Harta nelibertății presei

 

Locuitorii Moldovei n-au văzut Parada Victoriei la postul de televiziune Prime. Dar sperau s-o vadă. Pentru că oamenii care trăiesc la periferie și nu au televiziune prin cablu și nici prin satelit privesc, de regulă, emisiunile acestui post. Dar ei nu cunosc faptul că acesta e un canal rus doar în mod nominal și că, de fapt, prin intermediul lui ei află doar informația pe care le-o impune proprietarul acestuia. Și nu toți își dau seama că lor li se servește un fel de otravă informațională.

Vestea că în anul 2019 Moldova a coborît cu 10 puncte în Indexul internațional al libertății presei, ocupînd poziția 91 din 180, nu l-a mirat pe nimeni. Vestea a mirat prin altceva: că a coborît doar cu 10 puncte. Și asta pentru că, potrivit altor indici, noi ne-am cufundat într-o asemenea pustietate informațională, încît, dacă nu ai la dispoziție careva mijloace speciale de comunicare, trăiești ca în vacuum.

Anual, Indexul libertății presei îl alcătuiește organizația internațională pentru apărarea drepturilor omului «Reporteri fără frontiere». În investigațiile pentru anul 2019, Moldova a nimerit în categoria țărilor ce au «probleme serioase», ocupînd un loc între Serbia și Gambia. Conform ratingului «Reporterilor fără frontiere», cea mai favorabilă situație pentru mass-media e în Norvegia, care al treilea an ocupă locul I, după ea urmînd Finlanda și Suedia. Cel mai greu le este jurnaliștilor din Tadjikistan, Coreea de Nord, Eritreia și China. «Doar 24 la sută din cele 180 de țări și teritorii se află într-o zonă «bună» a hărții libertății presei, mai concret — a «nelibertății» presei. Asta în comparație cu 26 la sută în anul trecut», se subliniază în raport.

De ce țările de pe primele trei locuri au cel mai bun rezultat? Pentru că locuitorilor de acolo, de fapt, le este indiferent ce scrie și emite mass-media. Ei se simt foarte bine și confortabil în lumea în care trăiesc. Ei se bucură din plin de nivelul decent de viață, de pensiile bune și de îndemnizațiile sociale. Pentru ei nu contează ce li se spune la televizor. Dacă frigiderul le este plin, totul e bine.

În opinia «Reporterilor fără frontiere», lista principalelor probleme de care se ciocnește mass-media din Moldova rămîne aceeași de mai mulți ani. Mass-media de la noi este extrem de variată, dar, în același timp, și extrem de polarizată. «Pentru țară e caracteristică instabilitatea cronică și influența oligarhilor. Politica redacțională a principalelor mijloace media deseori coincide cu interesele politice și de afaceri ale proprietarilor lor, ceea ce în mod deosebit s-a observat pe parcursul campaniei electorale din anul 2019». Pe lîngă asta, «trezește îngrijorare și lipsa unui organ de reglementare în domeniul mass-media din Moldova».

În imperiul mass-media, cel mai important organ de reglementare îl constituie proprietarul majorității posturilor de televiziune. Acesta e omul care nu mai sărbătorește Ziua Victoriei și-i sfătuiește și pe alții să facă la fel. În opinia lui, de 9 mai poți sărbători și te poți veseli, însă nu pentru că e Ziua Victoriei asupra fascismului. În locul acesteia, el a inventat o nouă sărbătoare: «Pentru pace și prosperare în Moldova». În calendarul țării n-o găsești. Dar cine poate fi împotriva păcii și prosperării? Anume în numele prosperării țării democrații au prezentat un concert. De fapt, de acum a cîta oară, politicienii au folosit această sfîntă sărbătoare a Victoriei în propriile lor interese.

