitat 180 de poezii ale marelui poet. Și, desigur, am cîștigat acel aparat de fotografiat.

— Înseamnă că aveați o memorie foarte bună?

— Am avut o memorie excepțională, într-o noapte puteam învăța pe de rost 10 poezii. Dar în cazul dat am învins la concurs pentru că îmi era dragă, — și îmi este dragă pînă acum, — literatura rusă. După ce am absolvit școala moldovenească, am intrat la Institutul Pedagogic de la Bălți la specialitatea filologie rusă. Am fost unicul dintre cei 110 studenți, care, după absolvirea școlii medii moldovenești, a obținut nota «foarte bine» la obiectul introducere în științele literaturii. Mai tîrziu am aflat că, în baza experienței mele, au fost deschise grupuri de limbă și literatură rusă pentru tineri care au absolvit școli moldovenești. Mie-mi place literatura clasică. Toată viața am colectat cărți. În biblioteca mea personală am 12 mii de volume.

Am fost și rămîn comunist

— Cînd ați devenit comunist și din ce considerente ați luat decizia să deveniți comunist?

— Eu am absolvit institutul în anul 1972 și am revenit în satul de baștină ca să predau copiilor limba și literatura rusă. În luna noiembrie a aceluiași an, am fost ales secretar eliberat al organizației comsomoliste. Peste două luni, împreună cu un grup de tineri, am plecat în Cehia, iar la întoarcerea de acolo am fost primit în rîndurile partidului. Dar atunci exista și așa-numita stagiere de candidat, așa că membru al PCUS am devenit peste un an. Pe atunci aveam 23 de ani, dar conștientizam pe deplin măsură responsabilității încredințate mie. În satul nostru exista o organizație de partid numeroasă — 170 de comuniști. Sturzovca e cel mai mare sat din nordul republicii, el și acum prosperă.

— Spuneți că satul prosperă, pentru că țineți la baștină, sau asta e într-adevăr așa?

— Au plecat și de la noi mulți oameni — care în Rusia, care în diferite orașe. Dar satul nostru întotdeauna a avut noroc de conducători buni, așa că timp de 15 ani s-au făcut multe, însă cele mai multe s-au făcut în acea perioadă de timp, cînd la guvernarea țării s-a aflat PCRM.

— Și cum a derulat cariera Dumneavoastră comsomolistă?

— Peste un an după ce am devenit principala călăuză a comsomoliștilor de la Sturzovca, am fost ales al doilea secretar al comitetului raional al comsomolului. Încă peste un an, am fost trimis la studii la Moscova — la Școala superioară comsomolistă de pe lîngă CC al ULCT din Uniunea Sovietică. Acolo am avut profesori distinși. Comunicam mult cu ei. Și cînd le-am povestit că recolta de grîu la hectar în raionul nostru este de 45 chintale, academicienii ruși, specialiști în agricultură, nu mă credeau, am fost nevoit să le prezint fapte concrete. Atunci noi semănam soiuri de grîu din Franța. După absolvirea Școlii comsomoliste am fost repartizat în secția organizatorică a CC, iar mai tîrziu mi s-a propus să mă întorc la Glodeni, unde timp de șase ani, pînă în 1981, am lucrat în calitate de prim-secretar al comitetului raional al comsomolului. În total, i-am consacrat muncii comsomoliste zece ani din viața mea.

— După care a început o adevărată muncă de partid…

— Da. Am fost șef al secției propagandă și agitație a comitetului raional, șef al sectorului organizatoric. Apoi timp de 10 ani am fost director al ȘPT din Glodeni, un an am cumulat această funcție cu cea a primului director al liceului teoretic. Un timp, am fost chiar și șeful Direcției serviciilor deconcentrate ale prefecturii județului Bălți.

Dar întotdeauna am fost și rămîn pînă astăzi comunist. De acum timp de 15 ani, sînt prim-secretar al comitetului raional Glodeni al partidului. Întotdeauna am muncit cinstit și conștiincios, niciodată nu mi-a venit în gînd să trădez măreața ideologie comunistă. Întotdeauna am fost onest față de partid, la fel cum și partidul a fost onest față de mine. De două ori am fost ales deputat în Parlamentul Republicii Moldova, am stat la straja independenței ei. În acești ani m-am străduit să susțin toate primăriile raionului, indiferent de viziunile politice ale conducătorilor locali. În timpul cît am activat în Parlament, în dezvoltarea raionului au fost investite 158 milioane de lei.

Renașterea științei

— Ce v-a rămas în memorie din perioada cînd ați fost deputat?

