Nu instanță, ci instrument de răfuială politică

 

El stă, deja, după gratii o lună de zile. În condiții inumane. Grigorciuc, care suferă de astm bronhic, este ținut într-un subsol. Avocaților nu li se permite să-l viziteze. El este presat din punct de vedere psihologic. Care este vina lui Pavel Grigorciuc și pe cît de mult corespunde aceasta torturilor la care este supus?

Pavel Grigorciuc i-a dat o palmă trădătorului Sergiu Sîrbu. Probabil, nu este corect. Însă, într-o măsură morală spirituală — a fost pe bună dreptate. Probabil, nu este bine să bați omul peste față, chiar dacă el este un trădător, complice la multiplele crime ale regimului, autorul a multiple inițiative legislative care contravin rațiunii, normelor morale și juridice. Nu este deloc bine să atingi fața unui cinic, mincinos și ticălos absolut. Nu este corect să faci ceea la ce visează mii și mii de concetățeni ai lui Pavel Grigorciuc. Corect, dar oare acei mii și mii de concetățeni nu au simțit o satisfacție? De parcă Pavel Grigorciuc l-ar fi chemat pe Sîrbu la duel din numele tuturor celor pe care i-a trădat și mințit. Totul este absolut corect, dar nu este oare mai bine să simulezi o comoție cerebrală provocată de o simplă palmă peste obraz? Interesant, există oare vreo pedeapsă penală pentru inducerea intenționată în eroare a cetățenilor țării? În acest caz, și Sîrbu trebuie să fie judecat? Toată țara s-a distrat pe seama suferinței lui false pe patul de spital în regim online!

Există oare vreo pedeapsă penală pentru faptul că un deputat își atribuie o traumă inexistentă cu scopul de a se răfui cu cineva personal și politic? În acest caz și Sîrbu trebuie să fie judecat!

Există oare vreo pedeapsă penală pentru faptul că reprezentanții guvernării, făcînd abuz de poziția lor socială, obligă medicii să le stabilească diagnoze false doar ca să obțină pedepsirea oponentului politic? În acest caz și Sîrbu trebuie să fie judecat!

Chiar dacă strict din perspectivă juridică să nu considerăm fapta lui Grigorciuc drept un act de răzbunare nobilă, oricum, abia trage de calificarea unui act minor de huliganism. La fel ca și acțiunea de protest din fața sediului procuraturii, care, de asemenea, abia de putea fi calificată drept un act minor de huliganism. Cu toate acestea, Grigorciuc, împreună cu tovarășii săi din așa–numitul «grup Petrenco», au fost judecați penal și condamnați cu suspendare. Judecarea lui conform articolelor penale, izolarea în subsoluri infestate cu tuberculoză — asta trece de limita binelui și răului! Oare judecătorii, care pronunță asemenea decizii, nu cred că mai devreme sau mai tîrziu ei înșiși ar putea compărea în fața instanței? Iar scuza de genul: am fost obligat — nu va merge. Nu se gîndesc oare la acest lucru și acei procurori, care, astăzi, îndeplinesc necondiționat comanda «Fas»? Nimic nu este veșnic, orice regim politic cade inevitabil. Și ei vor plînge oare, scuzîndu-se că au fost obligați? În baza exemplului procesului de judecată al lui Pavel Grigorciuc se vede foarte bine pînă la ce ticăloșenii și mizerii poate ajunge mașinăria represiunilor într-un stat capturat. Asemenea lucruri nu pot rămîne nespuse, chiar dacă Pavel Grigorciuc și Alexandr Roșco nu plac cuiva. Aceste lucruri nu pot să rămînă nespuse, pentru că în locul lor se poate pomeni oricine. Chiar și cel care, niciodată în viață, nu va atinge fața perfidă a deputatului Sergiu Sîrbu.