În pene de papagali

În spectacolul jucat de către democraţi în Parlament, le-au ţinut isonul şi au distras atenţia auditoriului papagalii din numărul «celor 14»

După cum se vede, rolul corpului de balet în acest teatru de măscărici în care, de la începutul anului curent, s-a transformat Parlamentul din Moldova, le-a fost atribuit anume acestor inşi linguşitori, adică celor 14 trădători.

Aşa că, vor-nu vor, ei trebuie să deschidă gurile pentru a repeta, în mod variabil,  tezele stăpînilor săi actuali.

Unul din proaspetele exemple ale acestui fapt e recenta dezbatere de către organul legislativ a rezoluţiei privind demisia din postul de ministru al Apărării a liberalului şi unionistului inveterat, Anatol Şalaru.

Este important că, în mod indirect, temeiul în baza căruia deputaţii comunişti au iniţiat rezoluţia privind demisia lui Şalaru a fost luat în considerare chiar şi de reprezentanţii Partidului Democrat, cel care e principalul în actuala majoritate parlamentară.

Dumitru Diacov, care, de obicei, vorbeşte în stil bombastic, de data aceasta, practic, l-a învinuit pe Anatol Şalaru de subminarea eforturilor depuse de Guvern pentru punerea la punct a unor relaţii normale cu Rusia şi, prin urmare, de crearea unor impedimente în realizarea programului de guvernare, în orice caz, la capitolul respectiv. În răspunsul său, ministrul din nou şi-a permis să învinuiască autorităţile ruse de declanşarea împotriva Moldovei a unui careva «război hibrid», dar, la un moment dîndu-şi seama că a apucat-o razna, a adăugat că, în ansamblu, acceptă reproşul lui Diacov ca o recomandare, de care va ţine cont de acum înainte.

Anatol Şalaru a spus «noi vom ţine cont» şi acest «noi» ca şi cum a presupus că la dialogul lor participă Partidul Liberal în întregime. A devenit clar că, această chestiune privind demisia ministrului liberal, democraţii au folosit-o ca un prilej să le mai dea un bobîrnac peste nas partenerilor săi de coaliţie, care periodic se obrăznicesc peste măsură. În acest spectacol, au însoţit acţiunea democraţilor şi au distras atenţia audienţei papagalii din numărul «celor 14».

Misiunea lor a fost pe cît de simplă, pe atît de jalnică — să creeze aparenţa că în acţiunile şi declaraţiile anticonstituţionale ale ministrului Apărării nu este nimic iremediabil; că e prea devreme să se vorbească despre situaţia catastrofală în Armata Naţională, doar Anatol Şalaru deţine respectiva funcţie doar de două luni; că de acum devenite cunoscute tuturor abuzurile financiare şi de funcţie ale ministrului Apărării nu sunt motiv întemeiat pentru ca el să fie demis; că a duce Moldova în NATO prin Romвnia este un drept inalienabil al lui Anatol Şalaru în calitate de persoană particulară şi de politician, chit că dumnealui mai este şi ministru în actualul Guvern.

Întrebări referitoare la fondul moţiunii au pus doar deputaţii din partea Partidului Comuniştilor. Răspunsurile demagogice ale dlui Şalaru au confirmat ponderabilitatea învinuirilor aduse dumnealui de încălcare a Constituţiei, de subminare a securităţii naţionale, de delapidări şi de abuz de funcţie.

La încheierea discuţiei, Vladimir Voronin, preşedinte al Partidului Comuniştilor, a constatat că după toate argumentele prezentate — argumente foarte convingătoare şi exhaustive — liberalul Şalaru, dacă ar fi un om cu obraz şi cu demnitate, şi-ar prezenta el însuşi demisia în Parlament.

Şalaru însă a preferat să fie de acord cu aprecierea colegilor săi din Partidul Liberal, care au declarat că apreciază înalt activitatea lui de asigurare a capacităţii de apărare a Armatei Naţionale.

Prin nevotarea moţiunii de neîncredere faţă de ministrul Apărării, democraţii şi suita lor de trădători au dat de înţeles că «îl apreciază» pe Anatol Şalaru la fel ca şi partenerii lor liberali. În orice caz, decocamdată.

Iuri Dzeatcovschi