Scrisoare completă

Deputatul transfug, Artur Reşetnicov a expediat o scrisoare deschisă pe numele liderului Partidului Comuniştilor din Republica Moldova, Vladimir Voronin

Acest document cu conţinut vag este un fel de vinegretă preparată din dorinţa trădătorului de a se justifice, tendinţa de a ofensa fostul şef de partid şi Ziarul «Comunistul» în general dar şi pe autorul acestor rînduri, în mod special, care spune lucrurilor pe nume.

De ne-am duce noi!

Aşa cum ne dictează experienţa, toţi «deşteptaţii» renegaţi n-au nici un fel de fantezie. Iată că şi Reşetnicov începe prin a justifica trădarea prin faptul că, chipurile, «aceasta a fost o decizie personală complicată». Se creează impresia că Artur Reşetnicov, asemenea unui restanţier desăvîrşit, a copiat dictarea de la alţii. Exact aceleaşi cuvinte pot fi depistate în declaraţiile Irinei Vlah şi Vadim Mişin, Igor Dodon şi Marian Lupu. Plictisitor. Se putea de scris cam aşa: «Din cer s-a lăsat o rază de lumină de provenienţă divină şi s-a făcut auzită o voce puternică: «Reşetnicov! Părăseşte urgent fracţiunea PCRM dar, în nici un caz, nu renunţa la mandatul de deputat! Pentru că mandatul de deputat va fi pentru tine biletul spre bunăstare!». Apropo, Artur Valentinovici, nu vă surîde «decizia personală grea şi complicată» de a renunţa la mandatul de deputat?

În continuare, fostul secretar executiv al CC al PCRM, compară plecarea sa şi a tovarăşilor săi din fracţiunea parlamentară a PCRM cu o catastrofă similară celeia ce a distrus Atlantida. «Problema nu constă doar în faptul că au plecat două treimi din numărul deputaţilor fracţiunii, că a plecat majoritatea conducătorilor organizaţiilor teritoriale. Este clar că atunci cînd pleacă unul, doi sau trei tovarăşi, se poate da vina pe trădare, laşitate sau interes (în raport cu cei 14 transfugi aşa şi se face, nu vă faceţi griji — nota E.M). Iar atunci cînd pleacă toţi, este necesar de a face o analiză». Însă, plecarea a două treimi din numărul deputaţilor fracţiunii încă nu înseamnă sfîrşitul partidului; în al doilea rînd, cine sunt acei «majoritatea conducătorilor organizaţiilor teritoriale» dintre cei evadaţi? Printre ei se numără doar 8 ex prim-secretari. Pe cînd în Moldova există 32 de raioane, 3 municipii şi o unitate administrativ teritorială. În capitală sunt cinci organizaţii teritoriale raionale. Unde e renumita «majoritate»? Din cîte se vede, este vorba despre o exagerare clară. Apropo, în cartea «Fabrica criminală» (M; Vagrius, 2001) se specifică: «Exagerarea este unul dintre cele mai complicate tactici tehnice ale şarlatanului în ceea ce priveşte performanţele sale».

În schimb, se poate afirma cu toată responsabilitatea că majoritatea conducătorilor organizaţiilor teritoriale, care s-au întrunit la plenară, i-au exclus pe cei 14 trădători din PCRM, i-a dat afară din componenţa CC şi Comitetul politic executiv.

Apropo, în ceea ce priveşte «atunci cînd pleacă aproape toţi» — după cum afirmă clasicul: «nu te considera o figură la fel de importantă ca Churchill».

Ridică-te, marcat de ziar!

