Ce se poate spune despre cei 14 neoameni care au părăsit organele de conducere ale PCRM?! Se poate spune că trădătorii rămîn trădători pentru totdeauna!
Eu, cetăţean al Moldovei, care în ziua
de 21 decembrie am auzit într-o
emisiune televizată vestea despre această trădare absurdă, nu pot să mă liniştesc nici pînă
acum. Conştiinţa mea nu poate percepe această faptă mîrşavă.
Cum poţi să-ţi vinzi ideile
pentru nişte bunuri materiale — bani, funcţii şi altele de acest fel?! Ca
membru de rînd al PCRM, ca cetăţean, ca alegător nu pot să înţeleg şi nu pot să
accept o asemenea faptă. În acelaşi timp, îmi închipui cît de grea a fost
mişeleasca lovitură nu numai pentru conducerea partidului, ci şi pentru toţi
oamenii de bună credinţă din ţara noastră.
Ca participant la Marele Război pentru
Apărarea Patriei din septembrie 1942, la fel ca şi tovarăşii mei de idei,
consider că datoria noastră e să-i facem de ocara tuturor pe aceşti trădători.
Pe cîmpurile
de luptă ale războiului, am mers şi în atac, şi în recunoaştere, şi în spatele
frontului să prind «o limbă», adică mereu am privit moartea în ochi. Deseori,
alături de mine cădeau prietenii, tovarăşii, mulţi erau schilodiţi, dar toţi îşi
îndeplineau cu cinste datoria pînă la capăt. În anii războiului, am parcurs
calea de la ostaş de rînd pînă la comandant al companiei de puşcaşi. În toate
luptele, chiar şi în cele mai grele, în rîndurile noastre nu a fost niciun caz
de trădare. Dar iată că acum, în vremuri paşnice, se găsesc oameni care
trădează partidul, trădează poporul.
Mă întreb: cu asemenea tipi ca Reşetnicov, Banicov, Vitiuc, Zagorodnîi, Golovin şi ceilalţi ai putea să mergi în
recunoaştere? Şi-mi răspund: nu. Cu asemenea oameni, şi tovarăşii vor muri, şi
misiunea nu va fi îndeplinită. Ei te vor vinde pentru o pîine...
PCRM trebuie să-i condamne pe
aceşi trădători, să-şi consolideze rîndurile şi să continue lupta în numele
salvării poporului său!
Sirovina M.S., comunist din martie 1944, or.Chișinău
скачать dle 10.6фильмы бесплатно