Ordin — trecem Prutul?

Autorul acestui nonsens unionist este un oarecare Petrişor Peiu, fost consilier al prim-ministrului României, Victor Ponta, care, tocmai, a şi încercat 

să-şi înveşnicească numele prin o nouă acaparare a Basarabiei — şi anume către anul 2018. 

Nu, «fraţii de peste Prut» nicidecum nu se calmează fără a deţine controlul asupra teritoriului dintre Prut şi Nistru. Aceşti oameni nu au nici o subtilitate — doar nesaţ nesănătos.

În «proiectul lui Peiu» sunt determinate 15 principii în baza cărora ar urma să fie realizată unirea Moldovei cu România. Primul pas — «realizarea «unirii simultane» fără etape intermediare şi asimilare treptată». Dacă e să traducem acest lucru din limba română pentru întreaga omenire, această tiradă se numeşte simplu şi nepretenţios: ocupaţie. Ocupaţia unui stat independent fără acordul autorităţilor şi populaţiei acestuia. De altfel, la autorităţi ne vom referi ceva mai jos.

Număr pînă la doi

Noi am trecut, deja, prin această lecţie în anul 1918. Cînd o adunătură de trădători din Sfatul Ţării a dat poporul moldovenesc în robia regatului României. Nimic nou sub lună, cum zice Eclesiastul. Şaica pro-unionistă (cu susţinerea Bucureştiului, evident) creat «Sfatul Ţării — 2» pentru membrii căruia putem vota în Internet. La funcţia de «deputat» pretind asemenea personalităţi marginale cum ar fi fostul ministru al Apărării — Ion Costaş, care a provocat războiul pe Nistru, premierul Mircea Druc (fără comentarii), compozitorul Eugen Doga şi regizorul Ion Ungureanu, care locuiesc la Moscova, dar care nu pierd nici o ocazie atunci cînd vin pentru o zi la Chişinău, să arunce nu noroi în Rusia. Ei, şi «renumiţii» noştri scriitori, cum fără ei — Nicolae Dabija, Iulian Filip, Vladimir Beşleagă, Iurie Colesnic…

Apropo, nu v-aţi gîndit niciodată de unde se fac atît de renumiţi? Foarte simplu. Cine striga mai tare, la începutul anilor 90, despre distrugerea valorilor naţionale şi cerea separarea de URSS? Cel mai puţin talentaţi şi odioşi reprezentanţi ai intelectualităţii, care puteau să-şi facă un nume În baza naţionalismului înverşunat. Pentru că în cazul creării unui stat mic, aceşti poeţi şi scriitori nerecunoscuţi ar fi devenit un fel de «valori naţionale» cunoscuţi în ţara lor mică. Să se realizeze în cadrul «imperiului», să obţină ceva în lumea mare ei nu puteau, dar să se evidenţieze în satul lor, să fie primii în provincie — asta îi caracterizează.

Prin convocarea «Sfatul Ţării — 2», elitele politice intenţionează să realizeze procedura de acaparare a Moldovei de către România în 2018. Acest lucru este clar menţionat în concepţia «planurilor Marshall», care, în ultima perioadă, se propun de către mulţi activişti de pe ambele maluri ale Prutului.

Deşi, pe de altă parte, elita titulară locală va avea de pierdut cel mai mult. Cel care era top-manager va deveni simplu manager, pentru că prefixul «top» va trece, indiscutabil, de partea duşmanilor din mitropolia română. De ce oare ei, asemenea unei turme de berbeci, merg orbeşte în întîmpinarea României fiind dispuşi, în acelaşi timp, să renunţe la o parte din venituri?

Un pic ne înveseleşte gîndul că în cazul unei «uniri» ipotetice, toţi vor primi paşapoarte româneşti gratuit conform domiciliului. Cei care şi le-au făcut contra plată şi au stat în rînduri, vor avea de suferit pentru că s-au grăbit. Inclusiv, membrii Curţii Constituţionale.

Instanţa nedreaptă, mai rea decît atacul…

Din cîte ne demonstrează practica, instituţia sus menţionată — Curtea Constituţională, actualmente, nu se supune nimănui. Dovada acestui fapt este şi ultima decizie cu privire la alegerile prezidenţiale, care contravine grav Constituţiei, în numele căreia şi se numeşte, dar şi decizia cu privire la prevalarea Declaraţiei de Independenţă asupra Legii Supreme a statului şi multe altele. Apropo, reieşind din ultima decizie menţionată, propun de a redenumi Curtea din Constituţională în Declarativă.

Nu, nici vorbă despre lipsa democraţiei CC. Instituţia, nu doar o dată, şi-a demonstrat «democraţia» făcînd trimitere la Constituţia aşa cum i-a convenit. Însă, stimaţi cetăţeni neÎnţelepţi, democraţia mai înseamnă şi faptul că omul poate fi trimis la, în şi pe, iar el este liber să aleagă unde vrea să ajungă.

Punctul 10 din «declaraţia lui Peiu» prevede fuzionarea unor asemenea structuri moldoveneşti şi româneşti cum ar fi Curtea Constituţională, Consiliul Concurenţei, ANRE, Compania Naţională de Asigurări în Medicină, Compania naţională de Pensii ş.a.m.d. cu introducerea la conducerea acestora a reprezentanţilor actualei Moldovei în proporţie de 1:5 (un reprezentat din stînga Prutului la cinci reprezentanţi din actuala Românie). În mod clar, ceva nu se leagă aici. Toată lumea ştie că din componenţa Curţii noastre Constituţionale fac parte, exclusiv, cetăţeni ai României. Ce fel de 1:5? Luaţi totul, angro şi la preţ redus.

