Doar pentru a bifa

Deputaţii transfugi din fracţiunea PCRM nu se feresc nu numai de trădare, dar şi de impostură

Locuitorii oraşului Cantemir, dar şi oamenii sosiţi în oraş din alte localităţi, priveau cu mirare anunţurile încleiate nu de mult pe stîlpi şi pereţii unor case.

În acestea li se spunea că, pe 21 martie a.c., ei sunt invitaţi la o întîlnire cu Anatolie Gorilă, care le era prezentat ca... deputat din partea PCRM.

În ultimă instanţă, oraşul Cantemir nu se află la Polul Nord şi este locuit nici pe departe de nişte proşti (aşa cum consideră, după cum se vede, cei din clica deputaţilor trădători). Locuitorii de aici privesc emisiuni televizate, citesc presa şi cunosc foarte bine fapta reprobabilă a «celor 14». Dar, fiţi de acord, parcă nu-ţi vine bine să scrii în anunţ că «În localul primăriei va avea loc o întîlnire cu deputatul transfug cutare...».

Să accepţi să ai de a face cu un trădător înseamnă să nu te respecţi pe sine însuţi. E regula oricărui om onest. Locuitorii de la Cantemir au demonstrat că ei cunosc bine respectiva regulă. La întălnirea cu Anatolie Gorilă au venit doar vreo zece oameni. Deoarece în anunţul încleiat se spunea că sunt invitaţi toţi «doritorii să pună întrebări deputatului», bănuiesc că cei vreo zece aveau să-i pună doar o singură întrebare: «De ce ai făcut-o?!».

Un asemenea cvorum nu a fost pe placul deputatului «de pe platformă» şi, mai învîrtindu-se un pic prin localul primăriei de la Cantemir, Anatolie Gorilă a luat-o spre satul Ţiganca. Cu ce scop a pornit într-acolo — nu se ştie. Doar la Ţiganca nu au fost lipite pe stîlpi şi pereţi nici un fel de anunţuri şi deputatul «din partea PCRM» nu avea cu cine se întîlni acolo. Putea să se ducă doar ca să bea un pahar de vin cu cineva dintre cunoscuţii săi.

După cum se vede, fugarii, ca şi oricare oameni lipsiţi de principii, nu se feresc de tehnologiile murdare, ci dimpotrivă, folosesc brendul PCRM, partid din care au fost excluşi în mod ruşinos, şi o fac sperînd că vor reuşi să atragă pe cineva de partea lor.

Mai bine zis, de partea noilor săi stăpîni. Putem să nu avem îndoieli în faptul că, în voiajul întreprins la Cantemir, pe
Anatolie Gorilă l-au trimis anume ei. Şi acesta, deşi n-a îndreptăţit speranţele stăpînilor, cel puţin, a bifat în planul de deplasări în teritoriu: «Am fost la Cantemir şi la Ţiganca».

Ivan Lecarev