Uitați în provincie
РУС. MOLD.
» » Uitați în provincie

Uitați în provincie

17-05-2016, 09:04
Viziuni: 1 502
  
Versiunea de tipar   
Uitați în provincie Anual, în Moldova, dispar 3-5 sate. Iar populația din localitățile rurale îmbătrînește rapid



Paștele Blajinilor — sărbătoare creștină sensibilă. În această zi, ne aducem aminte de rude și oamenii dragi. În casa părintească se adună, din toate colțurile lumii, copiii și nepoții. În zilele de pomenire, satele din Moldova prind la viață. Pe drumurile sparte circulă mașini de diferite mărci. Verdeața proaspătă a primăverii ascunde case pustiite și părăsite. Cu ce trăiește satul moldovenesc, cu ce răsuflă și unde-i este gîndul?

 

Vom tăcea despre politică

 

În mare parte, satele din nordul republicii, tradițional, votează pentru partidele de stînga. Cîndva se dădea prioritate, exclusiv, Partidului Comuniștilor. Ulterior, după ce pe arena politică au apărut alte formațiuni politice de stînga, oamenii s-au pomenit în confuzie…


Înainte de ultimele alegeri, erau foarte activ discutați politicienii, în special, liderii partidelor fondate recent, ale căror figuri apăreau des la micile ecrane și pe primele pagini de ziar, distribuite în mii de tiraje. Alegerile au trecut, iar în urma lor a rămas doar un dezgust amar și neplăcut. Pentru că mai bine nu s-a făcut. Iar asta înseamnă că de vină este fiecare din noi. Pentru că noi suntem cei care ne alegem guvernatorii. Și oarecum nu ne simțim bine dacă sesizăm vina pentru ceea ce se întîmplă în țară și în fiecare localitate în parte. Discuțiile aprinse pe seama politicienilor s-au epuizat. Acum, oamenii preferă să tacă despre ei…

 

Adevărul și speculațiile despre pensii

 

În schimb, în sate, se discută aprins despre adoptarea legilor antisociale de către majoritatea parlamentară. Se vorbește mult despre pensii. Oamenii de la sate, care muncesc din zori pînă-n noapte, primesc cele mai mici pensii. Este oarecum nedrept. Politicienii consideră că oamenii de la sate sunt pe măsură să trăiască și fără bani. Chipurile, fiecare are cîte o gospodărie în utilitate. Au aproape că toți. Însă, oamenii au nevoie și de bani. Au nevoie de bani pentru lemne, pentru achitarea facturilor la gaz și electricitate, pentru studiile copiilor… Pentru medicamente, la urma urmei.

 

În sate trăiesc și pensionari, care au muncit o viață în sfera bugetară. Unii dintre ei primesc pensii, care raportate la standardele rurale, sunt destul de mari — 1 500 și mai mult de o mie de lei. Iar dacă pensia este cu 5-7 lei mai mare decît se cuvine, atunci oamenii nu mai au șansă să beneficieze de compensație. În fiecare an după indexare, oamenii se simt trași pe sfoară. Și nu știu cum să o ducă...

 

Tinerii sunt întristați de o altă noutate. Sociologii au calculat că spre anul 2050, în Moldova va rămîne numai un milion de persoane. Printr-un calcul aritmetic simplu, putem conchide că cei care s-au născut după anul 1970, cu siguranță, nu vor primi pensii. Dacă, evident, situația demografică nu se va schimba spre bine, fapt care este puțin probabil. Iată că tinerii angajați în structurile statului se întreabă: de ce li se opresc bani în fondul de pensii dacă ei îșiși nu vor beneficia de pensii? Cei care lucrează în cadrul firmelor particulare, cu ușurință au acceptat să le fie achitate lefuri «la plic». Viitorul este incert și încețoșat, iar de mîncat vrem să mîncăm și în prezent.

 

Potrivit datelor preliminare ale ultimului recensămînt, numărul populației Republicii Moldova este mai mic de 3 milioane de oameni. Însă, avînd în vedere felul în care are loc recensămîntul, unii experți tind să nu creadă acestor cifre. Respectiv, este destul de greu să spunem cîți oameni suntem noi, de fapt, în Moldova. De aceea este și imposibil de a face anumite prognoze, inclusiv, în ceea ce privește achitarea viitoarelor pensii. Pe de altă parte, se știe că, anual, Moldova pierde cîte 3-5 sate. Potrivit datelor Biroului național de Statistică, natalitatea scade în toate regiunile din Moldova, cu excepția Chișinăului, Bălți și Autonomia Găgăuză.

