Sub întunericul nopții

Învestirea Guvernului Pavel Filip, în 2016, a salvat, de facto, actuala guvernare


Din 29 decembrie 2015, Moldova nu avea guvern. Fostul șef al Executivului, liberal-democratul Valeriu Streleț a fost demis. Și nu că nu ar mai fi existat doritori de a se cocoța în fruntea guvernului, dar exista teamă. Cum să nu! Doar fotoliul de premier era ochit de nimeni altul decît «coordonatorul întregii Moldove». Este adevărat, acesta așa și nu a reușit să obțină ce și-a propus. Inițial, Bruxellesul s-a mirat de o atare nerușinare, apoi, s-au gîndit că nu le este la îndemînă să comunice cu oligarhul odios — opinia publică nu va înțelege. S-a ordonat de a renunța. Președintele Timofti s-a tot oftat, s-a tot oftat și a emis verdict negativ pentru Plahotniuc. Fapt care nicidecum nu potolea înflăcărarea Păpușarului. Ultimul, a raționalizat că dacă nu se poate cocoța pe sine însuși în fotoliul de premier poate-i va reuși să-l urce pe unul de-al său. Și un asemenea om s-a găsit — vechiul prieten și coleg de la facultatea de mecanică a Universității Tehnice, iar pe atunci — ministru al Tehnologiilor Informaționale, Pavel Filip.

Între ai lui

Trebuie de menționat că în funcția de ministru, Pavel Filip nu culegea stele de pe cer (cum de altfel nici în posturile sale anterioare la SA «Bucuria» și Combinatul de tutun din Chișinău). Mai degrabă — invers. În funcția de ministru, el s-a învrednicit să îngroape investiții serioase în economia țării. Prin abuz de putere, interpretarea personală a legislației și presiune directă asupra instanțelor statului pentru a nu le permite executarea legilor cu privire la înregistrarea tranzacțiilor comerciale.

Destul de elocventă, în acest context, este istoria operatorului de telefonie mobilă Eventis Mobile, care avea să devină al treilea operator pe piața din Moldova. Cei din cadrul companiei afirmă că anume Filip este personal responsabil pentru ratarea tranzacției Eventis Mobile și compania Iulerom, din care cauză creditorii nu doar că au pierdut 49 de milioane de lei, dar țara a fost privată de investiții în valoare de 80 de milioane de lei pe care deținătorul licenței era gata să le valorifice în dezvoltarea infrastructurii.

Ne mai vorbind despre faptul că din cauza licenței neutilizate, anual, țara pierdea circa 25 de milioane de lei sub formă de impozite. Așa cum afirmă reprezentanții companiei, scopul lui Filip era de a împiedica apariția celui de-al treilea operator GSM pe piața din Moldova, fapt pentru care au mai fost puși în funcțiune și alți miniștri din partidul lui Filip. Iar plîngerile Eventis Mobile în toate instanțele de drept din Moldova, așa au și rămas neexaminate. În schimb, Pavel Filip deținea asemenea calități «valoroase» cum ar fi devotamentul pentru Plahotniuc, lipsa ambițiilor personale și, respectiv — control absolut. Anume el a și fost înaintat în calitate de figură de «compromis».

Preludiul

Dar, inițial, au trebuit să fie respinși doi Ioni — Sturza, care s-a mai aflat anterior în acest fotoliu, și Păduraru — șeful administrației prezidențiale. Este adevărat că ultimul s-a «auto-revocat». El a decis să nu se joace cu focul și să se pună în calea protejatului lui Plahotniuc. Sturza a avut statut de candidat cîteva săptămîni, Păduraru a rezistat mai puțin de 24 de ore. Aici a apărut Pavel Filip. Graba era justificată: pînă pe 29 ianuarie era mai nimic, iar după această zi urmau alegerile parlamentare anticipate, care nu promiteau nimic bun democraților. Deja toți se agitaseră, ca la marea păduchere.

«Rața mută» Nicolae Timofti, pe care era greu să-l suspectezi de agilitate excesivă, brusc, începe să acționeze cu o sprinteneală de invidiat și, pe parcursul a 24 de ore, confirmă statutul de candidat la funcția de prim-ministru a lui Pavel Filip.

«Am decis a-l numi pe domnul Pavel Filip în calitate de candidat la funcția de prim-ministru, în rezultatul factorilor obiectivi, care nu pot fi puse la îndoială din perspectiva constituționalității». Apropo, în timpul discursului pe care l-a rostit în fața jurnaliștilor, Timofti a rostit o nuanță destul de interesantă: «Am primit semnăturile a 55 de deputați, care l-au susținut pe domnul Filat. Adică, Filip, și eu l-am desemnat în calitate de candidat la funcția de prim-ministru».

