...Luați
de la România, dați României și mai rămîneți și datori...
Ceea ce poate
părea plictisitor într-o pălăvrăgeală diplomatică pentru un cetățean de rînd
lipsit de experiență, de facto, este foarte interesant și demn de a fi studiat.
Pentru că Daniel Ioniță (ca și ceilalți
ambasadori) nu face confesiuni într-o bodegă la un pahar cu vin, ci vorbește
din numele țării sale. Mai mult decît atît, desemnate ca «de aici pînă aici».
Respectiv, este interesant. Ce s-a schimbat în relația dintre București și
Chișinău din timpurile ambasadorilor Filip Teodoresu și Marius Lazurcă?
Moldova «este datoare»? Și cui?
Prima întrebare:
ne va «alipi» oare România or, planurile unioniste sunt amînate pentru vremuri
mai bune? Se pare că o va face. Fapt care nu este deloc surprinzător, avînd în
vedere faptul că, în ultima perioadă, în spațiul dintre Prut și Nistru s-a
acutizat confruntarea dintre Rusia și Occident, mai exact SUA. Washingtonul, cu
susținerea Bruxellesului, a demarat ofensiva masivă împotriva pozițiilor
Moscovei în regiune. România se ține activ de SUA, tinzînd să îndeplinească
sarcinile strategice pentru anexarea Moldovei.
Iată că Daniel
Ioniță ne informează că Moldova «trebuie să implementeze reforme și proiecte
credibile și vizibile orientate spre consolidarea relațiilor cu România». În
special, există dorința de a consolida investițiile românești în Moldova.
Adică, România anunță deschis despre intențiile sale de a cumpăra
întreprinderile strategice ale Republicii Moldova. A doua întrebare: de ce în
discursul proaspătului ambasador nu s-a strecurat nici măcar un indiciu despre
necesitatea de a fi semnat acordul de frontieră între cele două țări? Despre ce
să mai vorbim! El va depune eforturi pentru promovarea proiectelor susținute de
București.
Evident «în beneficiul tuturor cetățenilor Moldovei», dar, din cîte
vedem, România se pune, din start, în poziție dominantă în raport cu țara
noastră. Iar «proiectul» de lege cu privire la frontiera de stat nu se regăsește
în rîndul celora «susținute de București». Așa că, pe malurile Dâmboviței se
coc aceleași planuri anexioniste în raport cu țara suverană și neutră.
Totodată, România nu este intimidată de faptul că unioniștii formează doar 6%
din populația țării noastre. Majoritatea absolută a cetățenilor pledează ferm
împotriva «unirii» și privesc mai îndrăzneț spre Est decît spre Vest. Nu este
intimidată de faptul că nici un partid unionist nu a acumulat, în cadrul
alegerilor parlamentare din Republica Moldova, mai mult de 0,5% din voturi…
«Republica Moldova
este, de mulți ani, prioritatea strategică a acțiunilor externe ale statului
român», a declarat ambasadorul.
Ei bine, la acest capitol, totul este clar. La
capitolul acțiunilor externe. Este vorba despre organizarea marșurilor
unioniste la Chișinău, susținerea organizațiilor distructive de genul «Noua
dreaptă» și Acțiunea-2012 și, în sfîrșit, cea mai insidioasă — România a
deschis larg ușile universităților sale pentru tinerii moldoveni.
Și anume de
naționalitate moldovenească. Tinerii de naționalitate rusă, ucraineană sau
găgăuză nu sunt admiși acolo. Adică, ei pot să învețe în România, doar că,
contra plată. Studiile gratuite și bursele, însă, sunt doar pentru «adevărații
români».
Avanpost ideologiei românismului
Se știe foarte bine că, corpul profesoral român
— vechiul și erodatul avanpost al românismului, știe mai bine ca oricine să
spele creieri. Mii de tineri moldoveni, care studiază la universitățile și
liceele din România, sunt supuși unei prelucrări ideologice continui, din
rîndurile lor se formează grupurile de influență unioniste, care, oficial, sunt
finanțate de Guvernul și serviciile speciale din România. De aceea, acești noi
«cetățeni fideli ai României» vin la Chișinău și îndeamnă, aici, la distrugerea
țării în care s-au născut.
