«Zvonul clopotelor se aude în depărtare...»

 

O parte a societății consideră că moldovenii de peste hotare sînt în drept să-și exercite toate drepturile cetățenești pe care statul este obligat să le asigure. O altă parte a societății, însă, își exprimă nemulțumirea în legătură cu faptul că diaspora «se manifestă» doar în perioada electorală și decide soarta țării în care demult nu mai locuiește și nici nu are de gînd să revină.

În ceea ce privește guvernarea, aceasta nu s-a determinat încă: să pună miza pe diasporă sau să o refuze. Pe de o parte, voturile celor din diasporă formează un bonus minunat, pe de altă parte — diaspora, practic, întotdeauna, este în opoziție. Așa că mai are puțin timp la dispoziție pentru a se decide.

S-ar părea că esența întrebării este clară. Conform Constituției, niciun cetățean al Moldovei nu poate fi limitat în dreptul său electoral. Pe de altă parte, cum putem avea încredere într-un om, care nu locuiește în Moldova, nu cunoaște realitatea țării, nu cunoaște nici măcar politicienii apăruți în lipsa lui, dar care alege conducerea pentru cei care trăiesc în Moldova?

Nu participi în niciun fel la dezvoltarea acestei țări și acestei societăți (în mod special, nu achiți impozite), dar influențezi asupra conducerii și cursului țării. Ceva nu este tocmai corect...

În practica internațională, există precedente cînd diaspora a fost lipsită de dreptul la vot. Respectiv, în conformitate cu legislația Armeniei, au dreptul să voteze peste hotare doar două categorii de cetățeni — diplomații, membrii familiilor lor și colaboratorii filialelor companiilor înregistrate în Armenia. În această țară, votul de peste hotare a fost anulat în 2007. Irlanda și Israel le permite să voteze de peste hotare doar membrilor misiunilor diplomatice și militarilor. Nu pot participa la alegeri nici cetățenii Greciei aflați peste hotarele țării.

Transferurile noastre bănești sînt importante, dar voturile — nu, se revoltă reprezentanții diasporei. Da, transferurile bănești de peste hotare contribuie la soluționarea unor probleme din RM și chiar la formarea PIB. Însă, din acești bani nu se achită impozite și, respectiv, nu contribuie la formarea plăților sociale. Și dacă moldovenii își iubesc atît de mult Patria pe care au abandonat-o și planifică să revină, ar trebui să se gîndească la mărimea pensiei pe care o vor primi acasă. Însă, atît timp cît ei contribuie cu succes la formarea bugetului țării gazdă, se merită, oare, organizarea alegerilor peste hotare?

Cu atît mai mult că reprezentanții diasporei, din nu știu care considerente, cer pentru sine facilitarea condițiilor de votare. Spre exemplu, dreptul de a vota în cadrul alegerilor parlamentare ulterioare în baza pașapoartelor expirate. Acesta a fost subiectul întrevederii candidatului din partea Partidului Liberal pentru circumscripția electorală Europa Occidentală, Vasile Calmațui cu consulul Republicii Moldova în Franța — Ghenadie Codreanu și consilierul misiunii diplomatice, Vladimir Chirinciuc. Mai mult decît atît, diaspora cere Guvernului Moldovei să permită participarea la vot cu prezentarea oricăror documente oficiale ce conțin fotografia deținătorului și identitatea, spre exemplu, permisul de conducere.

Ne mai vorbind despre încercările de a prelungi votarea peste hotare pînă la două zile! Oare de ce ar trebui să aibă diaspora un atare avantaj comparativ cu cei care locuiesc în Moldova? Pentru că timp de două zile se pot «învîrte» atîtea... vai-vai! Încercați să răspundeți la întrebarea: pentru ce se duc peste hotare 625 000 de buletine, din moment ce pentru participare la scrutin s-au înregistrat 25 523 de moldoveni aflați în țări străine?

Cetățenii plecați peste hotare văd în concetățenii rămași acasă dușmani și profitori. Chipurile, noi, diaspora hrănim țara, iar nouă nu ni se permite să votăm! Totodată, vouă, locuitorilor Moldovei vi se spală creierii cu propagandă și doar noi, cei din diasporă, înțelegem esența a ceea ce se întîmplă în procesele economice și politice din Moldova. Respectiv, zarva migraționistă nu mai contenește în rețelele de socializare.

«Dacă ei (emigranții — nota D. C.) sînt atît de îngrijorați de soarta țării, pot să-și permită o dată în patru ani să vină la secțiile de votare deschise oficial și care trebuie să se afle pe teritoriul Republicii Moldova, căruia i se atribuie ambasadele și consulatele țării noastre în străinătate, ude pot să voteze. Nu văd niciun temei ca statul să suporte cheltuieli enorme pentru deschiderea a sute de secții de votare peste hotare», consideră fostul ministru al economiei, Alexandru Muravschi. «În caz contrar, vom avea o comunitate a foștilor noștri compatrioți, care au abandonat Patria pentru totdeauna, nici gînd nu au să revină, dar, din cînd în cînd, își hrănesc sufletele cu amintiri nostalgice. Însă, în acest caz, de ce ei trebuie, în general să voteze și să influențeze asupra guvernării țării din care au plecat pentru totdeauna?», se întreabă fostul demnitar.

Liderul PCRM, Vladimir Voronin consideră că doar cetățenii care locuiesc în Republica Moldova trebuie să aibă dreptul de a participa în alegeri. Fostul șef al statului își explică poziția prin faptul că cetățenii care au plecat din republică nu cunosc situația reală din Moldova, iar deschiderea secțiilor de votare peste hotare implică în sine cheltuieli mari.

«Banii trebuie cîștigați aici», a declarat liderul comuniștilor moldoveni. «Acești oameni (emigranții — nota D. C.) lucrează în alte țări pe care le și îmbogățesc. Faptul că ei transferă bani nu înseamnă că sînt implicați în toate treburile noastre. Trebuie să voteze doar cetățenii care se află în Republica Moldova. Punct», a menționat Vladimir Voronin.

Clar lucru, concetățenii noștri muncesc peste hotare nu de zile bune. Și totuși, este timpul să oprim această gîlceavă cu votarea peste hotare. Pentru a nu oferi temei pentru speculații. Cu atît mai mult că niciun concurent în alegeri nu este capabil să asigure observatori în toate secțiile de votare de peste hotare, ceea ce înseamnă că, permanent va exista suspiciunea că rezultatele de peste hotare ale scrutinului au fost falsificate.

Și dacă tot ești așa mare patriot și vrei să votezi cu tot dinadinsul — nici chiar cheltuirea a cîtorva sute de dolari sau euro pe bilet aviatic tur-retur — o dată la cîțiva ani, nu este sfîrșitul lumii, poftim, vină și votează. Patriotismul, dacă el este adevărat, ci nu declarativ, presupune și disponibilitatea jertfirii de sine. Fără această latură nu mai vorbim de patriotism, ci despre demagogie.

Poate că diaspora ar trebui să recunoască că nu prea se orientează în situația social-politică din Moldova? Și să nu mai caute dușmani în propria țară, jignind cetățenii rămași în republică din apartamentele lor confortabile de prin Montreal, Roma, Londra sau Chicago?