Soare sub loc

 

Prin ce se deosebește partidul care nu deține puterea de partidul de la putere? Prin faptul că nu dispune de putere. Iar în condițiile realităților de astăzi din Moldova, puterea deloc nu înseamnă dorința sinceră de a sluji poporului ce ți-a acordat-o și de a lucra întru binele statului.

Începînd cu anul 2009, noi în repetate rînduri am fost martori cît de repede corup puterea cei care ajung la conducerea statului. Gîndurile lor încep să se concentreze exclusiv la îmbogățirea personală și la aranjarea cît mai confortabilă a numeroaselor rude. Cu alte cuvinte, se declanșează o luptă banală «pentru treucă», pentru un loc sub soare. Mai bine zis, pentru un soare sub loc.

Exact o asemenea îmbulzeală la treuca puterii vedem și astăzi. Ia spuneți — ce folos poate aduce Moldovei o gașcă de conjuncturiști trîndavi, care se numesc «Partidul Socialiștilor», împreună cu nu demult înverșunații luptători pentru integrare europeană Maia Sandu și Andrei Năstase? Ce au comun între ei, în afară de dorința de a avea beneficii pe seama populației RM? Ce-i drept, această populație de acum e jefuită de-a binelea de Partidul Democrat și liderul lor, dar nu-i nimic, odată ce oamenii continuă să cumpere produse alimentare, înseamnă că mai au cîte ceva prin buzunare…

Și iată că a fost făcută o «revoluție». Dar revoluționarismul acesteia constă doar în lichidarea politică a concurentului. Și de dorit cu ulterioara privațiune de libertate a acestuia.

Faptul că PDM nu are de gînd să cedeze fără luptă credem că nu cere să fie demonstrat. Încercați să-i luați unui cîine osul ce-l roade — imediat vă va mușca. Plahotniuc a greșit mizînd pe uniunea cu socialiștii și luînd-o drept un fapt împlinit. Moscova nu a consimțit această alianță, ceea ce nu mai este un secret.

Dmitri Kozak, care a sosit în regim de urgență la Chișinău în calitate de reprezentant special al președintelui Rusiei, a reușit să sclipuiască o coaliție convenabilă atît pentru Kremlin, cît și pentru UE. Ce-i drept, pentru asta a fost nevoie să fie făcute unele cedări reciproce, însă și alegerea a fost una limitată — sau coaliție, sau alegeri anticipate. În condițiile sistemului electoral mixt, care nu convin nici uneia din părți.

Cel care ocupă funcția de președinte al țării, Igor Dodon, pînă în ultimele clipe se agăța de alianța cu Plahotniuc (cui i-ar plăcea să aibă un astfel de neprieten?!) și chiar a plecat la forul economic de la Sankt-Petersburg, încercînd să-l convingă pe Putin să-și schimbe decizia, însă a primit refuz.

 

Pentru început, din raioane a fost adusă la Chișinău populația care brusc s-a umplut de dragoste față de democrați în ansamblu și față de Păpușar în parte. Dragostea era cu plată și prețul ei, după cum se vorbește, ajungea pînă la 50 de euro — pentru provincie, bani destul de buni.

Cei adunați scandau «Plahotniuc!», «Noi suntem poporul!» și, totodată, l-au lipsit de titlul «iuda» pe liberalul Mihai Ghimpu, pe care acesta l-a purtat timp de doi ani. Acum acest titlu i-a fost atribuit lui Igor Dodon.

Au răsunat și multe osanale la adresa iubitului «conducător», prim-vicepreședintele Pavel Filip, «președintele». Pe Dodon protestatarii l-au amenințat să-l facă praf și chiar s-au repezit spre reședință, ca să arunce peste gardul ei cinci curcani. Fantezia mafioților deloc nu este originală. Mafia din Sicilia trimite dușmanilor săi pește împuțit, iar cea din Moldova — niște nenorociți de curcani…

Schowul a reușit de minune, dar după aceea a venit timpul unei înfruntări serioase, al cărei capăt deocamdată nu se vede. Acum în Moldova există două guverne, fiecare se consideră pe sine organ legitim, iar pe oponenți, firește, îi ține de niște impostori.

Fiecare guvern a reușit pînă acum să țină cîte o ședință. Guvernul Sandu a început să-i destituie pe funcționarii sus-puși, iar guvernul Filip a declarat guvernul Sandu în afara legii, a stabilit pentru ziua de 6 septembrie alegeri parlamentare și prezidențiale anticipate, a repartizat pichete din corturi la instituțiile de stat, pentru ca, nu dea Domnul, în acestea să intre noii miniștri.

Nu se cunoaște cît timp vor exista aceste pichete de lîngă instituțiile statului. «Pînă nu vom elibera țara din captivitate», a spus Vladimir Plahotniuc. Cum democrații vor elibera țara de sine înșiși, Păpușarul n-a spus.

Așa sau altfel, lupta se va duce pînă la capăt. De acum nu mai este vorba despre menținerea puterii, ci de o capitulare onorabilă cu condiții avantajoase. În caz contrar, în viitor îi așteaptă o moarte politică, iar pe «conducător» — un pat de scîndură știm noi unde.

Pare-se, și Vestul, și Estul au scos Partidul Democrat din conturile politice. Acestuia nu i-a fost de ajutor chiar nici retorica integraționistă. Dar, de fapt, ce fel de retorică integraționistă? În cazul RM, procesul de integrare europeană e ceva asemănător cu faimosul proces de creștere a gazonului britanic — îl uzi și îl tunzi, îl uzi și îl tunzi. Și tot așa timp de două sute de ani. Dar în țara noastră de un asemenea gazon, adică de o asemenea integrare, nu are nevoie nimeni, de aceea în locul ei este folosită retorica.

Principalele puteri externe de acum au decis să aibă de a face cu noua adunare legislativă din Moldova și cu guvernul format de ea.

Prima palmă democrații au primit-o de la Bruxelles. În numele UE, șeful diplomației europene Federica Mogherini și comisarul pentru politica de extindere și bună vecinătate, Johannes Hahn, au recunoscut guvernul Maiei Sandu și parlamentul nou-ales. «Uniunea Europeană e dispusă să colaboreze cu guvernul legitim în baza promovării reciproce a reformelor și a principiilor de bază înscrise în Acordul de Asociere», se spune în comunicarea transmisă de Mogherini și Hahn.

Rusia, e de la sine înțeles, salută formarea coaliției guvernante și a guvernului Moldovei. Informația a parvenit pe 10 iunie prin comunicatul de presă al Ministerului de Externe al Rusiei.

Chiar și cel mai bun prieten al democraților — Departamentul de Stat al SUA — nu s-a sinchisit să-i neglijeze pe «amicii» săi, declarînd că este disponibil pentru relații cu noul guvern din Moldova.

Nu există îndoieli că și Comisia ONU, și Consiliul Europei, și alte state vor sprijini această poziție. Iar Comisia de la Veneția va confirma recomandările pe care le-a dat guvernării din Moldova cu trei ani în urmă. Astfel, democrații vor rămîne cu buzele umflate.

Ei, desigur, sunt deprinși să-i ducă de nas pe partenerii externi. De fapt, anume cu asta s-au și ocupat în ultimii doi ani, fără a ține seamă de nemulțumirea pe care și-a exprimat-o UE. Dar situația s-a schimbat și răbdarea celor din Occident a crăpat. Iar a celor din Vest — cu atît mai mult.

 

Noua majoritate parlamentară și noul guvern nici pe departe nu sunt un model de onestitate, cumsecădenie și înțelepciune de stat. Majoritatea miniștrilor sunt unioniști fățiși, care și-au potolit un pic ardoarea doar pentru timpul cît se duce lupta pentru putere. Însăși natura lor nu s-a schimbat.

Pentru noi, cetățenii de rînd, este mai important altceva — în țară e haos. Și este important, foarte important, ca el să nu se transforme într-o confruntare civilă. Asta deoarece oamenii care luptă acum pentru fotoliile puterii, în numele ambițiilor personale nepotolite, pot nimici statul nostru — Republica Moldova.