 

Unde-i bătrînețe acolo-i și boală

 

Populația de la sate îmbătrînește, iara acolo unde-i bătrînețea — acolo-i și boala. Iar la sate oamenii se îmbolnăvesc mai mult decît în orașe. Sănătatea oamenilor este afectată de muncile grele și condițiile complicate de viață. Iarna, oamenii îngheață, pentru că, nici pe departe nu toți sunt în stare să-și încălzească locuințele. De regulă, oamenii de la sate ajung la medic mult mai rar. Ei discută despre faptul că doctorul, neapărat, le va prescrie anumite medicamente pe care, oricum, nu le vor putea procura.

 

Din cauza diagnosticării tardive, în localitățile rurale, crește semnificativ numărul bolnavilor cu maladii oncologice. În special, predomină cancerul de plămîni. În mare parte, cei care se aleg cu un atare diagnostic se fac singuri vinovați întrucît ignoră sfaturile medicilor și nu întreprind măsuri de profilaxie. Însă, nici pe departe, nu este vorba doar de asta. Chiar și atunci cînd diagnosticarea se face în baza poliței medicale, oamenii, elementar, nu au bani să ajungă în centrul raional sau în capitală. Unde mai pui că dacă trebuie să ajungă în capitală — mai trebuie să și înnopteze undeva…

 

Crește și numărul persoanelor bolnave de diabet zaharat. Insulina se eliberează în mod gratuit. Iar teste, deja, nu mai tare. Pacienții dependenți de insulină trebuie să măsoare nivelul de zahăr în sînge de două ori pe zi sau cel puțin o dată… Totodată, 50 de teste costă 550 de lei…

 

Nucile negre ale nordului

 

În fiecare an, oamenii speră că natura va fi de partea lor și vor avea parte de o roadă bună. Însă, în fiecare an se întîmplă ceva. De exemplu, în multe sate din nordul țării, înghețurile au compromis roada de caise și piersici. Înghețurile au distrus pînă și nucile rezistente. Iar nucile reprezintă una dintre sursele principale de venit ale țăranilor. Anul trecut, un kg de nuci curățate putea fi vîndut cu 90 — 120 de lei. În acest an, țăranii își văd roada compromisă.

 

În timp ce capitala savurează ploile primăvăratice, unele sate din republică se confruntă cu secetă. «Lacrimile cerului» rare, care au căzut peste pămîntul uscat, nu au salvat situația. Printre satele «ghinioniste» se numără și Malinovscoe din raionul Rîșcani. Și aici, au înghețat multe livezi de nuci, iar ploile nu au fost suficiente. În continuare, așa cum avertizează meteorologii — ne așteaptă o vară extrem de secetoasă…

 

Adevărul despre Victorie nu va seca

 

Oamenii din Malinovscoe găsesc răgaz în tradițiile pe care le păstrează cu sfințenie. Una dintre bunele tradiții — sărbătorirea Zilei Victoriei. În unele sate din republică, în care guvernează consilierii liberali, ziua de 9 mai a încetat să mai fie ziua unificării, adevărata Zi a Victoriei. Chiar și așa, oamenii o marchează, uneori și pe furiș.

 

Locuitorii din Malinovscoe se consideră nepoții și strănepoții învingătorilor. În fiecare an, elevii liceului din localitate pregătesc un program festiv. Din păcate, acum un an și jumătate, s-a stins din viață ultimul veteran din sat, iar acest lucru umbrește sărbătoarea comună. Însă, memoria ostașilor Marelui Război pentru Apărarea Patriei va rămîne mereu în inimile noastre, iar în cinstea lor vor răsuna versuri și cîntece.

 

Copiii, care trăiesc în Malinovscoe știu și vor ști adevărata istorie a Victoriei noastre. Chiar dacă în manualele contemporane se menționează puțin despre război, despre acele evenimente le relatează profesorii, dascălii din Malinovscoe sunt buni. În afară de aceasta, în Malinovscoe se află muzeul celui de-al doilea ștab al Frontului Ucrainean și fiecare elev a vizitat acest muzeu și nu doar o dată.

 

De Ziua Victoriei, în Malinovscoe a fost «împrospătat» monumentul Soldatului Necunoscut, care este amplasat în centrul satului. La monument sunt amplasate stele pe care sunt inscripționate numele consătenilor care nu s-au mai întors de la război… Sunt multe nume…

 

Satele moldovenești își trăiesc zilele și se îneacă în problemele pe care le provoacă politicienii. Țăranii, lăsați și uitați de guvernare, muncesc de zor. Cu cît mai îndepărtată este provincia, cu atît mai puțină civilizație este acolo. Satele în care au fost închise școlile au fost condamnate la dispariție. Este regretabil faptul că guvernarea pare să fie puțin îngrijorată de acest fapt…

 

Natalia Lujina 

скачать dle 10.6фильмы бесплатно
Рейтинг статьи: