A crede înseamnă a învinge
РУС. MOLD.
» » A crede înseamnă a învinge

A crede înseamnă a învinge

14-10-2018, 10:04
Viziuni: 374
  
Versiunea de tipar   
A crede înseamnă a învingeSerghei Rubțov: «PCRM mi-a dat încrederea într-un viitor mai bun. A trăda partidul înseamnă a trăda încrederea într-un viitor echitabil, a trăda poporul tău și a trăda copiii tăi»
 
Comunistul Serghei Rubțov, prim-secretar al CM Bălți al PCRM, membru al Comitetului Executiv Politic al CC al PCRM, e bine cunoscut de către cititorii permanenți ai ziarului «Comunistul». Este un om cu opinii statornice, minte iscoditoare și puncte de orientare în viață stabile. Discursurile lui la forurile de partid întotdeauna se bucură de atenția celor prezenți. El îmbină cu pricepere gîndirea sa rațională cu componenta emotivă a caracterului. Pe lîngă toate acestea, e și un bun interlocutor, căruia nu-i este teamă să spună adevărul.

Ostatici ai reglărilor politice

— Serghei, la întîlnirile noastre, de regulă, Dumneavoastră povestiți despre activitatea organizației de partid, despre probleme și modalitățile de soluționare a acestora. De data asta, povestiți cîte ceva despre sine.

— Dacă pe scurt, m-am născut la Bălți. După ce am absolvit școala de 8 ani, mi-am continuat studiile la tehnicumul politehnic. Ulterior, mi-am satisfăcut serviciul militar, în anii 90 am lucrat în afara hotarelor țării, schimbînd mai multe profesii, am fost chiar și vînzător. În anul 2003, am intrat la Institutul Baltic de Ecologie, Politică și Drept, pe care l-am absolvit cu eminență în anul 2009. După aceea am lucrat în calitate de vicepreședinte al întreprinderii municipale «Gospodăria specializată auto» și în alte structuri. Acum sînt secretar eliberat al Comitetului Municipal Bălți al PCRM.

— Biografie în cîteva rînduri… Adică, Dumneavoastră sînteți bălțean. Iar orașul Bălți, convențional, este numit capitala de nord a Moldovei. El se deosebește prin ceva de alte orașe ale țării?

— Eu sînt din rîndul bălțenilor care au reușit să prindă și perioada sovietică. De aceea, apreciez orașul din diferite racursiuri, inclusiv din cel temporal. Ceea ce se aruncă în ochi e schimbarea componenței locuitorilor. În opinia mea, nu în sensul bun. Acest oraș se deosebea de altele prin evidenta sa diversitate națională. Într-o oarecare măsură, asta era legat de faptul că la noi funcționau multe întreprinderi industriale mari, care au fost construite de specialiști din întreaga Uniune Sovietică. Iar după aceea veneau să lucreze la aceste obiecte industriale. În acest sens, doar Uzina «Lenin» cît de mult însemna! Oamenii veneau să ajute la lucrările de restabilire a Moldovei, după care mulți din ei rămîneau cu plăcere să trăiască aici. Acum orașul e altfel și continuă să se schimbe an cu an. Dar mie el îmi este drag așa cum este. Mă doare inima pentru starea în care se află. Aș vrea tare mult ca el să fie frumos și confortabil pentru viață, dar deocamdată și el, și locuitorii lui se confruntă cu multe probleme.

— De exemplu?

— Totul ține de bani, de finanțarea insuficientă. De aceea e complicat să administrezi orașul chiar și în condițiile unui management bine chibzuit. E rău cînd în administrație nimeresc oameni care împiedică implementarea programelor sociale. Orășenii devin ostatici ai diferitelor reglări politice. Dar nu trebuie să fie așa.

Dorințe și realități

— La Chișinău e vădită în mod simțitor înlocuirea populației băștinașe orășenești cu locuitori de la sate. Se întîmplă și la Bălți asemenea procese migraționale?

