Casa și ziua...

În alte vremuri decît cele de astăzi, pe 5 mai, tagma jurnalistică din toată mass-media sărbătorea în mod solidar Ziua Presei. 

Noi, gazetarii, mîndri de apartenenţa la aceeaşi breaslă, prieteneam sincer unii cu alţii. Publicaţiile de limbă rusă — cu piublicaţiile de liumbă moldovenească, publicaţiile raionale — cu cele republicane. Şi de Ziua Presei neastîmpărata inimă a mijloacelor de informare în masă «de hîrtie», adică tipărite, — Casa Presei, pulsa mai tumultuos decît în celelalte zile.

Acum, tinerii jurnalişti preferă să consemneze Ziua internaţională a presei libere, care se sărbătoreşte la 3 mai. Ce-ar fi de spus?!.. Tineretul de astăzi este impertinent, mulţi dintre exponenţii lui nu percep că există etică jurnalistică, demnitate jurnalistică, reputaţie. De aceea îi şi compătimesc, pentru că prezentul actualilor jurnalişti deloc nu seamănă cu trecutul nostru. Ca să devină cunoscuţi, ei, cei de astăzi, sunt nevoiţi să mintă, să se vîndă, să fie făţarnici.

Noi făceam ziare, fără a avea la dispoziţie posibilităţile tehnice şi tehnologice de astăzi. Nu aveam dictafoane, telefoane mobile, computere... Întotdeauna, într-o măsură sau alta, depindeam unii de alţii şi responsabilitatea pentru munca noastră comună, desigur, ne unea. În multe, a fost incomparabil mai complicat să lucrăm atunci, însă totdeauna găseam timp pentru a comunica.

Buna noastră Casă a Presei ne aparţinea nouă, jurnaliştilor. Principalele ziare ale ţării — «Советская Молдавия» şi «Moldova Socialistă» — ocupau în spaţiul ei, practic, cîte un etaj. Dar, în general, ajungea loc pentru toţi. Acum în Casa Presei au rămas să activeze doar cîteva publicaţii, deoarece pe celelalte nu le ţine buzunarul să trăiască şi să muncească în a doua «casă părintească». Iar dacă edificiul va fi privatizat de un oarecare parvenit, ceea ce, pare-se, urmează să se întămple, Casa Presei se va transforma pentru noi toţi în Casa Tristeţei.

 Colegi — toţi cei care mai ţineţi minte buna şi primitoarea noastră Casă a Presei — felicitări cu prilejul apropiatei noastre, — vechi şi atît de minunate! — sărbători! Preţuiţi-vă profesionalismul! Scrieţi aşa ca să nu vă fie ruşine nici pentru un rînd publicat!

Natalia Ustiugova