De ce cetățenii Moldovei, care se află peste hotare, nu se grăbesc să se înregistreze online, dar cer acces la urnele electorale?
Diaspora moldovenească din afara țării are două componente — este vorba despre moldovenii care trăiesc permanent pe teritoriul altor state, precum și gasterbaiterii, care, au plecat temporar din Moldova în căutarea unui loc de muncă.
Primii, de regulă, dețin pașapoarte ale altor state, or, cel puțin — permis de ședere. Cealaltă categorie de moldoveni au pașapoarte naționale, însă, de cele mai multe ori, documentul este cu termenul expirat sau pierdut. Printre gasterbaiteri se mai regăsesc și persoane care au intrat, să zicem în Rusia, ilegal. Evident, acești oameni nu riscă să iasă în evidență în listele electorale pe un oarecare site. Așa s-a întîmplat în timpul alegerilor parlamentare din 2014 și în timpul scrutinului prezidențial din 2016, atunci cînd în Rusia s-au înregistrat doar circa 4 mii de oameni. Respectiv și numărul secțiilor de votare deschise a depins de aceste cifre. De aici s-au și tras rîndurile interminabile și indignările.
* * *
Incontestabil, numărul gasterbaiterilor moldoveni este mare. Experții numesc cifre diferite — de la 400 de mii pînă la 600 de mii de oameni. Cu toții fac parte din categoria potențialului electorat. Însă, decizia referitoare la cîte secții de votare urmează să voteze gasterbaiterii moldoveni revine oaspeților romвni înrădăcinați în MAEIE, CEC și Parlamentul Moldovei. De la sine înțeles, diaspora moldovenească va fi înconjurată cu nerușinare de politicieni, care vor amesteca semi-adevărul și minciuna obișnuită, așa cum face președintele nelegitim Igor Dodon. Și acești oameni, care s-au rupt de mult de realitățile moldovenești, vor crede orbește cuvintelor frumoase și vor vota «așa cum trebuie».
Celor care pun la îndoială acest fapt le putem aminti că în 2014, gasterbaiterii din depărtare au ajutat «vectorului proeuropean» să acceadă în Parlament. Iar în cadrul alegerilor prezidențiale, toți candidații de bază: Igor Dodon, Maia Sandu și Andrei Năstase i-au îndemnat pe oameni să voteze pentru mult prea dragii de ei.
Și iată rezultatul — peste 131 de mii de votanți în turul II (8 % din electorat). Iar Moldova s-a ales în fotoliul prezidențial cu un flecar ordinar, unde mai pui că este hrănit de oligarhi. La ora actuală, el continuă să acționeze în rol de promotor al partidului său, scontînd pe o victorie covîrșitoare la următoarele alegeri parlamentare. Așa că ar fi naiv să considerăm că Dodon va fi un «președinte al tuturor» așa cum a promis. El, în continuare, se va preocupa de autoreclamă.
Despre liderii partidelor de dreapta, în general, nu avem ce vorbi. În ultimii șapte ani ei s-au etalat în toată splendoarea. Și dacă acest lucru ar fi conștientizat clar de cetățenii noștri din diasporă, rezultatul alegerilor ar putea să fie altul. Însă, oamenii vin în țară o dată — de două ori pe an, or, le transmit ajutoare materiale rudelor rămase acasă.
* * *
Scindarea societății moldo¬venești în părtașii vectorilor «pro-european» și «pro-eurasiatic» se duce ca un ecou în sînul diasporei și împarte membrii acesteia în «estici» și «vestici» — cei care muncesc în Rusia și cei care muncesc în Europa. «Esticii» sînt atît de ușor de înțeles, ei votează pentru partidele de stînga (or pentru cele care se numesc a fi de stînga). «Vesticii» fug de vectorul pro-rus ca dracul de tămîie. Și pentru că pe vitrina arenei politice a Republicii Moldova nu este mare alegere, oamenii se văd nevoiți să-și dea voturile pentru partidele de la guvernare ale regimului oligarhic. Şi nu mai contează că reprezentanții lor au furat miliardul, hoțesc țara, iau mită. Cum se spune: și ce dacă-i pui de cățea, este puiul nostru de cățea.
Coaliția de guvernare, la fel ca și Dodon, în încercarea de a crea propria clică și sub gălăgia alegerilor care se apropie, vrea să acapareze puterea în stat. În acest scop face uz de dispoziția «moldovenilor de peste hotare» alimentîndu-le temerile cu dibăcie. Și iată că, avînd rezultatele alegerilor din 2014 și 2016, a apărut următoarea întrebare: sînt oare în drept cei care au plecat din țară să decidă soarta celor care au rămas?
* * *
După toate legile corectitudinii, toți acești cetățeni ai Moldovei au dreptul incontestabil să participe la alegeri. Totodată, aceste persoane sînt principalii noștri investitori și, prin intermediul transferurilor lor bănești, investesc anual în economia moldovenească o sumă care depășește volumul investițiilor străine directe.
Dar, dar și iar dar… aceste persoane capabile de muncă se află în afara țării și contribuie la creșterea economică a altor state. Iar noi, cei care locuim aici, anume noi achităm impozite, învățăm să supraviețuim într-un stat capturat, pe noi ne fură și ne umilește regimul oligarhic, noi plătim mită estorcată de la noi, noi încercăm să supraviețuim unioniștii, inundațiile și secetele.
Statul este obligat să ofere oamenilor de peste hotare o anumită susținere (spre exemplu — consulară) în cazul apariției situațiilor excepționale, însă, statul nu este obligat să alerge după persoanele de peste hotare pentru ca ei să aibă posibilitatea să-și exercite dreptul la vot. Dacă ești așa mare patriot și vrei să votezi neapărat, cheltuiește cîteva sute de dolari pentru biletul de avion tur-retur (odată la cîțiva ani, acest lucru nu este chiar atît de grav), vino acasă și votează. Patriotismul, dacă el este adevărat și nu declarativ, presupune și disponibilitatea de auto-jertfire. Fără asta, nu mai este vorba despre patriotism, ci de demagogie.
Dmitri Crîmovскачать dle 10.6фильмы бесплатно