Solul pentru însămînțarea noului guvern a fost adînc prelucrat de democrați. Din coaliția lor făceau parte liberalii cărora li s-a promis cinci portofolii în viitorul cabinet de miniștri. (Pe atunci, democrații încă nu se puteau descurca fără voturile liberalilor în Parlament. Însă, pe măsura manipulațiilor anterioare în interiorul corpusului de deputați, numărul democraților a tot fost în creștere, iar voturile liberalilor erau din ce în ce mai puțin necesare). Voturile insuficiente au fost obținute prin corupere și șantaj. Transfugii din PCRM și PLDM asigură «majoritatea parlamentară» necesară, iar declarația cu privire la înaintarea lui Pavel Filip la funcția de prim-ministru este semnată de 55 de deputați. În continuare urmează un adevărat circ.

Circul

Învestirea noului guvern s-a desfășurat în seara zilei de 20 ianuarie 2016. Înainte de asta, Filip a declarat că va forma un guvern politic, pentru că, potrivit lui, un guvern tehnocrat este imposibil în Moldova. Deși, astăzi, el declară că acesta este un «guvern tehnocrat pro-european orientat spre rezultate», rezultatele activității lui (mai exact inactivității) demonstrează clar că nimic nu s-a schimbat timp de doi ani de zile. Iar cabinetul acționează în continuare în baza principiului «Cel fără mîini stă la volan, cel fără picioare frînează, orbul indică drumul, iar prostul claxonează la nesfîrșit».

Mulți deputați au aflat despre ședința extraordinară a Parlamentului cu doar 40 de minute înainte de începere. Ședința în sine a durat 36 de minute, învestirea guvernului a luat 6 minute, iar jurămîntul a fost depus în 10 minute. Pentru Guvernul Filip au votat 58 de deputați din 101, totodată, în sala de ședințe a Parlamentului erau prezenți 68 de deputați. Categoric împotriva lui Filip s-au pronunțat deputații din fracțiunea comuniștilor și socialiștii. Tot împotrivă s-au pronunțat un șir de liberal-democrați și cîțiva independenți. Parlamentul nu a ascultat și nici nu a pus în discuție programul de activitate al Guvernului și a adoptat decizia cu privire la învestire fără dezbateri. Fapt care, la fel, constituie o încălcare a normelor procesuale.

În acel timp, lîngă sediul Parlamentului continuau protestele, se adunaseră mii de manifestanți. Și atunci cînd oamenii au aflat că a fost învestit Guvernul, au mers să ia cu asalt edificiul. Cu o frică de moarte, parlamentarii s-au grăbit să fugă și s-au deghizat în uniformă polițienească. Acest lucru, însă, nu a reușit tuturor. Liderul liberalilor, Mihai Ghimpu, spre exemplu, a fost recunoscut și luat la pumni de protestatari. Liderul formal al PDM, care nu a încăput în nicio uniformă a fost scos pe targă sub figura unei victime în rezultatul confruntărilor.

Și atunci, guvernarea a mers la minciună absolută. Secretarul de presă al președintelui din acea perioadă, Vlad Țurcan, a comunicat protestatarilor că ceremonia de depunere a jurămîntului nu va avea loc mai degrabă decît ziua următoare. Oamenii s-au împrăștiat, intenționînd să organizeze o nouă acțiune de protest pentru a-l împiedica pe Filip și cabinetul său să intre în funcție.

În realitate, nimeni nici nu avea de gînd să aștepte pînă a doua zi. Noul Guvern a depus jurămîntul la miez de noapte (fapt pentru care a și fost botezat — nocturn), departe de ochii jurnaliștilor, societății civile și chiar ambasadorilor occidentali. Evenimentul nu a amintit despre o procedură oficială într-o țară europeană, ci despre o reuniune banditească.

În afară de aceasta, nu toți membrii noului cabinet erau prezenți. Spre exemplu, a lipsit de la ceremonie bașcanul Găgăuziei, Irina Vlah, care, ce nu ai spune, este și ea membru de Guvern. Aceasta, pur și simplu, nu a reușit să ajungă la timp în capitală. Jurămîntul a fost primit de Timofti, care tremura de frică și care, așa cum se zvonește, și-a trimis în grabă familia peste hotare de teama unor posibile acutizări sociale.

Iată așa ne-am ales cu o guvernare la formarea căreia cetățenii Moldovei nu au absolut nicio atribuție, iar Păpușarul, care nu ocupă nicio funcție oficială în stat, a acaparat definitiv puterea. Procesul de supunere al tuturor instituțiilor statului unui singur om a fost încheiat. Salut, stat capturat!

Evgheni Tamanțevскачать dle 10.6фильмы бесплатно