În ceea ce
privește marșurile unioniste, acestea sunt organizate nu doar la Chișinău, dar
și la București. Și dacă în capitala României, organizatorii reușesc să adune
un număr cît de cît semnificativ de participanți, în capitala moldovenească,
aceste marșuri par jalnice. Nemaivorbind, deja, despre regiunile noastre, unde
ideea unionismului, pur și simplu, se pierde. Sau se respinge cu desăvîrșire.
Respectiv, în 2015, încercarea de a organiza, în premieră, un marș unionist la
Bălți, a eșuat din cauza confruntărilor dintre activiștii pro-români și
pro-ruși.
Ei bine, dracu să
ia acest unionism, cu atît mai mult că «unirea» nu este rentabilă, în primul
rînd, pentru apologeții acestei idei. Cine se vor pomeni ei în «România Mare»?
Pur și simplu — cetățeni de rînd dar nu politicieni extravaganți care se
hrănesc (și destul de bine!) din mîna Bucureștiului.
Final: farmecul «integrării europene» putrede
În schimb, Daniel
Ioniță nu a cruțat nici gîtul lui și nici urechile noastre în descrierile
farmecului «integrării europene» sub egida clară a României. El a menționat că
România poate oferi Republicii Moldova un exemplu al integrării europene. Păi,
da, cum să nu. România, care se consideră avanpostul UE în Balcani, se poziționează
și ea ca un far al adevăratei democrații europene. Deși, în România nu nici
măcar nu miroase a ceva «european», iar atitudinea cetățenilor europeni față de
înșiși români este foarte negativă. Acestei țări i s-a recomandat nu doar o
singură dată să se desprindă de litoralul european.
Însă, SUA au
dislocat în România baza PRO, ceea ce înseamnă că acest lucru a devenit total
imposibil. Acapararea Moldovei de către România va atrage Moldova în orbita
NATO. Pe care se rup să ajungă «vulturii» noștri. Deocamdată, însă, Slava
Domnului, nu au făcut acest lucru. Încă nu au trecut la viteza cosmică II.
În activitatea sa,
a comunicat Daniel Ioniță, el va acționa în cîteva direcții, de exemplu, în
domeniul energeticii, infrastructură, granturi, suport tehnic, programelor de
finanțare europeană și consolidarea spațiului informațional comun.
Vai, la primul
punct, vă rugăm să enunțați toată lista! Cum se simte «construcția secolului» —
gazoductul Iași-Ungheni-Chișinău, care a fost inaugurat cu mare fast încă acum
doi ani? A ajuns oare în el combustibilul albastru — esențial mai ieftin decît
cel rusesc?
Iată la acest
capitol, noul ambasador ne-a organizat un duș rece. Potrivit lui, scopul
gazoductului este mai mult de ordin politic decît economic. «Încă din momentul
inaugurării, gazoductul a dat semnale politice foarte importante în regiune», a
spus diplomatul. Mare păcat, domnule Ioniță. Iar noi, cu naivitatea noastră
basarabeană consideram că acest gazoduct ne va livra gaze.
Nu băieți, a mai
aruncat un jet de apă rece Ioniță, pentru ca gazoductul Iași-Ungheni să
funcționeze la capacitatea de 100% din punct de vedere economic, el trebuie să
fie prelungit și perfecționat. Aceste lucrări necesită 750 de milioane de euro,
dintre care, 421 de milioane — sunt cheltuieli pentru construcția obiectelor pe
teritoriul moldovenesc.
Dar de unde să luăm acești
bani? Și la această întrebare ambasadorul român avea răspunsul pregătit —
România este gata să ofere prima tranșă a creditului de 150 de milioane de
euro. Pur și simplu minunat! Dacă e să avem în vedere faptul că lucrările de
construcție a gazoductului sunt executate de firmele din România. Adică, luăm
de la România, dăm României și mai și rămînem datori României. Probabil că asta
și înseamnă «a depune efort în vederea continuării bunelor relații între
România și Republica Moldova», fapt pe care l-a promis ambasadorul.
Dmitrie Crîmov
скачать dle 10.6фильмы бесплатно