Marea strămutare

«Planul lui Peiu» ignoră cu desăvîrşire Transnistria ca parte a Moldovei. Însă, prevede «schimbul de populaţie cu Transnistria». Incluzînd strămutarea pe malul drept al Nistrului 100 — 120 de mii de «români» din stânga Nistrului. Din cîte se înţelege din politica românească, nimeni nu întreabă aceşti oameni despre voinţa lor.

Este interesant şi faptul cum va avea loc acest «schimb» de populaţie. Oare 1:5? De ce nu? Peiu propune această proporţie şi pentru instituţiile sus menţionate, şi pentru parlamentul comun… Însă, chiar dacă aruncăm nepăsător cinci nemulţumiţi de viitorul bici romвnesc în schimbul unui «romвn» din Transnistria, în Moldova va rămîne un număr considerabil de cetăţeni cărora nu le convine această anexare.

«Pe fundalul prăbuşirii spectaculoase a Republicii Moldova, o mare parte a românilor dintre Prut şi Nistru (cel puţin o pătrime dintre ei, dacă e să credem sondajelor de opinie distribuite chiar şi de partidele rusofile) solicită realizarea unirii României cu Basarabia, sperînd că, în acest fel, trei milioane de români din acest teritoriu vor adera, împreună cu patria-mamă, la esenţa istoriei», spune Peiu.

Nu ştiu ce presupune «esenţa istoriei» însă, cu siguranţă, Petrişor duce lipsă de raţiune sănătoasă. Numărul românilor de acolo, nici pe departe, nu este de trei milioane. Ci doar 2,5 % din njumărul populaţiei, potrivit datelor recensămÎntului. Există raioanele de nord cu populaţie vorbitoare de limbă rusă, UTA Găgăuzia, raionul bulgar Taraclia şi chiar la Chişinău — vorbitorii de limbă rusă nu au dispărut încă. În afară de aceasta, 700 000 de gasterbaiteri, puţin probabil, să fie în culmea fericirii atunci cînd vor afla că în timp ce ei munceau din greu şi trimeteau în Moldova bani rudelor pentru alimente, românii le-au acaparat patria cumpărÎnd anumiţi membri ai partidelor de la guvernare şi din afara actului puterii.

În punctul 5 al acestui «plan» cu privire la «includerea noilor minorităţi naţionale în comunitatea romвnească după modelul aplicat în raport cu minoritatea ungară». Desigur, mulţumesc frumos pentru grijă, doar că noi nu locuim pe planeta Marte, ci În vecinătate şi ştim foarte bine că minoritatea ungară nu este foarte mulţumită de majoritatea românească. Şi că demult visează să o trimită într-o excursie erotică de lungă durată. Ceea ce şi face, la drept vorbind, majoritatea populaţiei din Republica Moldova independentă.

Ai cui e pofta?

La prima vedere, planului lui Petrişor Peiu ar putea părea flecăreală pură. Ceea ce şi înseamnă pentru populaţia cu raţiune. Se mai întîmplă, poate, în copilărie, în timpul unei călătorii la Bucureşti, cuiva i-a trecut tramvaiul peste cap. Să ne punem întrebarea: putea oare Petrişor Peiu — fostul consilier al premierului, expert în cadrul Fondului universitar Marea Neagră a Academiei Române — să înainteze publicului larg acest plan extins pentru simplu fapt că l-a deranjat ceva într-un loc anume? Şi încă să mai vină cu explicaţii: precum că, chipurile, proiectul propus de el este proiectat pentru dezbateri teoretice cu punerea lui în practică ulterioară.

Puţin probabil. Fără aprobarea, chiar şi tacită, a Bucureştiului, asemenea documente nu sunt elaborate. Iar oficialităţile de la Bucureşti au decis să arunce o altă piatră unionistă grea în grădina noastră suverană. Toate acestea se înscriu, perfect, în politica «românizării tîrîşe» pe care o implementează în viaţă autorităţile romвne. Evident, cu ajutorul promotorilor unirii democratici de la noi. Inclusiv a celor care s-au cocoţat la guvernare. Anume ei au legalizat în Moldova organizaţiile fasciste-unioniste de genul «Noua dreaptă» şi Acţiunea 2012, anume ei au permis organizarea acţiunilor unioniste pe 27 martie (adevărat, boschetarii lui Andrei Năstase, care au ocupat centrul capitalei, deocamdată, nu intenţionează să împartă cu ei cvadratura).

Orice om cu gîndire raţională înţelege clar că «planul lui Peiu» este o provocare pentru destabilizarea situaţiei din regiune. Scopul este de a tensiona situaţia din Moldova, Transnistria, Ucraina şi Rusia.

În această situaţie, reacţia firească a oficialităţilor de la Chişinău, ar fi fost examinarea tuturor acţiunilor şi declaraţiilor orientate împotriva statalităţii Moldovei, aşa cum cere Constituţia şi toate legile ţării. Nu ar fi oare la fel de firească şi exprimarea unei poziţii, pe marginea acestei chestiuni, din partea «partenerilor de dezvoltare» europeni — cu aprobarea lor sau nu, România — stat al Uniunii Europene, nu doar că nu renunţă la ideea anexării Moldovei, ci planificat şi constant, pînă şi cu stabilirea unor termene finale, tinde să înghită statul nostru independent, indivizibil şi suveran ignorînd voinţa majorităţii covîrşitoare a populaţiei?

Eugeniu Marian