Domnul Nimeni

Pe parcursul întregii sale activități incolore, în toate funcțiile ce le-a ocupat, Iurie Leancă niciodată nu a fost cîrmaci și nici nu a tins să fie

Nu are omul un talent proeminent, nu are o minte ageră, nu are carismă de lider. Cariera domnului Leancă s-a constituit într-un mod în care i se cerea să îndeplinească însărcinări, nu să ia decizii.

Fiind lipsit de principialitate și de inițiativă, chiar și aflîndu-se în fotoliul de prim-ministru nu s-a întipărit cu nimic altceva în memoria noastră, decît cu semnarea perfidului Acord de Asociere cu UE și cu participarea la furtul miliardului. Cît privește miliardul, a negat din toate puterile participarea sa la furtul lui, declarînd că, în timpul cînd acesta era furat, el a fost «un simplu prim-ministru». Dar chiar și în cazul în care domnul Leancă de bună seamă nu pricepea ce se face sub nasul lui, el, în calitatea sa de conducător al guvernului țării, exercitîndu-și împuternicirile sale de serviciu, a demonstrat lipsă de competență și de o nepăsare criminală. În felul acesta, a devenit complice al grupării care a săvîrșit furtul. Și trebuie să răspundă pentru asta, așa cum o cere legea. Dar, după cum vedem, nu este atras la răspundere, fapt ce ne face să credem că de această marionetă mai are nevoie și de acum înainte «păpușarul» Vladimir Plahotniuc. Fapt de care și ne convingem acum, în preajma alegerilor prezidențiale, cînd domnul Leancă este gata «să adaoge» partea sa de electorat candidatului din partea Partidului Democrat.

Nu se poate spune că acest tip de figuri este ceva nou pentru Iurie Leancă. Să ne amintim cel puțin faptul că el un timp destul de îndelungat s-a aflat sub conducerea totală a șefului său de partid — Vladimir Filat, dar după ce acela a pierdut în încăierarea sa cu Plahotniuc, l-a trădat fără pic de ezitare, încercînd să se plaseze în fruntea listei electorale a PLDM la alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014.

Iar cînd nu a reușit să devină a doua oară prim-ministru, a declarat că iese din rîndurile PLDM și își formează propriul său proiect politic — Partidul Popular European din Moldova, care momentan a fost botezat cu numele «partidul diplomaților obijduiți». Și asta pentru că în componența lui au intrat asemenea figuri, ca Eugen Carpov, Victor Lutenco, Valeriu Chiveri, Iulian Groza și alți tovarăși ai lui Leancă din tagma MAE-iștilor. Toți excluși din această tagmă, de aceea cu o supărare ascunsă pentru faptul că au fost lipsiți de posibilitatea de a-și realiza ambițiile sale imperioase.

Iurie Leancă este un înflăcărat adept al «integrării europene» și Iurie Leancă cu toată îndîrjirea încearcă să convingă societatea de faptul că, fără această «integrare europeană», toate lucrurile în Moldova vor merge încet sau nu vor merge chiar deloc. Și, e clar, aici piedica principală sunt comuniștii. Dar în anul 2001, după victoria acestora la alegerile parlamentare, Iurie Leancă, nu se știe de ce, nu a părăsit în semn de protest Ministerul Afacerilor Externe, în care ocupa atunci funcția de prim-viceministru.

Mai mult, în ajunul votării în Parlament a guvernului «Leancă-2», el cu toată umilința l-a rugat pe liderul PCRM, Vladimir Voronin, să fie sprijinit de către deputații-comuniști. După cum se știe, respectiva lui intenție a eșuat. Și, după alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014, Iurie Leancă a decis să-și formeze un nou partid. Pentru că înțelegea perfect de bine: de dreptul de a se încadra în jocuri politice se bucură doar politicianul ce-și are partidul său. Doar într-un asemenea caz opinia lui este luată în considerare, doar într-un asemenea caz de dumnealui poate să depindă ceva.

Partidul jinduit a fost creat, și intuiția îmi șoptește că, în ceea ce privește denumirea și înregistrarea lui, el a luat decizia definitivă doar după ce a discutat cu Angela Merkel, care nu e doar cancelar al Germaniei, ci și lider al democraților creștini (HDS). E de menționat că anume HDS face parte din grupul european «Partidul Popular European» (unul din cele mai influente în Parlamentul European). Mai adăugăm la această denumire «din Republica Moldova» și avem o clonă totdeauna dispusă să se încadreze în procesul de «împărțire» a granturilor.

Ca un veritabil «europenizator», Iurie Leancă consideră drept unică soluție pentru Moldova «presiunea externă». «Noi, cu propriile forțe, nu vom reuși să ieșim din această mocirlă, o vom putea face doar cu presiunea și ajutorul din exterior — altă cale nu există».

Cu alte cuvinte, Iurie Leancă pledează pentru continuarea colonizării Moldovei de către Bruxelles și transformarea ei într-un apendice de materie primă al UE și o piață de desfacere pentru mărfurile ei învechite. Asta nu-l jenează deloc. Dimpotrivă, dumnealui declară în auzul tuturor că nu consideră necesar să ascundă faptul că, atunci cînd ia decizii importante, cere părerea prietenilor săi de peste hotare.

Declarație care ne face să credem că anume acești prieteni de peste hotare i-au dat sfatul să nu-l critice pe Vladimir Plahotniuc. Și el, în timpul cînd a fost prim-ministru, ca un executor conștiincios, a adus acest fapt și la cunoștința membrilor cabinetului de miniștri. A spus-o Maia Sandu («el mi-a explicat că e sigur: Plahotniuc este omul care va moderniza Moldova)».

Pare că în acest caz ea a spus adevărul. Nu e clar doar de ce Maia Sandu, care acum pledează pentru «transparența puterii», nu a spus societății la timpul cuvenit acest adevăr.

La 29 iulie a.c., PPEM din nou s-a aruncat în brațele lui Plahotniuc, semnînd un acord de parteneriat cu coaliția guvernantă. Ca răsplată, Iurie Leancă a fost numit președinte al consiliului parlamentar pentru integrare europeană.