— Da, și la noi e vădită aceeași tendință. Și, cu tot respectul meu pentru toți locuitorii țării, sînt nevoit să spun că uneori din sate vin oameni care pînă la asta parcă ar fi trăit în peșteri. Nivelul lor de cultură lasă de dorit. În vorbe ei afirmă că tind spre Europa, că se doresc în Europa, dar mentalitatea lor nici pe departe nu este una europeană. Și aceste fenomene sînt caracteristice pentru toate orașele Moldovei. Locuitorii de la sate, care n-au reușit să plece peste hotarele țării, se mută în orașe. Pentru dînșii, asta e tot o reușită.

— Dar și la Bălți nu toți se pot aranja la un loc de lucru, unde ar avea salariul ce și-l doresc…

— La noi funcționează cîteva întreprinderi unde lucrătorii au un salariu bun, însă ele nu-i pot asigura cu locuri de lucru pe toți doritorii. De altfel, s-a micșorat și populația orașului. Oamenii pleacă pînă și din orașele mari. Care și încotro. Așa cum simt eu, dacă la ziua de astăzi în Bălți au rămas să trăiască vreo 60 mii de oameni, de acum e bine. Eu am fost cu fiul mai mic la careul consacrat începerii anului de studii și iată ce am observat: dacă mai înainte în terenul unde se făcea careul nu ajungea loc pentru cei veniți în acea zi, acum am văzut veniți doar o mînă de oameni. Unde-s ceilalți oameni, rămîne doar să ghicim. Ei fug din țară. Fug nu numai urmașii celor care cîndva au venit să restabilească Moldova, dar fuge și populația băștinașă. Unii fac coadă la ambasada României, alții — la ambasada Rusiei. Cu dorința doar să plece.

— Sînteți un bărbat încă tînăr, pe Dumneavoastră nu v-a ispitit dorința să fugiți din țară?

— Eu am 46 de ani. E vîrsta cînd omul trebuie să ia o decizie. Dacă decid să plec, trebuie s-o fac acum, cît cunoștințele și experiența mea sînt solicitate. Dacă decid să rămîn… Eu tare nu vreau să plec din țară, din orașul meu drag. De aceea nu planific să plec. Sper să găsesc aplicare capacităților mele aici, în patrie. Și dacă în viața mea va apărea o posibilitate să fac ceva pentru ca viața noastră să devină mai bună decît este acum, voi depune pentru asta, toate eforturile, toate cunoștințele și toată experiența pe care le posed.

Etape

— Dumneavoastră sînteți copilul schimbării generațiilor. Cum era armata în care v-ați satisfăcut serviciul militar?

— Perioada serviciului meu militar a cuprins anii 1990- 1992, adică a fost tocmai la punctul de început al prăbușirii Uniunii Sovietice. Așa că mi-am început serviciul în armata sovietică, la Kiev, în trupele de tancuri, și l-am terminat în armata moldovenească, la Bălți. Dar pot să spun că serviciul militar este o bună școală a vieții și o bună școală de educare a adevăraților bărbați. De această școală au nevoie toți tinerii pe calea de a deveni bărbați. Și asta chiar dacă armata moldovenească e departe de a corespunde acelor modele care au existat pe vremuri.

— Dumneavoastră, după cum am înțeles, știți ce înseamnă să fii gastarbeiter. Ce munci ați făcut, aflîndu-vă în afara hotarelor țării?

— Pe parcursul a șase ani, am lucrat în Rusia în sistemul de termoficare, în firme mici care îndeplineau anumite comenzi de reparații ale traseelor termice. Am lucrat prin așa-numita metodă a schimbului: trei luni lucram, după acea veneam acasă, iar peste o săptămînă aveam dreptul să fiu chemat din nou la același loc de lucru. Asta a cauzat destrămarea primei mele familii. Și cazul meu ni e nici pe departe unicul în această privință. Din cauza migrației de muncă, se destramă multe familii…

— Ați absolvit Institutul Baltic de Ecologie, Politică și Drept. Ce facultate ați ales și care a fost imboldul pentru continuarea studiilor?