În scrisoarea sa deschisă, Artur Reşetnicov îi reproşează lui Vladimir Voronin că ultimul, chipurile, ar fi lansat teze despre «cît de necesar este să mă facă pe mine marca Ziarului «Comunistul». Întrucît asta mă vizează personal voi răspunde. Nu, domnule Reşetnicov, Voronin nu a adus nici un fel de mărci în portbagajul maşinii sale în redacţia Ziarului «Comunistul». Iar în materialul «Anatomia trădării» (Ziarului «Comunistul», №1) mi-am exprimat propria opinie în legătură cu cinismul dumneavoastră manifestat în cadrul conferinţei de dare de seamă şi alegeri ale comuniştilor din raionul Cantemir. Ştiind că mîine veţi comite un act de trădare, aţi vorbit, timp îndelungat, în faţa delegaţilor despre unitatea PCRM şi necesitatea de a coagula şi mai mult rîndurile formaţiunii. Discursul dumneavoastră a durat chiar mai mult decît raportul prim-secretarului Comitetului Raional Cantemir, Serghei Butuc.

În scrisoarea dumneavoastră deschisă indicaţi asupra faptului că aţi plecat «doar după ce aţi îndeplinit toate indicaţiile de partid. Am plecat în ziua imediat următoare după desfăşurarea ultimei şedinţe de partid». Dacă consideraţi că acest fapt este o realizare, păi, aşa cum se spune la Odessa — mă faceţi să rîd. Nu este altceva decît pragmatism şi dogmatism ieftin.

Mi-am exprimat poziţia pentru că nu-mi plac asemenea chestii şi nu pentru că m-a rugat sau mi-a cerut Vladimir Voronin. Şi pentru că după asta aţi căpătat pseudonime neplăcute — nu voi hrăni renegaţii cu marţipan. Dar nu vă faceţi griji, voi rezerva pentru toţi ca dumneavoastră asemenea picături acide…

Apropo, în ceea ce priveşte jurnaliştii — în această ordine de idei, autorul «scrisorii» suferă de lipsă vizibilă de logică. Iniţial, vorbeşte în adresa lui Vladimir Voronin: «Acum, despre jurnalişti, cărora vă place atît de mult să le dictaţi texte murdare. Mai exact despre NIT». Şi imediat menţionează: «Şi nu vă pasă că colaboratorii NIT au rămas în stradă, că au fost nevoiţi să se angajeze în altă parte!». Ei bine, ori nu păcătuieşti, ori nu te văicăra …

Examinarea analizelor

În scrisoarea sa deschisă, Artur Reşetnicov încearcă să facă o «analiză sistemică» a activităţii PCRM începînd cu anul 2009. Ceea ce nu-i prea reuşeşte, sau nu prezintă nici un fel de fapte decît afirmaţii răsunătoare seci. De altfel, anume prin aceasta el nu se deosebeşte cu nimic de analiştii parveniţi, care s-au înmulţit, în ultima perioadă, ca vrăbiile în China înainte de Revoluţia culturală.

De la analişti şi să începem, cu ajutorul Domnului. Reşetnicov afirmă că sondajul sociologic, realizat cu 10 zile înaintea alegerilor parlamentare din 2014, garanta comuniştilor 30 la sută din sufragii şi 33-35 de mandate de deputat. Însă, Voronin, din barei motive, nu a vorbit despre aceste rezultate. Nu i le-a împărtăşit nici măcar lui — conducătorului staff-ului electoral.

Însă, Artur s-a dovedit a fi ingenios — s-a strecurat noaptea nu ştiu pe unde şi a obţinut aceste date. Acum, clarificaţi-mă: «Voronin a tăcut despre rezultatele sondajului de opinie (la ce i-o fi trebuit asta, acuzatorul nu menţionează), atunci, de ce Reşetnicov, fiind la curent, nu a declarat: «Uitaţi-vă, oameni buni, cît de perspectivi suntem noi, cei din PCRM!». Cu atît mai mult că în cadrul conferinţei de presă, organizate de colectivul trădătorilor, Reşetnicov a declarat că el şi aliaţii săi au încercat să scoată PCRM din izolare, însă, toate iniţiativele lor au fost respinse. Adică, Voronin a ascuns ceva — este o acuzaţie, Reşetnicov a ascuns ceva — este admisibil.

