Lobbystomia fără selecție

Se cred eroi și salvatori, cei care decid sorți și soluționează probleme… Dar izul care-i însoțește îi trădează din cap pînă-n picioare…

 

«Fac lobby pentru toate. Preț negociabil. Specialist generalist: aproape psiholog, aproape politic, nițel deputat — pe jumătate de mandat, pe jumătate de fotoliu, cuvîntul meu, de asemenea, trebuie crezut pe jumătate. Am experiență de trădător.Nu ofer garanții. Știu doar să iau».

Cam așa trebuie să fie conținutul anunțului care ar fi putut aparea pe pereții Parlamentului după trădarea celor 14 deputați transfugi. Cum se spune, esența principală a acestui anunț, esența mesajului și scopul exact la țanc s-ar fi înscris de minune în șirul evenimentelor care se petrec între pereții acestei instituții statale respectate cîndva — organul legislativ al țării.

În calitate de subsemnați ai acestui anunț puteau să figureze mulți dintre cei care fac parte din actuala «majoritate parlamentară reformată», mai ales, trădătorii. Diferența dintre ei constă doar în mărimea onorarului pentru lobby — pentru că stăpînul care i-a cumpărat ca pe un mănunchi de mărar la piață, apreciază valoarea fiecăruia din cei 14 în fața lui. În ceea ce privește capacitățile intelectuale (cu capacitățile materiale la cumpărarea transfugilor problema a fost închisă productiv și aici secrete nu sunt), lucrurile sunt mult mai simple. Stăpînul nu cere de la el nici un fel de eforturi suplimentare decît unul singur — ridicarea a 14 mîini în tandem și la comandă. Adevărat, și în această situație este totuși o alegere — o ridică pe stînga sau pe dreapta, și gata? Însă, pentru deținătorii celor 14 perechi de mîini și această alegere este dificilă pentru că pentru ei votează, deja, o mașină, ceea ce le înlesnește considerabil perceperea, împrospătează respirația și nu solicită identificarea noilor modalități de lucru. Prezența fizică a trădătorului, la fel, nu mai are importanță. Trădătorul este lipsă, iar votul său se numără în felul în care a fost comandat.

În schimb, prezența fizică a trădătorului se poate manifesta altfel, din perspectiva locului prezenței sale actuale — la decantorul politic. De exemplu, ei pot face valuri în ligheanul politic în localități, mai departe de ligheanul cel mare — din Chișinău.

Depărtarea de capitală, de figura fizică a stăpînului, le dă posibilitatea să descopere în sine talente remarcabile — de la trișor mărunt, șantajist, negustor, pînă la lobbyst corup.

Și pot scoate mutra la vînzare în fața sătenilor naivi povestind despre «beneficiile» de care vor avea parte pentru loialitate. Asemenea discuții au loc în baza unui șablon bine determinat: susțineți-ne pe noi, pentru că noi suntem o întreagă platformă (fără scopuri și sarcini bine formulate măcar pe hîrtie cu statut ilegal), în schimb, noi am fost acceptați (cumpărați) în majoritatea parlamentară.

Nu mai contează că ceilalți membri ai majorității parlamentare desconsideră cei 14 transfugi și nici măcar nu consideră necesar de a-și ascunde lipsa de respect în raport cu ei. Voi, cum se zice, sunteți cumpărați-răscumpărați, iar noi, deși tot suntem cumpărați, dar cu cîțiva ani mai devreme, așa că nu voi ne dați nouă indicații drept cine să vă percepem. Trebuie să vă știți locul!

Ei își știu locul, ba chiar mai mult — încearcă să se simtă avantajați în acest statut. Fapt pentru care, cetățenii de rînd, anume acei alegători care au fost trădați de transfugi — ajunși în parlament pe listele PCRM, au o senzație insuportabilă de greață.

Da, Violeta Ivanov, trebuie să știți adevărul — le provocați greață oamenilor normali, care urmărindu-vă rar la micile ecrane, nu mai așteaptă să primească un răspuns cîtuși de logic la întrebarea care vă este adresată chiar și de cel mai puțin competent moderator. Coafura, costumele și pantofii noi demult nu mai au efectul scontat.

Dumneavoastră, Artur Reșetnicov, în afară de faptul că nu dați mîna, poporul vă ține minte și pentru capodopera epistolară pe care, din cîte se pare, nu ați scris-o de sine stătător, dar ați adresat-o personal celui de-al treilea președinte al Moldovei. Chiar și în acest sens ați folosit numele liderului PCRM pentru propria reclamă. Toți au și uitat despre cum, în esență, îl amenințați, printre rînduri, pe Vladimir Voronin de a divulga «mari taine» din viața lui personală — revelația dumneavoastră nu mai prezintă interes pentru nimeni.

