Problema nu este în conductă...

…or, care vor fi urmările pentru Moldova a «mega proiectului» actualului regim pentru schimbarea furnizorului de gaze

Principalul proiect strategic întru realizarea acestui scop este numit gazoductul Iași-Ungheni-Chișinău. Oficialii de la Chișinău și București dau asigurări că prima parte a acestuia a fost, deja, realizată — în 2014, sectorul gazoductului Iași-Ungheni a fost dat în exploatare. Însă, de atunci, această secțiune rămîne nesolicitată, adică stă degeaba. Acum, se promite deja construcția gazoductului Ungheni-Chișinău, care trebuie să constituie punctul final în problema diversificării și independenței energetice a Moldovei. Independența față de un singur furnizor pentru dependența de un altul?

La prima vedere, diversificarea surselor de consum a resurselor energetice este, în sine, un lucru pragmatic. Însă, de îndată ce problema este abordată din perspectivă politică, în cazul unui joc de proastă calitate a ambițiilor elitei politice în favoarea unei conjuncturi de moment, rezultatul poate fi destul de neplăcut. În cazul Moldovei — diversificarea este un proiect politic în favoarea oricui numai nu intereselor țării. În legătură cu acest proiect promovat intens există un șir de întrebări răspunsul cărora vor putea oferi o idee asupra «pragmatismului sau caracterului politic» al proiectului.

1. Care este baza de resurse a gazoductului menționat? Cu alte cuvinte, ce fel de caze se vor livra prin el?
2. Care va fi prețul gazelor furnizate prin această conductă?
3. Care este volumul investițiilor necesare pentru construcție și punerea în funcțiune?
4. Care sînt sursele acestor investiții și capacitatea de asimilare?
5. Care este nivelul de siguranță și stabilitate a livrărilor prin intermediul gazoductului?
6. Este oare soluționată problema monopolizării furnizărilor prin construcția și lansarea acestui gazoduct?

Și acestea, nici pe departe, nu sînt toate întrebările. Spre exemplu, cum vor fi soluționate problemele cu caracter tehnic și ingineresc, care împiedică interconectarea rețelelor de transport a gazelor din RM și România (UE). Nu putem spune că problemele tehnice sînt irezolvabile, însă, soluționarea acestora sporește considerabil costul final al proiectului și, respectiv, influențează volumul investițiilor și termenii de realizare a proiectului. Experții și specialiștii apreciază diferit perspectivele bazei de resurse a proiectului.

Baza de resurse: gazele sînt din Rusia

Este greu de spus că, în România, proiectul va putea primi volume mari de gaze. Astăzi, România extrage circa 10 miliarde de metri cubi pe care le și consumă. De unde va lua volum suplimentar este absolut neclar. România nu este exportator de gaze naturale. Moldovei îi va fi foarte complicat să găsească acolo gaze pentru că înșiși românii vor trebui să importe de undeva gazele naturale suplimentare. România își acoperă necesitățile de gaze din cont propriu în proporție de 85 la sută, dacă e să credem datelor statistice oficiale. Restul 15 % se importă din Rusia.

Altă întrebare: dacă, spre exemplu, aceste gaze vor fi livrate din gazoductul turcesc — din Rusia în Turcia, iar în continuare — în Bulgaria, unde va putea fi utilizat gazoductul Transbalcanic. Acesta, respectiv, va putea fi utilizat în direcția opusă. În România se vor livra gazele rusești. Posibil, gazele vor fi vîndute structurilor comerciale, care vor furniza gazele rusești Republicii Moldova. Absolut aceeași istorie o urmărim în cazul alimentării cu gaze a Ucrainei, care consumă exclusiv gaze rusești, dar pe care le cumpără de la intermediari. Prețul, evident, va fi calculat cu un surplus reieșind din prelungirea traseului de furnizare. Aceasta este opinia majorității experților de pe piața europeană de gaze.