— Am ales studiile juridice. Am intrat la facultate la o vîrstă matură, aveam de acum 31 de ani. Pur și simplu am hotărît că trebuie să merg înainte, că e necesar să am studii superioare. Era o perioadă cînd valoarea studiilor a scăzut, însă eu am prevăzut că va veni un timp cînd ele din nou vor fi solicitate. În plus, simțeam că pentru a face acele studii nu trebuie să depun eforturi deosebite.

— În a doua profesie nu ați activat, și totuși, ea v-a prins bine?


— Desigur. Cunoștințele juridice n-au fost de prisos pentru nimeni. Și această profesie, sînt convins, pe viitor va fi una dintre cele solicitate.

— Dar cum apreciați Dumneavoastră situația din cîmpul juridic al Moldovei?

— În cîmpul juridic al Moldovei domină o negare totală a legilor. Legile la noi se adoptă nu pentru grupuri sociale, ci de dragul unor interese înguste personale sau de partid. Pentru realizarea unor proiecte de moment ale unor persoane aparte. Și deseori ele au o componentă criminală sau una care ține de corupție. Parlamentul este inert, acolo se fac careva modificări care nu au nici un rol sau care lobează interesele cuiva.

— Cît privește chestiunile de viață, poți căuta dreptatea în instanțele judecătorești de la noi?


— E foarte complicat s-o găsești acolo, deoarece sistemul e corupt de sus în jos. Dacă în sfera raporturilor de drept civil mai poți conta pe ceva pozitiv, în plan de procedură penală, dacă omul este prins în clește, fără bani nu este lăsat să scape. Toți sînt legați unul cu altul — de la anchetator pînă la procuror. Toți sînt verigile aceluiași lanț.

Trădarea e cel mai îngrozitor păcat

— Dumneavoastră ați intrat în rîndurile partidului pe cînd aveați 32 de ani și asta s-a întîmplat în anul 2004. Pe atunci, PCRM se afla la guvernare și prindea la puteri. De aceea se vorbește că cei ce intrau în acea perioadă în Partidul Comuniștilor o făceau din porniri egoiste…

— Sînt de acord cu asta. Mulți au devenit comuniști anume din asemenea porniri. Eu însă n-am fost printre aceștia. Nu fac parte din respectiva categorie de oameni. Și cred că prin faptele mele confirm asta și voi continua s-o confirm și pe viitor. În rîndurile PCRM vroiam să intru și mai înainte. Dar de la gînd pînă la acțiune e necesar să treacă un timp. Imediat după intrarea în PCRM am început să lucrez activ, să pătrund esența structurii organizatorică, principiile de activitate. Și de acum în anul 2007 am fost ales secretar pentru munca organizatorică. De orice m-aș fi apucat, orice aș fi făcut, mai întîi mă străduiam să pătrund în esența lucrului pe care-l aveam de făcut, să acumulez un bagaj de cunoștințe, iar după aceea să împărtășesc și altora din aceste cunoștințe. Așa e felul meu de a fi.

— La momentul intrării în PCRM, cineva din oamenii apropiați sau din cunoscuții Dumneavoastră se aflau în rîndurile acestui partid și asta v-a influențat cumva?

— Nu, dar ideile partidului întotdeauna mi-au fost apropiate și continuu să țin la ele pînă astăzi.

— După ce ați devenit membru al PCRM, ați descoperit ceva nou, ceva important pentru Dumneavoastră?

— Am aflat multe lucruri noi. În perioada cînd exista PCUS, eram încă foarte tînăr, nu pricepeam nici principiile construcției lui, nici structurile lui. Le-am cunoscut în perioada aflării mele în rîndurile PCRM. Dar eu întotdeauna manifestam interes față de ceea ce se întîmplă, pătrundeam în diferite subtilități. PCRM mi-a dat încrederea într-un viitor mai bun, încrederea în faptul că noi trebuie să facem viața din țara noastră mai bună decît este ea acum. Eu mi-am dat seama că anume aceasta este unica ideologie justă care a fost și rămîne să fie în țara noastră. Organizarea comunistă a statului este cea mai echitabilă. A trăda partidul înseamnă a trăda încrederea într-un viitor echitabil. Trădarea este o noțiune inacceptabilă pentru mine și în viața personală, și în viața de partid, și în viața socială. Pentru mine, trădarea este cel mai îngrozitor păcat.