«Reporterii fără frontiere» menționează că în lume rămîn tot mai puține țări în care jurnaliștii independenți se pot simți în afara oricărui pericol, iar regimurile autoritare continuă să-și mărească influența asupra mass-media. «Ostilitatea și chiar ura față de jurnaliști, pe care în multe țări le demonstrează liderii politici, au adus la aceea că față de ei se manifestă tot mai frecvent o agresivitate periculoasă, ceea ce în unele țări amplifică atmosfera de frică», se subliniază în investigația lor.

În anul 2018, în timpul cînd își îndeplineau misiunea, au fost omorîți 63 jurnaliști profesioniști, ceea ce e cu 15 la sută mai mult în comparație cu anul precedent. Iar dacă la acești jurnaliști profesioniști, angajați ai redacțiilor, îi vom adăuga și pe freelancerii care încheie contracte cu mass-media, numărul jurnaliștilor uciși ajunge la 80. Pe lîngă asta, pe parcursul unui an au fost trumiși la închisoare 170 de jurnaliști, 165 de freelanceri și asistenți de reporteri.

În Moldova, slavă Domnului, deocamdată jurnaliștii nu sunt omorîți, dar unii politicieni se tem de ei ori se comportă față de dînșii cu o dușmănie neascunsă. Cel mai nebinevoitor «prieten» al jurnaliștilor pe bună dreptate este considerat Andrei Năstase. Ce-ai să faci, dacă omul e un mitocan. În schimb, funcționarii de stat întotdeauna zîmbesc larg în fața camerelor de luat vederi. Dar și ei se tem de jurnaliști, îndeosebi de cei ruși. În ultimii cîțiva ani, periodic, în Moldova nu sunt lăsați să intre corespondenții diferitelor posturi de televiziune ruse, chiar dacă ei vin la noi într-o vizită privată.

Exemple pot fi aduse multe. În particular, În noiembrie, 2017, în aeroportul Chișinău au fost reținuți Marina Safronova, producător al uneia din programele postului de televiziune Россия-1, și Alexei Samoliotov, jurnalist la postul de televiziune Звезда. În anul 2018 i-a fost interzisă intrarea în Moldova și jurnalistei Irada Zeinalova de la postul de televiziune rus НТВ. N-a avut acces în republică nici Mariana Minsker de la postul de televiziune RTVI, care emite în limba rusă. Serviciul de frontieră nu l-a lăsat să intre în țară pe Mihail Deleaghin, director al institutului rus de probleme ale globalizării, care venea în Moldova la invitația comuniștilor moldoveni și a Partidului Stînga Europeană, pentru a participa la conferința consacrată Centenarului Revoluției din Octombrie.

În februarie curent, în țara noastră le-a fost interzis să intre jurnaliștilor de la posturile de televiziune НТВ și «Россия 1». Comparativ nu demult, în ziua de 8 mai, în țara noastră secretizată nu a fost lăsat să intre Alexandr Malkevici, președinte al comitetului pentru mass-media din Federația Rusă. Milkevici a declarat că a venit în Moldova pentru a se odihni.

Dacă poliția noastră de frontieră deține lista neagră a oaspeților nedoriți, ar fi de dorit s-o facă publică. Pentru orice eventualitate, ca la frontiera moldovenească potențialii oaspeți să nu piardă bani, timp și nervi, iar țara noastră să nu piardă reputația de stat democratic. Și am vrea să mai știm: cine întocmește această listă neagră?

Și de ce oare autoritățile noastre s-ar teme de jurnaliștii ruși? Vlad Plahotniuc a depus toate eforturile ca programele informative ruse, și nu numai, să nu fie retransmise în Moldova. A mai rămas să fie izolați și acei jurnaliști moldoveni, care mai încearcă să fie obiectivi. Acestora să le fie interzis să iasă din țară, să li se închidă gurile, să li se deconecteze telefoanele, să li se ia calculatoarele sau pur și simplu să fie impuși să plece din profesie. Însă și în acest caz adevărul va ieși la suprafață.