— În Parlament am fost deputat din anul 2001 pînă în 2009. A fost o perioadă complicată și responsabilă. Timp de patru ani, am deținut funcția de secretar al Comisiei pentru educație, cultură, mass-media, tineret și sport. La începutul activității parlamentare, am vizitat Academia de Științe și am rămas uluit de situația pe care am cunoscut-o acolo. Dezastru, salarii mizere, lipsă de cadre tinere. Vîrsta medie a academicienilor era de 75 de ani. Tot atunci a fost în vizită la Academie și Vladimir Voronin. După asta, starea de lucruri de acolo s-a îmbunătățit simțitor. Salariul academicienilor și al savanților a fost mărit de 5-6 ori. A fost reparat însuși edificiul Academiei. Pe lîngă Academie a fost înființat un liceu pentru copii talentați și o universitate. S-a luat decizia ca mediul științific al Moldovei să fie întinerit. În știință și inovații au început să fie investite milioane de lei. Erau pregătite cadre tinere pentru viitorul științei. A fost revigorată activitatea institutelor de cercetare științifică.

— Dumneavoastră sînteți un om deschis și cinstit, întotdeauna spuneți ceea ce gîndiți. Această sinceritate nu v-a fost o piedică pentru avansarea în carieră?

— Sinceritatea mea e ca o pacoste pentru mine, dar eu nu pot fi altfel. Din cauza ei, nu o dată mi s-a întîmplat să am neplăceri la toate nivelurile muncii de partid. Din cauza aceasta, despre mine circulau fel de fel de zvonuri. Nu la toți le place adevărul. Iar eu, cum se zice, pe toate le pun la inimă, pe toate le trec prin suflet. De aceea am și avut de suferit un infarct la 55 de ani.

Cunoștință sovieto-cubaneză

— Povestiți-ne despre familia Dumneavoastră, cum ați cunoscut-o pe soție?

— Soția mea e om de creație, a absolvit Institutul de Arte, a fost ea însăși profesoară la institut, apoi a lucrat în Centrul de creație al copiilor în calitate de conducător al cercurilor de dans. În anul 1972, în ziua de 2 august, după absolvirea Școlii superioare comsomoliste, am venit la Chișinău și am nimerit la un festival sovieto-cubanez. Toți erau bine dispuși, eu dansam cu Olga Ciolacu, și ea, știind că sînt holtei, deodată îmi propune să fac cunoștință cu o prietenă a sa — Lidia Carauș. Desigur, am acceptat. Iar la un an după asta am jucat cu ea nunta. Mergeam atunci pe al 29-lea an. Îi sînt recunoscător soției că ea, de dragul meu, a părăsit capitala. La Glodeni, timp de 34 de ani a lucrat ca director al Centrului de creație a copiilor de la fosta Casă a pionierilor.

— Un om poate fi fericit nu doar în capitala țării…

— Noi am construit o casă încăpătoare, cu 14 ari de pămînt, avem o livadă mare de copaci fructiferi, 110 tufe de poamă, pe care le-am sădit chiar eu. Am săpat și o fîntînă. Avem doi fii minunați. Cel mai mare, Ghenadie, are de acum 40 de ani, iar cel mai mic, Dumitru, — 38. Ambii au absolvit Academia de Studii Economice.

— Vă rămîne timp liber pentru sine?

— Cea mai mare parte din timp sînt preocupat de munca de partid. Iar cînd vin acasă, lucrez în livadă și în grădină. Îmi place foarte mult să citesc. Pe Ion Druță nu demult l-am recitit a treia oară. Adun și cărți cu tematică istorică scrise mai recent. Am, bunăoară, cartea despre Dimitrie Cantemir a scriitoarei Zinaida Circova, soția cunoscutului regizor de cinema Nicolai Ghibu. Cărțile Zinaidei Circova sînt rare, nu e ușor să le găsești, din douăsprezece cărți semnate de ea, am numai trei. Iar dacă-i să mai revenim o dată la Ion Druță, el, după cum știți, a dorit mult să instaleze Lumînarea Recunoștinței anume la Soroca. A vorbit despre dorința sa cu Snegur, a vorbit și cu Lucinschi, dar numai Voronin l-a ajutat să realizeze acest grandios proiect.

— Anul acesta, prejubiliar, este pentru Dumneavoastră unul deosebit?

— Fiecare an este deosebit prin ceva. Eu acum trebuie să-l însor pe fiul mai mare, așa că sînt într-o căutare activă a miresei lui. Mezinul s-a căsătorit nu demult. Vreau să am de la fiecare fiu cîte 2-3 nepoți, și vreau să ajung pînă la acea vreme. Dar anul cînd se încheie a 70-ea rotire a vîrstei mele e de bună seamă deosebit într-un mod aparte. Eu sînt plin de bunăvoință față de această dată. Viața e o chestie foarte complicată, așa că cere de la tine străduința s-o trăiești cu bunăvoință, în pace și înțelegere cu lumea. Trebuie să făurești în permanență — omul pentru asta e dat pe pămînt.

— Recent, v-ați sărbătorit ziua de naștere. Echipa redacțională a ziarului «Comunistul» vă felicită cu prilejul acestei frumoase sărbători. Vă dorim sănătate și încredere într-un viitor bun pentru țară și pentru familia Dumneavoastră!

Natalia Ustiugovaскачать dle 10.6фильмы бесплатно
Рейтинг статьи: