Credite de popcorn

România l-a trimis pe premierul Moldovei să execute condiţiile ei. Şi el s-a dus — «repede-repede» 

România îi promite Moldovei un credit de 150 milioane de euro, subliniind că î-l oferă cu «o dobîndă preferenţială». Dar trec lunile, şi în jurul acestui credit apar tot mai multe condiţii. Se vede că jocul cu denumirea «îţi dau — nu-ţi dau» le-a căzut atît de mult pe plac celor de peste Prut, încît, faţă de statul nostru, ei şi-au asumat rolul de mare putere.

Astăzi, România în mod arogant indică autorităţilor Moldovei ce fel de politică externă să promoveze şi cu cine, ce fel de impozite să plătească moldovenii, să aleagă ori să nu aleagă pe guvernatorul Băncii Naţionale şi în care anume termene, care dintre bănci trebuie verificate în ceea ce priveşte soliditatea lor. Timpul trece, şi apar condiţii noi: România îi indică Parlamentului Moldovei ce norme legislative trebuie să adopte, şi nu doar atît — i se indică şi termenele concrete în care trebuie s-o facă. Cică, în caz contrar, Moldovei pur şi simplu nu i se va acorda prima tranşă în sumă de 60 milioane de euro a creditului român.

România şi până la asta îşi permitea, delicat vorbind, un comportament politic incorect faţă de Moldova suverană. În mod dispreţuitor numeşte ţara noastră Basarabia, iar pe locuitorii Moldovei — doar «basarabeni». Proiectul «unirii» a apărut nu ieri-alaltăieri. Dar anume astăzi, în perioada unei instabilităţi politice, el este promovat impetuos nu doar de forţele politice de peste Prut, ci şi din interiorul ţării noastre. Însă chiar şi rîvna în această privinţă a odiosului radical Ghimpu, cunoscut tuturor prin înclinaţiile sale unioniste, nu poate fi asemănată cu cea pe care o demonstrează astăzi unii politicieni de la guvernare, cu care chiar nici liberalii nu se pot compara în ceea ce priveşte sărutarea mîinilor şi a poalelor elitei politice româneşti.

Pa-pa, sărutăm mîinile

Pentru faptul că România în general îşi permite să-i dicteze ceva Moldovei, poartă vina, în primul rînd, guvernarea noastră care, la fiecare ocazie, îşi apleacă în faţa lor capul, cum se spune, mai jos de nădragi.

În această privinţă, avem un exemplu dintre cele nou-nouţe. Recenta vizită la Bucureşti a proaspătului şef al cabinetului de miniştri din Moldova nu poate fi calificată altfel decît un gest de umilinţă ruşinoasă.

Ce l-a împiedicat pe premierul Filip să ţină pauza? Nu a ţinut-o. Primul lucru pe care s-a grăbit să-l facă după confirmarea guvernului a fost plecarea sa în România, pentru a se ploconi în faţa omologului său de acolo. Chipurile, românii nu o dată ne-au promis bani. Drept răspuns, a primit un bobîrnac în frunte: «partea frăţească» a declarat că Moldova mai întîi va trebui să îndepşinească un şir de condiţii. De acum întors acasă, Pavel Filip a primit o scrisoare oficială, semnată de premierul României, Dacian Cioloş, cu instrucţiuni concrete ce şi cum trebuie să facă.

 Totodată, România nu intenţionează să ne ofere creditul în întregime, adică deodată toate cele 150 milioane de euro, pentru sprijinirea bugetului. Promite să ni-l dea în tranşe. Prima tranşă va fi de 60 milioane de euro.

Şi pentru ca să primim aceste tranşe, se spune în scrisoare, autorităţile Moldovei trebuie să îndeplinească prima parte a obligaţiunilor sale asumate în cadrul Acordului de Asociere cu UE. Trebuie cît mai degrabă să numească (!) guvernatorul Băncii Naţionale. Şi să facă acest lucru în mod onest şi transparent. (Dezideratele nu sunt rele, dar ce au românii cu ele?) După care premierul Cioloş explică de ce e nevoie ca şeful BNM trebuie să fie numit în mod «onest şi transparent» — pentru a reîntoarce încrederea în Banca Naţională a Moldovei. Se creează impresia că în BNM lucrează cetăţeni ai ţării vecine, care încontinuu raportează celor de peste Prut situaţia din respectiva instituţie.

România a lăudat autorităţile moldovene pentru faptul că au invitat Misiunea FMI să vină în Moldova. Chipurile, sunteţi bravo, fraţilor, că v-aţi priceput s-o faceţi! Pentru că noi eram tare îngrijoraţi de situaţia voastră!

Dar nici România nu insistă atît de mult la asta. Moldova trebuie să aibă «foaia sa de parcurs» şi această foaie trebuie coordonată. Ca nu cumva să-i dea în cap să majoreze salariile bugetarilor ori să indexeze pensiile pensionarilor. Ca nu cumva să revină la locul său de pe piaţa estică, şi atunci consumatorii din UE îşi vor muşca mîinile de ciudă că nu pot mînca roşii moldoveneşti, pe care, de fapt, nici nu le-au văzut în ochi.

Faţă de «cei mai înzestraţi», România insistă şi aminteşte: guvernul Moldovei trebuie să execute toate măsurile şi condiţiile pe care le va înainta FMI. După care, dle Filip, să prezentaţi administraţiei române termenele exacte de îndeplinire a înţelegerilor la care s-a ajuns cu FMI. E de dorit să le prezentaţi în scris.

A nu se discuta — a se executa!

România a scotocit şi prin legislaţia Moldovei, care deloc nu-i este pe plac. Printre altele, trebuie îmbunătăţit mediul de afaceri, pentru care fapt Parlamentului Moldovei i s-a indicat să intensifice munca în această direcţie. Domnilor deputaţi din Parlamentul Moldovei, chiar de bună seamă nu ştiţi ce să faceţi? Elaboraţi mai multe iniţiative, de ochii lumii, consultaţi societatea civică, chiar şi pe businessmeni.

Şi faceţi ordine, odată şi odată, în sfera bancară. Că uite ce dezordine aţi făcut! România insistă ca autorităţile moldovene să facă «o analiză sistemică a vulnerabilităţilor în sistemul bancar», să elaboreze un plan şi să indice data şi luna concretă cînd acestea vor fi înlăturate.

Şi încă ceva. Cît se poate să fie aşteptate efectele reformării justiţiei? Reforma procuraturii, a sistemului judiciar, revizuirea şi estimarea activităţii Centrului Naţional Anticorupţie — să fie prezentate termenele de îndeplinire a acestora! Administraţiei române...

Zîmbim şi fluturăm din mîini

Îndeplinirea acestor condiţii va demonstra, în primul rînd, că autorităţile moldovene au voinţă politică. În al doilea rînd, asta va da speranţa că Moldova va primi cel puţin o tranşă din creditul promis. Şi, plus la toate, va ridica spiritul competitiv al funcţionarilor moldoveni.

Iar vecina noastră, România, putredă şi împotmolită în scandaluri de corupţie, în sărăcie şi degradare economică, cu popkorn-ul pe care Uniunea Europeană i l-a aruncat în calitate de ajutor umanitar din fondurile europene, ca uneia dintre cele mai sărace ţări din UE, îşi va petrece vesel timpul, urmărind acest spectacol captivant.

Fiodor Luchianenco