Industria funerară

Nici pe cealaltă lume nu există linişte din cauza liberalilor, care distrug toate tradiţiile creştine

Modificarea regulamentului de activitate a cimitirelor din capitală, propusă consilierilor spre aprobare, este dezbătută aprins pe reţelele de socializare. Dacă e să zicem că populaţia este indignată, ar însemna să nu spunem nimic. Oamenii sunt în neclaritate, spun că bătaia de joc faţă de cei vii nu este suficientă pentru autorităţile municipale liberale, acum se iau şi de capul răposaţilor.

Compactareaultimului refugiu

În general, aşa-numitele completări la regulamentul de activitate a cimitirelor din Chişinău, propuse de administraţia Combinatului de servicii funerare, sunt foarte contradictorii. De-ar fi posibil de văzut acest regulament în implementare… La drept vorbind, studiind doar ceea ce s-a scris în presă, se poate ajunge la concluzia că industria funerară în Moldova continuă să înflorească. În cea mai mare măsură, acest lucru se referă la Chişinău.

Deseori, înainte de a introduce o inovare cu handicap, primarul de Chişinău împreună cu adepţii săi liberali, aduc exemple din Europa. Chipurile, uitaţi-vă cum se procedează în Europa. În acest caz, se spune că în cimitirele din Europa nu există nici monumente, nici garduri de protecţie în jurul mormintelor şi, în general, toate mormintele sunt la fel. Ei şi ce? Noi suntem altfel. Monumente şi garduri de protecţie nu au început să fie instalate de ieri şi nici acum zece ani.

Cetăţenilor ale căror rude sunt înmormîntate în cimitirele din capitală li se propune să evacueze toate gardurile de protecţie pînă pe 1 mai. La drept vorbind, cum trebuie să decurgă acest proces şi de ce? Administraţia «Combinatului servicii funerare» leagă această decizie cu deficitul de teren pentru înmormîntări. Directorul combinatului municipal pentru servicii rituale, Ludmila Boţan, a explicat că unul dintre cele mai mari cimitire din Europa, Sf. Lazăr, a crescut cu 107 ha timp de 50 de ani. «Există două căi de dezvoltare ulterioară: din contul extinderii teritoriului sau compactarea mormintelor. Oraşul dispune de puţin pămînt nou, s-a decis să mergem după a doua variantă». Despre «compactarea» cimitirelor, probabil, nu a mai auzit nicio putere mondială. Funcţionarii mai spun că acele garduri de protecţie ocupă foarte mult loc unde s-ar putea face alte înmormîntări. În afară de asta, conform normelor, distanţa între morminte trebuie să fie de 30 de cm. Înseamnă că în anii în care se instalau gardurile de protecţie, normativele erau altele ca şi lăcomia puterii.

Chiar şi dacă reieşim din faptul că, anual, în Chişinău, sunt înmormîntaţi 5 mii de oameni, loc trebuie să ajungă pentru toţi. Terenuri pentru noi înmormîntări au fost alocate. Doar că o parte dintre acestea au fost, probabil, vîndute ilegal şi acum se impune a fi găsită o ieşire din situaţie. Iar problema nu constă doar în asta. Dacă, din contul gardurilor de protecţie, se vor elibera cîteva locuri de înmormîntare în centrul cimitirului, acestea ar putea să coste 10 şi chiar mai multe mii de lei. Şi doar 15-20% din aceşti bani vor fi trecuţi prin casă. Evident că nici un organizator al business-ului funerar nu recunoaşte acest lucru şi nu va numi tariful real la telefon într-o discuţie cu o persoană necunoscută.

Potrivit documentelor, pe porţiunile de teren, alocate gratuit, adică chiar la margine, va fi interzisă construcţia de mausolee şi cripte. Adică, dacă s-au dat bani, se poate construi şi un palat? Apropo, dacă terenul a fost alocat gratuit, atunci costul procesului de înmormîntare, oricum, se va ridica la cîteva mii de lei.

În continuare, noile prevederi stabilesc că rudele răposaţilor vor putea instala la mormintele celor dragi doar construcţii fără fundament, care vor putea fi uşor demontate. Adică, în acest punct, deja, nu se mai menţionează nimic despre mausolee şi cripte. Şi de ce, mă rog, construcţiile trebuie să fie uşor demontabile? Cu toţii considerăm că cimitirul este ultimul refugiu. Sau şi după înmormîntare, rămăşiţele vor fi cărate încolo-încoace? Este cumva necreştineşte.

Apropo, în acest caz, prevederea sună mai mult ca o ameninţare — că dacă rudele nu vor demonta gardurile de protecţie, atunci de acest lucru se va ocupa administraţia. Sute de tone de fier uzat — iată încă o parte a veniturilor neluate în calcul.

Plus la toate, potrivit autorităţilor, în timpul procesiunilor rituale, colaboratorii întreprinderii îşi riscă viaţa atunci cînd manevrează cu sicriul printre acele garduri de protecţie, care, deseori, sunt ascuţite. Asta chiar este o «scuză ieftină». Cu siguranţă, viaţa bieţilor muncitori care sapă morminte nu este deloc dulce. Dar asta este munca lor. Şi nu trebuie confundată greutatea procesului de muncă cu grosimea portmoneului funcţionarilor.

Marea strămutare a răposaţilor

Administraţia Combinatului servicii funerare, demult se plînge că nu mai are bani, iar cheltuieli sunt multe. Arendaşii nu achită la timp taxele. De exemplu, la cimitirul Sf. Lazăr, această taxă este de 120 de lei pe an. Să explicăm puţin. Cei care încă nu ştiu, să ia aminte… Pămîntul municipal alocat pentru înmormîntări nu este locul dumneavoastră de veci, ci se dă în arendă. Doar că nu prea este foarte clar cui. Chipurile ar fi ocupate locurile de veci, însă, aceştia nu pot achita din motive bine ştiute. Şi, din păcate, nu sunt nici rude care să ea locul arendaşului — acestea pot pleca din ţară sau… muri… Se întîmplă şi asemenea lucruri.

În raport cu rău platnicii se promite să fie aplicate sancţiuni financiare în mărime de 10 la sută din suma datoriei. Iar dacă arenda nu va fi achitată timp de 20 de ani, iar mormîntul nu va fi îngrijit de nimeni, atunci… Da, în acest loc va fi înmormîntată o altă persoană. Dar ce se va întmpla cu rămăşiţele răposatului? Cetăţenii noştri care nu mai au rude în viaţă vor fi exhumaţi şi reînhumaţi în morminte comune? Avînd în vedere că la noi, într-adevăr, sunt multe morminte de care nimeni nu mai are grijă, în capitală începe marea strămutare a răposaţilor.

Şi atunci cînd funcţionarii noştri aduc drept exemplu cimitirele din Europa, trebuie să înceapă de la faptul că ele sunt îngrijite. Iar care va fi, în continuare, soarta cimitirelor din Chişinău, urmează să decidă consilierii municipali. Însă, atunci cînd vor examina această chestiune să-şi amintească că noi, cu toţii, suntem muritori…

Natalia Ustiugova