Autorul scrisorii mai informează şi despre faptul că, în rezultatul întrunirilor cu democraţii, ultimii au propus PCRM-ului jumătate din portofoliile ministeriale şi funcţia de prim-ministru. Iar Voronin nu a acceptat.

Artur Valentinovici, sunteţi în regulă? Desigur, după cum a spus feldmareşalul Paulus la Stalingrad: «este plăcut atunci când eşti înconjurat de oameni buni», dar faptul că democraţii, care se ţin de postul de primar în sat ca dracul de un suflet păcătos să dea comuniştilor jumătate din portofolii? Şi încă şi funcţia de prim-ministru … din cîte se ştie acest fotoliu era rîvnit de însuşi Plahotniuc? Aberaţie absolută.

În continuare, cu aceeaşi mîndrie ca şi despre plecarea din PCRM după săvîrşirea tuturor angajamentelor, Reşetnicov informează: «După plecarea noastră, noi, ne-am întîlnit în mod deschis în Parlament cu V. Plahotniuc. În acest fel, am vrut să vă demonstrez, Vladimir Nicolaevici, că asemenea întrevederi sunt necesare de a fi organizate deschis şi împreună cu toţi colegii». Ei bine, domnule Reşetnicov, dumneavoastră v-aţi apropiat de Plahotniuc pentru salariu, pe cînd Vladimir Nicolaevici nu primeşte remunerare de la Vladimir Gheorghevici, aşa că nu are de ce să o facă.

Dar de ce nu aţi vorbit şi despre faptul că v-aţi apropiat şi de Ghimpu, aţi făcut schimb de amabilităţi şi v-aţi strîns mîna? Deşi, cu mai puţin de un an în urmă vă lăudaţi, într-un interviu pentru «Moskovkii Komsomoleţ» că: «PCRM, de asemenea, a izolat de la putere Partidul Liberal radical cu programul său de unire cu România şi aderare la NATO. Astăzi, Ghimpu nu are posibilitate să-şi dicteze regulile de joc». Mai ţineţi minte?

În scrisoare, Reşetnicov mai indică asupra faptului că prin votarea Guvernului Gaburici, scopul a fost de a obţine cît mai multe portofolii şi nicidecum de a nu permite liberalilor lui Ghimpu la putere, aşa cum a declarat Voronin. Însă, probabil, acesta a fost scopul lui Reşetnicov, care s-a plictisit să mai stea fără vreo funcţie de stat şi posibilităţile adiacente de a obţine venituri. Este greu să întreţii o casă cu trei nivele doar din funcţia de secretar executiv al CC.

Deşi în interviul sus menţionat pentru «MK», a fost uimit să afle că Gaburici merge la piaţă. «noi am declarat că nu este de competenţa noastră să numim o candidatură concretă pentru funcţia de prim-ministru. Însă, am formulat un portret general: o figură apolitică, să vină din mediul de afaceri, cu experienţă în management şi dirijare a unui colectiv numeros. Acestor criterii a corespuns Chiril Gaburici. Trebuie să-i dăm voie să se manifeste. Din cîte vedeţi, el deja a vizitat Piaţa Centrală, a făcut cunoştinţă cu preţurile».

Asemenea «îndeletniciri analitice» ale lui Reşetnicov nici nu vreau să le mai comentez. Caraula a obosit. Voi spune doar că sunt la fel de odioase şi agramate ca şi precedentele.

Răzbunătorul abia prins

Unul dintre motivele care l-a determinat pe Reşetnicov să semneze această scrisoare deschisă este ultima declaraţie a lui Vladimir Voronin. Dumnealui  i-a numit pe cei 14 deputaţi care au plecat din PCRM — «trădători». A spus că ei au fost «cumpăraţi» şi s-a interesat de unde are Reşetnicov «un castel cu trei etaje» în Chişinău — persoană care nicio zi nu a activat în business. Pentru că, după cum s-a menţionat deja, unii stau prost la capitolul fantezie, Reşetnicov s-a văzut nevoit să răspundă în stilul «singur eşti aşa!».