Voi încărca cu greu praful în pușcă…

Ministrul Apărării al Republicii Moldova, Anatol Șalaru este gata să apere cu propria-i piele Europa de Sud

Despre aceasta el a declarat direct în emisia unui post de radio din Moldova.  «Dacă Rusia își va consolida pozițiile în Republica Moldova, atunci va fi pusă în pericol securitatea Ucrainei și chiar a Turciei», a specificat Șalaru.

De asemenea, ministrul Apărării a mai comunicat că Republica Moldova nu are posibilitatea să se apere în eventualitatea unei agresiuni și că nu a fost semnat nici un acord în acest sens. «Suntem singuri. Noi trebuie să revizuim această situație. Am putea semna un acord cu NATO», a mai adăugat el.

Cred că aceste declarații ale unui veterinar, care s-a făcut peste noapte comandant al forțelor armate, au trei explicații. Prima: în timpul vizitei la brigada de tancuri din România (din cîte se știe, forțele armate din Moldova nu are tancurile sale), din cauza neglijenței șoferului-mecanic, capacul trapei l-a lovit în cap pe Șalaru. Și tot așa de opt ori la rînd. A doua: toate acestea i-au fost șoptite la ureche de către generalii NATO de ziua Sf. Valentin. Și a treia: Anatol Șalaru încearcă să obțină dividende. Iată a treia variantă este mult mai probabilă.

Or, în Moldova «europeană», cuvintele «Șalaru» și «corupția» au devenit, demult, sinonime. În societate, de numele lui Anatol Șalaru a fost legată sintagma «portmoneul Partidului Liberal». Cîndva, cel care l-a promovat pe Șalaru în funcția de ministru al Transportului — Mihai Ghimpu nici nu și-a imaginat: instituția a primit cele mai grase granturi și credite internaționale. În rezultat, potrivit datelor Centrului Național Anticorupție (în acea perioadă — Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice și Corupției), ministerul cu pricina a devenit unui dintre cele mai corupte. Potrivit unor date, sub conducerea înțeleaptă a lui Șalaru, costul angajării în funcția de însoțitor, varia de la 2 la 3 mii de dolari, funcția de șef de tren — 10 mii de euro.

Colectările regulate de la șefii de tren variau de la 500 la 1000 de dolari și mai mult de la fiecare cursă, în funcție de direcție. Evident, nu putem să nu amintim despre renumitele «trenuri europene» din România, unul dintre care s-a defectat a doua zi după darea în exploatare. Însă, întregul proiect grandios i-a costat pe contribuabilii din Moldova 8,8 milioane de euro.

Șalaru a refuzat să explice jurnaliștilor în ce bază din lista obiectelor nepasibile privatizării au fost excluse întreprinderile din ramura aviației civile. El s-a limitat la bolboroseli de genul: «statul nu poate face față de unul singur».

Cu privire la fondul rutier. Din 2010, acesta era completat din contul majorării impozitelor și accizelor, însă, în mare parte, din contul granturilor și creditelor oferite din partea partenerilor de dezvoltare. În linii generale, Guvernul Moldovei a primit 3 miliarde de lei pentru construcția infrastructurii rutiere. Unde s-au dus acești bani — nu este clar, însă, judecînd după starea drumurilor «reparate», puțin probabil că au fost cheltuiți conform destinației.

Pentru aceste merite, vicepreședintele Partidului Liberal, Anatol Șalaru a fost decorat cu cea mai înaltă distincție de stat «Ordinul Republicii» de către Mihai Ghimpu.

Însă, într-un final, pînă și hoții genetici din AIE au obosit de îndrăzneala lui Șalaru și l-au măturat de la ministerul Transportului. Ulterior, el s-a făcut ministru al Apărării, inițial în Guvernul Streleț, după care și în cabinetul lui Pavel Filip. De aceea, cred că liderul PCRM, Vladimir Voronin are absolută dreptate atunci cînd numește Cabinetul Filip «Guvernul vechi și nou».

Ei bine, Dumnezeu cu acest Filip. Însă, Șalaru, chiar dacă și la miez de noapte pe furiș, dar el a depus jurămîntul, a sărutat drapelul. A jurat credință Republicii Moldova. Nu președintelui Nicolae Timofti, ci Constituției. În care se spune că Republica Moldova este un stat neutru. El din start a început să calce în picioare acest jurămînt.

El a declarat că pledează pentru aderarea Republicii Moldova la NATO. «Oamenii cred că NATO înseamnă armată. Aderarea la NATO presupune, în primul rînd, aderare economică. Eu, personal, pledez pentru aderarea la NATO», a declarat ministrul. Cum se spune în acel jurămînt? «… și dacă eu voi încălca acest jurămînt ceremonial…».

Anatol Șalaru a mai spus că, în realitate, Moldova nu este un stat neutru. «Din punct de vedere juridic, noi suntem un stat neutru, pentru că neutralitatea este prevăzută în Constituție. În realitate, însă, țara noastră nu este neutră. Pentru a fi cu adevărat un stat neutru, este necesar de a scoate armata rusă, de a lichida armata transnistreană și de a avea control absolut pe tot teritoriul Republicii Moldova», a specificat ministrul Apărării. Mai țineți minte despre capacul trapei? Deși este puțin neplăcut: Moldova este hoțită de «proeuropeni», însă, securitatea ei este amenințată de Rusia?

Dar să ne amintim din nou cine este acest Anatol Șalaru. Nu voi paria, însă, este foarte probabil că, în curînd, el va cere bani din Occident pentru un submarin nuclear. Deși mai bine și-ar vedea de obligațiile sale directe. Vezi că în satul vecin urmează să fete capra…

Odată devenit ministru al Apărării, Anatol Șalaru a decis să demonstreze că este un adevărat «tată pentru soldați». Zilele trecute, cu mare tam-tam afost organizată ceremonia de înmînare a cheilor de la 111 apartamente de serviciu destinate militarilor. Și nu ar fi fost nimic rău în asta dacă în toată afacerea nu era implicată barba fostului veterinar. Care nu a mișcat cel puțin un deget în acest sens.

Din cîte s-a comunicat, proiectul de parteneriat public-privat de construcție a locuințelor de serviciu pentru militarii Armatei Naționale a fost lansat în februarie 2014. Primul bloc locativ, construit în cadrul acestui proiect, a fost dat în exploatare la începutul anului 2016. Între timp, la începutul toamnei trecute, pe unul din portalurile informaționale, același Șalaru vorbea despre tergiversarea birocratică a proiectului, desfășurarea concursului pentru antreprenori și despre dă Doamne să se dea în exploatare aceste apartamente în primăvara lui 2017.

 Și uite na — cinci ani s-au făcut patru. Acest lucru putea fi realizat doar din contul reducerii la minim a «procedurilor birocratice», ceea ce ar însemna renunțarea la concursul public (ceea ce s-a și făcut, or, nu există nici un fel de informații cu privire la desfășurarea acestuia), adică, cu încălcări grave ale legislației. Pentru o mai mare satisfacție putea să se perceapă de la fiecare familie de ofițeri cîte 1000 — 1500 de euro pentru un loc în rînd. Mizer, de sigur, dar tot ceva.

Dmitri Crîmov