Se expun și alte opinii. România comunică, în ultima perioadă, despre descoperirea de noi zăcăminte. Rezervele, care s-ar afla în raionul Buzău, sînt estimate la 27 miliarde metri cubi de gaze. De asemenea, în următorii doi ani, România va începe extracția de gaze naturale pe două sectoare de pe platoul Mării Negre. Oficialii de la București declară că din contul investițiilor solide pentru extracția de gaze naturale la Marea Neagră, peste 3-4 ani, România va dispune de volume suficiente de gaze pentru a-și acoperi în totalitate necesitățile sale și ale Moldovei. Fostul premier român, Victor Ponta a declarat chiar că pentru transportarea volumelor mari de gaze va trebui dezvoltată propria infrastructură, în special, a prelungi gazoductul Iași-Ungheni pînă la Chișinău și de a construi stații de compresare. Este adevărat că el nu a reamintit despre faptul că regiunea Iași trăiește într-un deficit considerabil de gaze, iar pentru conectarea gazoductului IUC este necesară construcția unei conducte magistrale cu lungimea de 145 de km pe teritoriul României, ceea ce nu se compară cu 44 km de la Iași la Ungheni și este de 1,5 ori mai lungă decît de la Ungheni pînă la Chișinău.

Cu toate acestea, în primele două luni ale anului 2017, importul gazului natural în România a crescut cu aproape 300 %. În primele două luni ale lui 2017, extracția de gaze naturale în România s-a redus cu 0,1 % comparativ cu 2016. În general, în conformitate cu Strategia energetică a României, extracția anuală de gaze în perioada 2016–2030 se va reduce ușor, adevărat, după atingerea unui nou nivel înalt în rezultatul creșterii extracțiilor de pe platoul Mării Negre și va continua să se reducă ușor pînă în 2050. În acest fel, deocamdată, nu există perspectivă pe termen mediu în ceea ce privește siguranța bazei de resurse.

Pe ce cumpărăm?

Atunci cînd s-a luat decizia cu privire la construcția gazoductului Iași-Ungheni, miza s-a pus pe faptul că gazele din România vor costa mai ieftin comparativ cu cele din Rusia. În 2015 așa a și fost. Gazele din România se propuneau cu 423 de lei pentru mia de metri cubi mai ieftin decît cele de la «Gazprom». Cu toate acestea, în 2016, prețul la gazele furnizate de «Gazprom» s-a redus considerabil. În consecință, gazele livrate de OMV Petrom erau cu aproape 450 de lei pentru mia de metri cubi (cu 12 %) mai scumpe. Iar de la 1 aprilie 2017, a crescut prețul la gaze inclusiv pentru consumatorii de rînd din România.

Fapt interesant: în anul 2017 și în primul trimestru al anului 2018, Moldova în general nu a importat gaze din România. În cazul în care actualele prețuri la gaze și petrol se vor menține, gazele naturale din Rusia pentru Moldova vor fi, în continuare, mai ieftine decît cele românești.

Respectiv, probabilitatea reluării importului gazelor prin gazoductul Iași-Ungheni este foarte mică. Cu atît mai mult reieșind din faptul că gazoductul Iași-Ungheni, în general, nu este utilizat (!).

Sursele de investiții și capacitatea lor de asimilare

Așa deci, care este necesitatea investițiilor? Pînă nu demult, funcționarii moldoveni și europeni afirmau că pentru soluționarea problemei surselor alternative de gaze sînt suficiente surse financiare în valoare de 20-30 milioane de euro. Afirmațiile se bazau pe faptul că scopul va fi atins prin construcția și lansarea gazoductului Iași-Ungheni. Dar, așa cum s-a menționat mai sus, se mai impune construcția a încă 250 de km de conductă magistrală: 150 km pe teritoriul României și 100 km de la Ungheni pînă la Chișinău.