— Campaniei electorale încă nu i-a fost dat startul, dar oponenții politici de acum pretutindeni fac agitație. Dumneavoastră sînteți pregătit pentru această complicată cursă electorală?

— Noi cu toții trebuie să fim pregătiți pentru ea. La etapa dată, resursele noastre financiare și umane sînt limitate, dar noi știm cum trebuie să organizăm cît mai bine campania electorală. Și această experiență de asemenea este importantă.

Realist fără carii în ființa sa

— Serghei, din discuția cu Dumneavoastră, se simte că ați primit o bună educație în casa părintească. Cine v-au fost părinții?

— Tata a fost șofer de taxi, iar mama — pedagog, însă ea un careva timp l-a consacrat educației noastre, adică a mea și a surorii mele. După aceea a lucrat la bibliotecă. Într-un fel, tata și mama erau firi antipod, însă experiența lor părintească de bună seamă a avut un rol benefic în maturizarea noastră și în formarea personalității noastre, chiar dacă noi cu sora de asemenea sîntem caractere diferite.

— Ce gen de literatură citeați?

— Mie-mi plăceau aventurile, literatura cu tematică istorică, literatura documentară. Am citit multe cărți, mama zicea că nu mai știe ce să aleagă pentru mine din fondurile bibliotecii. Unicul gen pe care nu l-am putut accepta a fost fantastica. Din aceasta, an reușit să citesc doar «Omul-amfibie» și «Capul profesorului Douel».

— Prin urmare, nu sînteți un fantezist, ci un realist…

— Se poate spune și așa. Eu apreciez în mod obiectiv situația și cred în ceea ce e posibil să fie, ci nu în lucruri inventate, fantastice.

— Ce calități trebuie să posede oamenii pentru a face parte din cercul prietenilor Dumneavoastră și cu ce fel de oameni în mod categoric nu ați dori să comunicați?

— Nu-mi plac oamenii înfumurați, care se consideră pe sine superiori altora. Nu-mi place trufia, nu-mi place atitudinea disprețuitoare față de alți oameni. Mie-mi plac oamenii onești și deschiși, care, cum se spune, nu țin piatra în sîn și care nu au carii în ființă lor, care nu sînt capabili de trădare. Relațiile umane trebuie să se constituie pe bază reciprocă. Cînd comunici cu oamenii, trebuie să le răspunzi cu aceleași calități. Trebuie să te comporți cu oamenii așa cum ai dori ca ei să se comporte cu tine. Numărul prietenilor, de fapt, nu este mare. Dar mai ai tovarăși, cunoscuți, amici, și comunicarea cu aceștia e de asemenea importantă. Cei mai buni prieteni ai mei sînt, în primul rînd, membrii familiei mele. Cea mai mare parte a timpului liber îmi place să mă aflu împreună cu ei. Îmi place pescuitul. Uneori pescuiesc de unul singur, alteori — cu fiii, alteori — cu soția.

— Sînteți un norocos, soția vă împărtășește pasiunea…

— Îi place și ei pescuitul, uneori prinde mai mult pește decît mine. Soția în general mă susține în toate. Ea poate să vizioneze împreună cu mine un meci de fotbal, chiar și tot campionatul mondial. Ea e pentru mine umăr de sprijin, părtaș de idei, prieten, ajutor de nădejde în toate cazurile cînd am nevoie de ajutor.

— PCRM își marchează jubileul de 25 de ani. Ce ați vrea să le doriți tovarășilor Dumneavoastră?

— Le doresc tuturor sănătate, cît mai multă forță morală, rezistență, încredere în partid, încredere în victoria noastră și să depună toate eforturile pentru ca să cucerim această victorie.

Natalia Ustiugovaскачать dle 10.6фильмы бесплатно
Рейтинг статьи: