Aveţi nevoie de lingăi?

Un grup de oameni de orientare politică netradiţională au făcut o declaraţie despre ieşirea din rîndurile PCRM a 500 de membri şi trecerea lor sub tutela Partidului Socialiştilor

De ce anume 500 şi nu, bunăoară, 534? Şi de ce numai atîţia, doar nu e o problemă complicată să umfli şi mai mult cifra, să zicem, pînă la 1500 de comunişti plecaţi din rîndurile partidului?! În asemenea chestii, modestia nu are nici un rost, iar hiperbolizarea realităţii e pur şi simplu o necesitate. Nepricepuţilor, învăţaţi acest lucru de la noul vostru stăpîn!

Deci, şaisprezece oameni din nouă raioane ale republicii şi din cîteva sectoare ale capitalei ţării au desfăşurat o conferinţă de presă pentru a declara că membrii PCRM — din aceste localităţi, înregimentaţi în batalioane, părăsesc partidul.

O întrebare legitimă: cum de nişte simpli locuitori provinciali din diferite raioane s-au pomenit în una şi aceeaşi zi în unul şi acelaşi loc?! A-a, înţeleg, — ei, ca şi Artur Reşetnicov şi încă 13 renegaţi parlamentari, au dus o muncă ilegală de lungă durată, s-au deplasat de nenumărate ori din satul Bilicenii Noi, raionul Sîngerei, la Cahul; din Călăraşi — în satul Hîrtop din raionul Făleşti. Pe cont propriu, cheltuind în acest scop salariul lor sărăcăcios, în autobuze verificînd cu multă precauţie dacă nu cumva sunt urmăriţi («urmăritorii» puteau fi descoperiţi doar după drapelele PCRM din mîinile lor).

Şi iată-i pe complotanţi veniţi la Chişinău pentru a declara, citind cu greu de pe fiţuica din mîini, că ei înşişi şi încă 500 de oameni părăsesc formaţiunea şi aderă la echipa PSRM. Aici ar trebui să spunem că, dacă cei şaisprezece de bună seamă pot părăsi pe cineva sau ceva, poate fi vorba doar de o cabină de duş în baia comunală. Şi asta pentru că ei demult sunt excluşi din rîndurile PCRM, iar «Pestel» al lor, adică primarul din satul Bilicenii Noi, Ivan Orlovschi, în general nu e membru nici al unui partid. E pur şi simplu un ins care s-a lipit de comunişti pentru a obţine — funcţia.

Cauzele ieşirii de nicăieri — «conducerea PCRM n-a îndreptăţit aşteptările noastre», «la conducerea partidului s-au dovedit a fi oameni care au trădat partidul», — pe care le invocă transfugii, sunt mai mult decît banale. Şi, adică, iată de ce aţi decis să urmaţi exemplul celor 14 trădători? E simbolic şi faptul că «s-a plecat» anume în Partidul Socialiştilor, condus de ober-trădătorul Igor Dodon. Nu contează că o jumătate din electorat îl consideră o iudă, iar a doua jumătate — un hoţ şi un mare şmecher. Principalul e că, împreună cu tanti Zina, au avut o şedinţă foto cu Putin. Şi nu contează că aşa-numitul său prieten Usatîi l-a declarat, de rînd cu Filat, un corupt politic, iar după aceea, de trei ori, şi ticălos. Trădătorii trebuie să se grămădească împreună, pentru ca amintirea despre trădarea ce au făcut-o să-i roadă mai puţin pe dinăuntru.

Nu-i exclus faptul că aceşti neexperimentaţi locuitori de la sate speră la alegerile anticipate pe care le va organiza Dodon. Mai concret, ei speră la funcţii şi la bunuri cu care s-ar putea căpătui în urma acestor alegeri. Poate mai este ceva la mijloc.

Bunăoară, un premiu bănesc pentru participarea la respectiva conferinţă de presă. Dar funcţiile... Pentru acestea, Dodon are lipitorile sale. Aşa că, la împărţirea funcţiilor, se poate întîmpla să se ajungă la bătăi şi ţipete de genul «Unde te bagi?! Eu am trădat înaintea ta!»...

* * *

Bineînţeles, Dodon a rămas încîntat de declaraţia făcută de «comitetul celor 16» şi nu arunca, de bucurie, scufia în sus doar pentru că nu o avea pe cap. În schimb, a declarat şi el că aceşti oameni au aderat la socialişti, pentru că împărtăşesc aceleaşi concepţii politice şi că PCRM, spre regretul a sute de mii de adepţi ai acestuia, chipurile, a renunţat la lupta împotriva oligarhiei şi, astfel, a încălcat promisiunile sale electorale.

Cît priveşte primul argument — e discutabil. Transfugii, se prea poate, ar fi aderat ci plăcere la formaţiunea lui Renato Usatîi — acela e un flecar de care nu se prea găsesc şi, la capitolul pălăvrăjeală, Dodon, cum se spune, nu face nici cît degetul cel mic al lui Usatîi. Dar Usatîi nu are organizaţii regionale, prin urmare, nici funcţii la care ar putea jindui transfugii. Cît priveşte al doilea argiument, adică neîndeplinirea promisiunilor electorale... Cine ar vorbi, dar nu Partidul Socialiştilor. A fost întrerupt Acordul de Asociere cu UE? Moldova a intrat în Uniunea Vamală, ca să poată ajutora păturile social vulnerabile ale populaţiei sale? Şi oare nu fracţiunea PSRM în Parlament tace, de parcă ar fi luat apă în gură, şi nu poate să propună nici o iniţiativă legislativă? Şi hai să punem alături ceea ce i-a reuşit Partidului Comuniştilor: a propus 75 de iniţiative legislative, dintre care 25 au fost adoptate în ultima lectură, iar celelalte se află în stadiu de examinare; cît priveşte «lupta cu oligarhia», asta nu înseamnă ceea ce crede că este Dodon, altfel spus, nu înseamnă hoinăreală înainte şi înapoi pe străzile Chişinăului, chiar dacă, după cum am văzut, — de la 8 februarie încoace detaşamentul lui de hoinari a crescut la număr.

Şi încă ceva care ar putea explica de ce Igor Dodon a avut nevoie de această acţiune, adică de respectiva conferinţă de presă. Informaţia din unele surse ne spune că în fracţiunea parlamentară a PSRM se pregăteşte un demers de tipul celui care nu de mult l-a avut fracţiunea comuniştilor. De aceea Dodon are nevoie să demonstreze în orice mod cum tind oamenii să devină adepţi ai partidului dumisale. Chiar dacă această tendinţă există doar numai în vorbe.

Ceea ce, de fapt, corespunde realităţii. Pentru că şi la CC al PCRM, şi în redacţia ziarului «Comunistul» sună oameni şi din raioane, şi din organizaţiile primare de partid din sectoarele capitalei, pentru ca să dezmintă informaţia privind exodul în masă din partid al membrilor PCRM. Ni s-a povestit cum transfugii au încercat să-l atragă de partea lor pe unul din prim-secretarii comitetelor raionale de partid din Chişinău, acesta trimiţîndu-i pe cei cu propunerea cît mai departe posibil...

Şi, în ultimă instanţă, ce om normal, care ţine la demnitatea sa, se va arunca în braţele unui hoţ, ticălos şi prostituat poilitic? Vîndutul Dodon nu e altceva decît o tumoare canceroasă pe corpul Moldovei, care, în spatele paravanului numit opoziţie, de fapt, dezbină tot ceea ce s-ar putea împotrivi alianţei în persoana păpuşarului.

Eugeniu Marian