Pentru realizarea acestei construcții doar pe partea moldovenească sînt necesare 100 milioane de euro. Mai mult, sistemele de transportare a gazelor din Moldova și România funcționează la tensiune diferită, iar în Moldova tensiunea este mai mare, condițiile tehnice și configurația sistemului de transport existent în Moldova limitează volumul maxim de gaze care poate fi primit din România la nivelul unei presiuni considerabil mai mici decît capacitatea de proiect a gazoductului Iași-Ungheni.

Această problemă se depășește prin construcția cascadei stațiilor de compresare, fiecare dintre care este mult mai scumpă decît zeci de km de conductă.

În acest fel, costul obținerii sursei alternative de gaze naturale crește pînă la jumătate de miliard de euro investiții. Asta înseamnă că în prețul gazelor din România, la rentabilitatea investițiilor pentru 20 de ani și consumul de 1,5 miliarde de metri cubi pe an, este necesar de a include 17 euro, fără a lua în calcul procentele de creditare și fără a lua în considerare costul banilor în sine (inflația).

Deocamdată se știe despre intenția Băncii Europene de Investiții de a finanța 100 de milioane de euro pentru partea moldovenească a gazoductului Iași-Ungheni. Condițiile, deocamdată, nu sînt clare. Dacă Moldova va accesa aceste resurse creditare fără un pachet investițional complet — va deservi și achita creditul fără a avea nici măcar un metru cub de gaz. Avînd în vedere faptul că actuala guvernare din Moldova, în figura cabinetului Filip, a vîndut gazoductul «Vestransgaz» companiei românești de transportare a gazului, tot volumul investițiilor, dacă va fi acumulat, va fi asimilat de partea românească și tot ea va «strînge toată frișca».

Ce rămîne de pe urma așa numitei diversificări a surselor de import a gazelor naturale? Urmărim aceeași schemă de monopolizare a livrărilor, transportului și vînzărilor care funcționează, astăzi, cu «Gazprom» în Moldova. Există o singură diferență formală în favoarea furnizorului rus — pe teritoriul țării noastre, «Gazprom» acționează în cadrul întreprinderii comune. Pentru sursa «alternativă» în figura furnizorului de gaze din România, Moldova servește doar în calitate de cumpărător: plătește și ia.

Siguranța și stabilitatea livrărilor

Dacă livrările vor fi realizate de intermediari, siguranța și stabilitatea lor depinde de capacitatea, experiența, accesibilitatea pentru baza lor de resurse. De asemenea, un factor considerabil al siguranței este relația cu «Gazprom», pentru că, în ciuda cerințelor celui de-al treilea pachet energetic, rețelele de distribuție de presiune medie și mică rămîn activele «Moldova-gaz», adică «Gazprom». Noi nu putem sconta nici pe veniturile de pe urma tranzitului, care ieftinesc într-o oarecare măsură tariful pentru consumatori. Nu vom putea sconta nici pe loialitatea intermediarilor în raport cu variațiile termenilor și volumelor de calcul pentru consumul de gaze.

Sînt realizabile avantajele alternativei?

La capacitatea proiectului de 1,5 miliarde de metri cubi pe an, și necesitățile Moldovei de 1,2-1,3 miliarde de metri cubi, discuțiile despre alternativă sînt absolut iraționale. Este vorba despre schimbarea furnizorului în totalitate, pe unul mult mai puțin sigur, mult mai slab și nedeterminat din punct de vedere al relațiilor de prietenie.

Intermediarii vor acționa practic de pe teritoriul României și nu există niciun temei să considerăm acțiunile lor ca fiind independente față de guvernul României.

Dacă e să urmăm afirmației dubioase precum că gazul reprezintă un instrument politic, atunci, acest instrument este pus în altă mînă. Totodată, nu se obține niciun avantaj, ci doar dezavantaje pentru capitalul național, cîmpul muncii și veniturile bugetului public național. În acest fel, putem afirma cu încredere că proiectul poartă un caracter politic și nicidecum unul pragmatic.

Oleg Reidman, deputat din partea PCRMскачать dle 10.6фильмы бесплатно