Un cuvînt necenzurat

Cuvîntul «unire» sună tot mai des la Chişinău, şi asta în pofida caracterului utopic al însuşi proiectului şi al caracterului necenzurat al comentariilor care îl însoţesc

Proiectul unionist este băgat în conştiinţa socială cu insistenţa ciocănitoarei de către adepţii autohtoni ai unirii din motivul şi/sau nepriceperea lor în a soluţiona problemele sociale şi economice ale cetăţenilor. În loc de pîine, se propun distracţii — apucături imperiale în interpretarea celei mai sărace ţări din Uniunea Europeană.

Se pot purta la nesfîrşit dispute cu privire la apartenenţa teritorială, se poate discuta cu privire la identitatea moldovenilor de astăzi, poate fi convingător demonstrată întîietatea limbii moldoveneşti sau a celei române etc. Dar, sincer vorbind, irită faptul că viitorul Moldovei îl hotărăsc nişte invalizi politici, nişte persoane ordinare de tipul «duetului de la Coloniţa», al lui Nicolae Timofti, Ana Guţu, Vitalia Pavlicenco şi alţii de teapa lor.

Anume aceste «nepersonalităţi» împing Moldova la unirea cu România, care aşteaptă acest cadou, pentru a le demonstra moldovenilor atitudinea sa «specială» faţă de dînşii.

Provocînd la începutul anilor ’90 conflictul transnistrean şi încordarea în regiunea găgăuză, care şi pînă astăzi determină situaţia de pat a Moldovei, pentru un deceniu şi jumătate, «unirea» a devenit apanajul politicienilor moldoveni marginali, care, totuşi, au reuşit să transforme respectiva idee într-un business ce le aduce un venit stabil.

Traian Băsescu, fiind în vizită la Chişinău în calitate de preşedinte al României, a spus că al doilea stat român trebuie să-l urmeze în toate pe primul. Ce a avut în vedere? A-a! Deoarece Ţara Moldovei ca stat a fost întemeiată în anul 1359, iar România — în 1859, adică abia peste cinci veacuri, fiţi buni şi ne daţi ascultare în toate!

Şi trebuie să spunem că românizarea se intensifică. România a reuşit să introducă în Moldova un stereotip cu efect eficient: dacă tu doreşti să te consideri om inteligent, trebuie să te numeşti român şi să vorbeşti în limba română. Aşa — şi nicidecum altfel!

Încă din anul 2014, uniofasciştii din mişcarea «Acţiunea 2012» organizează în România «şcoala culturii şi identităţii române», în mod oficial numită de ei foarte simplu: «incubator al românismului». Şi în această şcoală este recrutat tineret din Republica Moldova. (Ca simplu cetăţean al Moldovei, propun: pentru adversarii statalităţii moldoveneşti, să organizăm nu un incubator, ci un avortariu al românismului. Şi nu în România, ci pe pământul nostru).

Academia de Ştiinţe a Republicii Moldova în modul cel mai serios discută construirea unui «monument consacrat limbii române» pe locul, unde astăzi se află monumentul înălţat în cinstea eliberării Moldovei de fascism.

Şi aici, anul trecut, vine tocmai la ţanc planul lui Petrişor Peiu cu privire la o nouă acaparare a regiunii dintre Nistru şi Prut în anul 2018 — taman la împlinirea unui secol de la prima cotropire. Petrişor Peiu este ex-consilierul fostului prim-ministru Victor Ponta, expert al Fondului Mării Negre al Academiei de Ştiinţe Române. Şi fără încuviinţarea — fie şi secretă — a Bucureştiului oficial, dumnealui nu ar fi riscat să se ocupe de asemenea chestiuni. Iar Bucureştiul oficial a hotărît să arunce încă o piatră grea în grădina noastră suverană. Sau, precum spune zicala, să bată şeaua, ca să priceapă iapa.

În acest context, este interesantă poziţia conducerii României, care merită să fie definită ca una «de cameleon». La timpul său, Victor Ponta personal şi-a vărsat mînia asupra aspiraţiilor unioniste ale lui Traian Băsescu. După care tot el a declarat că «unirea» se va produce în anul 2018 şi că ar vrea să fie preşedinte al ţării. Dar alegerile prezidenţiale le-a cîştigat Claus Iohannis. Care, încă fiind candidat la funcţia de preşedinte, declara că pe moldoveni în mod forţat nimeni nu-i va impune să se unească cu România. Dar iatăl pe domnul Iohannis ajuns în fotoliul de preşedinte al României şi spusele lui de acum au altă turnură. Şi anume: în opinia domniei sale, trebuie să ne dăm seama că, la prima etapă, noi trebuie să ne unim, pentru a ajunge în Europa. Dumneavoastră, cetăţean al altui stat, nu vi se pare că atentaţi la suveranitatea ţării noastre? Am fi curioşi să aflăm ce ar zice preşedintele României în cazul în care ungurii ar anexa Transilvania şi preşedintele maghiar Orban ar susţine acest act?

 De altminteri, este clar că Uniunea Europeană nu va finanţa proiectul român «Unirea-2018», iar de una singură pe România, cum se spune, nu o vor lăsa baierele pungii s-o facă.

Dar odată ce ne considerăm stat, ci nu o curte de trecere, nu trebuie să-i răbdăm pe tipii de tot felul, care prin activitatea lor subminează statul nostru şi urmăresc scopul să-l nimicească. Trebuie să ne comportăm cu ei aşa cum dictează legea. Iar legea spune că, pentru o asemenea activitate, ei pot fi privaţi de libertate pe un termen de la 12 pînă la 20 de ani. Iar de va fi sau nu va fi de acord populaţia Moldovei cu multtrîmbiţata «unire», acest lucru poate fi hotărît doar printr-un referendum naţional şi nicidecum urmînd dorinţa unor oameni de nimic adunaţi în centrul capitalei.