Dacă prietenul s-a pomenit a fi dușman...

 

Un an în urmă, Dodon stătea cuminte la locul lui, asemenea unui șoarece sub mătură, și nici măcar nu îndrăznea să rostească numele «Plahotniuc». Acum jumătate de an în urmă, îi cerșea bani cu umilință și, totodată, i se adresa onorific Păpușarului cu «dumneavoastră», iar în replică, ultimul îl tutuia cu nepăsare.

După ce Plahotniuc a fugit din țară, «alesul de tot poporul» a prins la curaj, asemenea iepurelui în hamei, și a declarat că bunele relații între el și «conducătorul» nu au existat niciodată și că dacă ultimul va îndrăzni să revină în Republica Moldova, el, adică Dodon, îl va băga la pușcărie dacă nu pentru 30 de ani, la sigur pentru 20.

Au fost uitate plimbările la hotelul Nobil sub pretextul tunsorilor (iar în realitate — pentru obținerea indicațiilor de la «conducător»), unde-l prindeau permanent pe Dodon jurnaliștii curioși, iar acum el intenționează, la modul serios, să-i retragă lui Plahotniuc Ordinul Republicii.

Este clar că Dodon ne consideră pe noi, cetățenii Republicii Moldova, niște idioți. Dar nu mai sîntem noi chiar cu toții idioți și încă în așa măsură! Dușmanul Dodon nici nu trece prin fața dușmanului Plahotniuc atunci cînd ultimul trece pe alături. Și anume această imagine am văzut-o la TV în timpul transmisiunilor live din Parlament. După un asemenea comportament înjositor, Dodon poate pălăvrăgi la nesfîrșit despre dușmănia lui cu Plahotniuc și-l amenința în timp ce acesta se află peste ocean.

Cît ține de «dușmănia pe moarte», aceasta a început, probabil, atunci cînd în 2008 Dodon era ministru al Economiei și i-a vîndut pe nimic lui Plahotniuc hotelul «Codru». Prin această tranzacție statul a fost prejudiciat cu peste 160 de milioane de lei.

Dușmănia s-a întețit atunci cînd Dodon l-a ajutat pe Plahotniuc să impună monopol pe importul de carne și pește, de asemenea, a asigurat drepturi de monopol companiei Metalferos la exportul de metale din Republica Moldova prin intermediu firmelor offshore, proprietarul cărora era, la fel, Plahotniuc. Numai ce nu faci din dușmănie!

În lista rezultatelor acestei dușmănii dintre cei doi, numiți-i cum vreți, se numără și plecarea lui Dodon din PCRM în 2011. În acea perioadă, Dodon se jura că nu va vota pentru candidatura din partea Alianței, însă, peste doar trei uni de zile, pe 16 martie 2012, el a votat pentru Nicolae Timofti. Foștii săi colegi de partid vorbeau pe atunci că pentru vinderea celor trei voturi în favoarea lui Timofti Dodon a primit 3 milioane de euro din partea oligarhului Vladimir Plahotniuc. Și a făcut acest lucru doar pentru că nutrea o ură personală imensă față de Plahotniuc.

În continuare, dușmanii «nedespărțiți» s-au aliat în repetate rînduri în Parlament atunci cînd era vorba despre decizii profitabile pentru ambele părți. În mod special, despre trecerea Centrului Național Anticorupție de sub jurisdicția Guvernului în subordinea Parlamentului. Îmi aduc aminte că și ultimele amendamente grabnice la Codul Audiovizualului, exclusiv pentru asigurarea monopolului pe piața media pentru imperiul lui Plahotniuc (în schimb, CCA a eliberat licență de emisie pentru postul de televiziune a lui Dodon — «NTV Moldova»).

Dornic de răzbunare, Dodon a imitat accesarea unui credit preferențial de la banca lui Plahotniuc, iar pe acești bani și-a procurat un castel cu trei etaje și chiar utiliza avionul privat al oligarhului — dacă e și să se prăbușească, atunci cu avionul dușmanului! Medalia și titlul de Erou al satului Sadova îi sînt asigurate.

«Culmea» acestei dușmănii s-a înregistrat în 2016, atunci cînd Plahotniuc l-a cocoțat pe Dodon în fotoliul prezidențial, cu încălcarea brutală a Constituției. Igor Nicolaevici nu a avut nimic de spus, nici măcar nu s-a indignat și, scrîșnind din dinți, a acceptat să exercite obligațiile prezidențiale.

Care se reduc la flecăreală goală și călătorii turistice prin tot felul de țări de peste mări și oceane din contul statului. În schimbul acestui privilegiu de a nu face nimic, Dodon i-a ajutat Păpușarului să modifice sistemul alegerilor parlamentare, să numească judecători comozi lui, să scoată la vînzare cetățenia moldovenească, să ajute la spălarea banilor murdari prin intermediul amnistiei de capital și multe alte lucruri. A făcut și continuă să facă aceste lucruri deja nici măcar din perspectiva dușmăniei. Luați mai mult, aceasta este răzbunarea cruntă.

După exilarea lui Plahotniuc de către ambasadorul Americii în propriile SUA, Dodon și-a asumat foarte rapid colacul «învingătorului oligarhului». Unicul și irepetabilul. Însă, fiind după natura sa un trucaș mărunt, a început să-și asume cu încetul averea fostului patron. Se ia în calcul absolut totul: oameni, active și, în mod special, resursele informaționale. Pentru acoperirea fărădelegilor se pronunță amenințări prostești care nu mai sperie pe nimeni și tirade triumfătoare. În acest fel, Dodon amintește despre vrabia înghețată din poveste, care a fost acoperită cu bălegar cald de vacă și a început să strige...

Doar că nu este timpul lui să ciripească — situația lui Dodon este destul de proastă. Poporul nu-l vrea, iar politicienii, în afară de PSRM, cu atît mai mult. Toți își doresc ca Dodon să meargă pe urmele lui Plahotniuc. Iar acest lucru ar fi perceput de tot poporul drept eliberarea Moldovei de sub capturare și sfîrșitul real al sistemului lui Plahotniuc.