Cu avertizare în avans

 

Aprobarea raportului privind situația din Republica Moldova, pe 14 noiembrie în Parlamentul European, indică practic direct Partidului Democrat de la guvernare în țara noastră și stăpînului al acestuia — Plahotniuc, precum și sateliților de sub controlul său — politici și, foarte important, apolitici (din cadrul structurilor judecătorești, polițienești și executive) — asupra faptului că perioada dictaturii trebuie să înceteze. Și, apropo, că ar fi bine să se retragă benevol.

Spre asta se mergea demult. Iar la ora actuală cred că nimeni nu ar putea declara că o asemenea evaluare a activității regimului guvernator din Moldova din partea Uniunii Europene (în cazul dat — Parlamentul European) a sunat asemenea unui trăsnet în condiții de cer senin. Despre faptul că «cerul» deasupra Moldovei nu este deloc senin s-a vorbit etapizat și cu mult timp înainte în cadrul diverselor structuri europene și neeuropene. La rîndul său, este absolut clar că oficialii de la Chișinău conștientizau foarte bine unde se îndreaptă situația. Dovada acestui fapt servește cronica eforturilor de bază ale autorităților întreprinse pe tot parcursul perioadei de guvernare — de la începutul anului 2016 pînă în ultimele zile.

Multiplele vizite în oficiile occidentale de rang înalt (inclusiv de peste ocean) ale emisarilor oficiali și semioficiali ale lui Plahotniuc; manipulările cu Constituția Republicii Moldova; jonglările geopolitice; deturnarea vectorilor strategici — de la tendințele europene pînă la cele pro-moldovenești...

 

În ziua aprobării de către Parlamentul European a raportului ultimativ pentru Moldova a fost clar că provocarea corespunzătoare a fost acceptată de regimul moldovenesc. Din disperare, dar acceptată. Și tot cu avertizare — în această calitate este de examinat «petiția cu semnăturile a 100 de mii de cetățeni ai Moldovei» cu solicitarea «verificării europene a implicării lui Andrei Năstase și Maia Sandu la furtul miliardului», care a fost depusă în oficiul Delegației UE la Chișinău. În esență, sînt înaintate învinuiri împotriva celor cu care Occidentul colectiv încearcă să substituie PDM și concret pe Plahotniuc.

Evident, organele de drept din Moldova lucrează demult pe direcția «identificării» legăturilor opozanților sus menționați la jaful renumitului miliard. Așa că trebuie să ne așteptăm la faptul că petiția va fi urmată de acțiuni procesuale pe potrivă. De altfel, asupra unor similare probabilități a sugerat și Europa, remarcînd în raportul Parlamentului European posibilitatea de a recomanda organelor executive europene de a introduce sancțiuni personale în raport cu anumiți cetățeni ai Republicii Moldova.

Avînd în vedere practica sancțiunilor personale, vom remarca că pentru introducerea acestora nu este nevoie de dovezi sută la sută. Poate fi suficientă o opinie răsunătoare (chiar dacă aceasta ascunde un subtext de conjunctură). Și, dacă vine vorba, sintagma «în raport cu unii cetățeni» nu se referă doar la Vladimir Plahotniuc — interesele financiare a unui șir de persoane din anturajul principalului păpușar moldovean pot fi supuse riscului în cazul realizării amenințărilor referitoare la sancțiunile personale.

Drept răspuns la aceasta au răsunat la Chișinău opiniile mai multor «experți» despre «mica probabilitate de introducere a unor asemenea sancțiuni din partea Uniunii Europene». Și pînă la acest moment rîndurile PDM păreau consolidate doar în spoturile publicitare, iar după 14 noiembrie, topirea activă a aisbergului democrat nu mai poate produce mirare. De aici și pornește dorința de a-i calma pe democrații care au început serios să tremure.

Totodată «unii experți» mai prognozează că actuala guvernare din Moldova va scuipa, pur și simplu, pe ultimul raport al Parlamentului European pentru că, «alegerile trebuie să fie cîștigate cu orice preț», iar deja după — se pot restabili relațiile cu UE.

Se pare că regimul din Moldova și-a etalat deja perceperea batjocoritoare a opiniei Uniunii Europene — și în cazul modificării sistemului electoral, și în cazul alegerilor primarului de Chișinău. Europa a răbdat destul. Va mai răbda oare și de această dată — iată care este marea întrebare. Deoarece, pe parcursul a aproape 10 ani, colaborarea cu autoritățile moldovenești nu aduce Uniunii Europene nimic decît discreditare. Iar acest lucru ar putea să o plictisească.

Cu toate acestea, nu înseamnă că Partidul Democrat și, în mod special, Plahotniuc nu vor încerca, cu adevărat, să scuipe pe toate ce sună în adresa lor din afară. Doar ei sînt «pro-Moldova» de la o vreme încoace! Asta, în primul rînd.

În al doilea, în rîndul cetățenilor din Republica Moldova ia din nou amploare ideea de stînga. (Ceea ce este logic avînd în vedere particularitățile guvernării neoliberale din ultimul deceniu). Pentru acest caz, Plahotniuc are prevăzute bărci de salvare politică corespunzătoare, deghizate în «straie de stînga».

Este vorba despre Partidul Socialiștilor al flecarului Dodon și despre figurantul principal în dosarul furtului miliardului — Ilan Șor cu partidul și magazinele sale. Anume aceste personaje și formațiunile lor au menirea să-i asigure, întîi de toate, lui Plahotniuc păstrarea locului la cîrma statului și imunitatea propriei persoane. În acest caz, pentru a nu enerva Europa, următoarele alegeri parlamentare ar putea și să nu fie falsificate în favoarea PDM. Va fi suficient ajutorul oferit socialiștilor și lui Șor — crescuți în sera lui Plahotniuc.

…Sînt posibile și alte variante de evoluția a situației, pînă la cele mai dure. Așa a devenit, în ultimii ani, politica din țara noastră — a dispărut previzibilitatea, rațiunea, calculul de stat a fost înlocuit cu cel de interes personal. Însă, șansa schimbării situației este aproape. Alegerile.