Al doilea este de prisos
РУС. MOLD.
» » Al doilea este de prisos

Al doilea este de prisos

8-10-2019, 17:03
Viziuni: 517
  
Versiunea de tipar   
Al doilea este de prisosDorința lui Igor Dodon de a obține al doilea mandat prezidențial este generată doar de grija pentru propria sa bunăstare
 
Pînă la viitoarele alegeri prezidențiale a mai rămas puțin mai mult de un an, însă la Președinție s-a instaurat o panică tacită. Generată de conștientizarea faptului că în toamna anului 2020 lucrurile s-ar putea aranja diferit de 2016 și «președintele tuturor», Igor Dodon ar putea ieși din peisaj.

Un asemenea curs al evenimentelor este posibil, mai mult ca atît, este previzibil. Plahotniuc, care l-a instalat obraznic pe Dodon în fotoliul prezidențial, se bronzează acum pe plajele din Florida, susținerea partenerilor externi pentru așa zisul președinte pare a fi dubioasă, iar partenerii de coaliție sînt gata întotdeauna să-l facă praf pe «alesul de tot poporul».

Pierderea fotoliului prezi¬dențial este mortală pentru Dodon. Or, nu este cert că zbuciumata Zinaida Greceanîi îi va ceda postura de președinte al Partidului Socialiștilor, iar colegii care s-au făcut deputați se vor feri la o parte ca să-l lase pe el la troacă. «Niciodată nu exagerați prostia dușmanilor și loialitatea prietenilor», spunea Jvanețki.

Dar, cel mai important este o lovitură asupra iubirii de sine mult prea exagerate. Numai gîndiți-vă, Dodon se va lipsi de spațiul public pentru umflarea bolfelor și declararea adevărurilor triviale făcute cu moacă deșteaptă, de asemenea, va pierde posibilitatea de a-și completa albumul foto cu poze alături de mai marii întregii lumi. Într-un cuvînt, va deveni un nimeni și-l va chema nicicum.

De aceea, rîvnește la infinit să fie reales pentru un nou mandat prezidențial, însă pînă și cei mai incurabili optimiști strîng din umeri. Anume din acest considerent, acum, încearcă să-și creeze o resursă administrativă pentru alegerile prezidențiale prin victoriile înregistrate în cursele locale planificate peste o săptămînă.

Se pun în aplicare tot felul de capcane doar pentru a curăța locul pentru «ai lor»: înlăturarea concurenților cu ajutorul CEC, transferuri financiare ilegale pentru desfășurarea campaniei electorale, coruperea directă a alegătorilor. Toate acestea în condițiile în care, de facto, socialiștii nu au susținere în teritorii. Altfel nu ar fi pus pe roate această mașinărie. De aceea și încearcă să atragă de partea lor candidații cu perspectivă, oamenii cu autoritate din sate și raioane, inclusiv membri ai PCRM. Din păcate, în unele cazuri le reușește acest lucru.

Reamintim că în cursul «deoligarhizării» țara a revenit la sistemul proporțional al alegerilor parlamentare. Dar dacă vorbim despre «a» trebuie să ne referim și la «b» — restituirea dreptului organului legislativ de a desemna președintele țării. Așa cum a fost pînă în momentul în care Curtea Constituțională a lui Plahotniuc a dispus alegerea generală a șefului statului, deși nu fusese organizat niciun referendum național în acest sens.

Atunci, pentru Dodon votase doar 27 la sută din numărul total al alegătorilor. Așa că este de-a dreptul ridicol să-l calificăm «ales de tot poporul». Ceva mai puțini alegători au optat pentru Maia Sandu, iar jumătate dintre alegători, în general, nu s-au prezentat la urnele de vot, considerînd acest scrutin ca fiind ilegal. Acum, Dodon declară: «Nici eu și nici PSRM nu vom pleda pentru revenirea la procedura de alegere a șefului statului de către Parlament». Cum să nu! În acest caz, Igor Nicolaevici chiar își vede sfîrșitul.

De altfel, nici alegerile generale nu promit nimic bun pentru Dodon. El nu a îndeplinit nicio promisiune electorală din cele enunțate în 2016 și irită la maxim populația sărăcită cu excursiile sale infinite peste hotare, sesiunile foto, flecăreala continuă și bărbia lui triplă. Și, cel mai important — nimeni nu poate uita faptul că Dodon a fost o păpușă ascultătoare în mîinile lui Plahotniuc și a fost parte componentă a structurilor lui mafiote.

După care a reușit să-și schimbe straiele din zbor și să treacă la rangul de «învingător al oligarhului». Cu toate acestea nu a beneficiat de indulgență din partea societății. Așa că un al doilea mandat prezidențial pentru el este, evident, de prisos. Cum se mai spune în cinematografia clasică, «de violonist nu-i nevoie».

Ivan LECAREV
скачать dle 10.6фильмы бесплатно
Рейтинг статьи: