A conştientiza şi a reconştientiza

Vreau să-i felicit pe toţi membrii de partid, pe toţi tovarăşii, pe toţi cititorii ziarului «Comunistul»  cu prilejul aniversării Partidului Comuniştilor din Republica Moldova.

 

 

Cu mîna pe inimă, cu prilejul acestei date istorice cred că avem temei să felicităm întreg poporul Moldovei. Pentru că, de fapt, datorită PCRM, oamenii mai au speranţa că în ţara noastră vor veni timpuri mai bune pentru cetăţenii ei.

Mai există speranţa că se vor aranja şi relaţiile cu partenerii externi, bazate pe respect reciproc, pe respect faţă de suveranitatea ţării noastre. Poporul mai păstrează în sine şi speranţa că va fi restabilit dialogul politic şi economic cu ţările cu care, de-a lungul secolelor, Moldova a întreţinut legături de bună vecinătate.  

Că exportul mărfurilor moldoveneştui va deveni o mîndrie a republicii, iar producţia din interiorul ţării îşi va recătăpta faima de altădată. Că Moldova va reuşi să recucerească încrederea investitorilor străini. Iar producătorii autohtoni vor confirma prin munca lor semnul calităţii «Made in Moldova».

Încă pe la sfîrşitul anilor 90, începutul anilor 2000 – în culmea stagnării, a pierderii memoriei şi raţiunii, a falsificării istoriei, a valului de unionism înveterat – PCRM a scos Moldova din laţ.  Le-a dat oamenilor simpli posibilitatea să vadă şi să simtă că, după această situaţie disperată, oricît de grea ar fi ea, poate veni o reînnoire, o renaştere a ţării. Le-a reîntors încrederea că viitorul e în mîinile noastre, în  mîinile fiecărui cetăţean al Repub­licii Moldova. Astăzi e necesar ca această axiomă s-o reconştientizeze fiecare din noi.

Timp de şase ani de guvernare a alianţei, Moldova, pe care ea a moştenit-o de la PCRM ca o ţară dezvoltată, cu succese în toate domeniile, cu perspective de viitor, s-a pomenit din nou îngenuncheată. Astăzi, umblă cu mîna întinsă şi cerşeşte bani de la toţi care se uită în partea ei. În ţară, de fapt, de acum nu ai la ce te uita. Economia e ruinată, agricultura e distrusă,  bugetul e numai găuri, statul s-a împotmolit în datorii externe, majoritatea populaţiei e condamnată la o supravieţuire lipsită de pîinea cea de toate zilele. Actuala situaţie ca şi cum  ne-a adus-o un michiduţă de-a dreptul din anii 90. Reglări politice, jefuire deschisă a sectorului bancar, granturi şi credite...

Istoria nu suportă modul conjunctiv, totodată, procesule istorice au un caracter ciclic. Şase ani de umilire e deajuns. După actuala perioadă de disperare, Moldova trebuie din nou să reînvie.

Moldova trebuie să se ridice din genunchi!

Olga Dzeatcovschi