Madame Galina Balmoș, să povestești în cadrul întîlnirilor cu foștii tovarăși despre faptul că nu înțelegeați ce vă cerea liderul partidului și membrii CC, în calitatea dumneavoastră de persoană responsabilă pentru activitățile ideologice, se echivalează cu o mărturisire a propriei prostii. Putem doar presupune cu ce vă ocupați în realitate aflîndu-vă în această postură, avînd în vedere trădarea care a urmat.

Lui Anatolie Zagorodnîi, care se preocupa de transcrierea banală a membrilor comuniști din componența comitetului raional de partid de la Hîncești, condus de el, îi putem recomanda ca data viitoare cînd «se va angaja la muncă» în alt partid politic să aibă grijă ca în CV-ul personal să nu se strecoare acest adevăr rușinos. De regulă, asemenea «cadre prețioase» merg în uz o singură dată, iar în perspectivă ulterioară nu mai sunt analizate serios.

Lumea este plină de mituri, iar unul dintre ele se referă la «lobbystul Mihalache», care, la vremea lui, promova cu ardoare ideea comunistă, critica partidul Democrat și liderul său tenebru, iar astăzi, cu aceeași ardoare se hrănește din palma «acelui oligarh care și-a subjugat toată Moldova», încearcă să reușească promițînd, din informațiile pe care le deținem, ba una — ba alta — ba a treia — fie unuia, altuia sau celuilalt mulgîndu-i de bani pentru un asemenea lobby de proastă calitate. Dur, lipsit de tact, plictisitor, provincial, fără pic de fantezie, de altfel, ca și fără pretenții asupra calității serviciilor prestate de el. Potrivit bîrfelor din «cercurile restrînse» din care iubește atît de mult să facă parte, mai puține contacte — mai puține probleme, (Nu va napreajiti, domnilor!).

Glonț din rahat

O caracteristică uimitoare a naturii umane — cu scopul justificării propriei josnicii ajungi la o josnicie și mai profundă, umilindu-te, justificîndu-te, în agonia unui helmint în eprubeta de laborator, începi să te crezi creatorul gloanțelor de rahat. Totodată, este important să te umfli în pene, împărțind promisiuni de a oferi tot felul de ajutor, lobby, finanțare, promovarea diferitor interese în cele mai diverse probleme, bazîndu-te de anumite posibilități imposibile.

Ei organizează alternativa consiliilor femeiești sfidîndu-le pe cele existente — cu flori, alimente și aranjamente florale în restaurante scumpe. Le dăruiesc celor pe care i-au ademenit la adunătura lor cadouri de doi bani, dar cu mare fast sugerînd că vor beneficia de daruri mult mai generoase în cazul în care părăsesc organizația oficială…

Uneori, fără a se mai obosi cu deplasări chinuitoare cu mașina de lux din garajul Parlamentului, ei pot, pur și simplu, să sune foștii tovarăși cu o singură întrebare, pe alocuri, amestecată cu indignare: chipurile, cine vă credeți, comuniști, cînd veți părăsi rîdurile PCRM și de ce nu ieșiți din partid așa cum am făcut noi?

Se cunoaște foarte bine că nu se feresc de asemenea șantaj Reșetnicov, Zagorodnîi, Mihalache, Ivanov, Stati.

* * *

Apropo, odată cu pronunțarea ultimei decizii scandaloase de către CC, situația celor 14 transfugi nu este de invidiat. Voturile lor ascultătoare erau păstrate pînă la alegerea președintelui, li s-au promis anumite plăți, fie altceva, fie o supraplată a sumei convenite inițial. Și iaca na! S-au dovedit a fi inutili, ca și valiza fără toartă. Nici să o duci nu vrei, nici de aruncat nu te lasă inima. Uscați vîslele, deținători de mandate, am ajuns la mal…

14 bucăți la preț angro

Ce pot să le spună «cei 14» comuniștilor care au trecut cu demnitate și cu capul sus peste trădarea lor josnică? La ora actuală, în toate comitetele raionale ale PCRM se desfășoară ședințele plenare și nici una dintre ele nu s-a desfășurat fără condamnarea trădătorilor. Vreți să știți ce vorbesc cu adevărat oamenii despre voi, cei 14 trădători, în raioane — de la Cahul, Chișinău, Strășeni, pînă la Rezina, Bălți și Ocnița? Deși, voi știți foarte bine. Ați fost înjurați de mama focului și la telefon și fața-n față.

Însă, chiar și după o atare rușine, transfugii sunt gata să se umilească și mai mult. Ei mai au tupeu să-și justifice, pînă și astăzi, fapta drept un act «de eroism» acoperindu-se cu povești despre faptul că nu au luat bani pentru trădare, ci au ieșit din fracțiunea PCRM din cauza unor convingeri inventate pe bune.

Nu există și nu au existat nici convingeri, nici valori și nici principii. Există marfă — o grămadă de trădători — 14 bucăți — la preț angro.

«Valoarea adăugată» a acestor trădători o vor stabili înșiși alegătorii, societatea. Fără amendamente și completări și fără dreptul la replică.

Grigore Borovoi