E timpul să aveţi şi obraz!

În ziua de 29 iunie, în satul Vadul-Raşcov din raionul Şoldăneşti, între-o atmosferă festivă, din contul Fondului «Edelveis», a fost inaugurat un monument consacrat personalităţii care s-a născut în acest sat — poetul-academician Dumitru Matcovschi.

La manifestaţie a fost invitat activul raionului şi locuitorii din sat.

Inaugurarea a fost stabilită pentru ora 11 ziua. Invitaţii şi sătenii s-au adunat mai devreme. Ei nu ştiau că vor fi nevoiţi să stea mai mult de o oră în bătaia soarelui fierbinte pînă cînd la sărbătoare va binevoi să vină «măria sa» domnul Plahotniuc.

În sfîrşit, undeva în jurul orei 12, a sosit, însoţit de cîteva maşini de escortă. A ieşit din maşină, s-a uitat prin părţi, i-a salutat cu capul pe oamenii care aşteptau, a participat la inaugurarea monumentului, a depus flori la postamentul acestuia, a bîguit cîteva cuvinte, a urcat în maşină şi a plecat de unde a venit.

După aceea, în timp ce era prezentat un concert, oamenii nu şi-au putut reţine indignarea şi tot vorbeau între ei despre cele întîmplate: «Ce obrăznicie! Oare nu ar fi fost cazul să stea de vorbă cu noi, cu alegătorii, cel puţin vreo 5-10 minute, să ne asculte, să ne răspundă la întrebările care ne frămîntă?!». Pentru oameni, era de neînţeles faptul că domnul Plahotniuc a făcut drum cu cîteva maşini din capitală pînă în sat doar pentru ca, să zicem aşa, timp de cinci minute să se arate lumii la faţă… Altfel spus, să-şi facă piar…

Pînă la urmă, oamenii au ajuns la concluzia că, probabil, domnul Plahotniuc se teme de întîlnirile faţă în faţă cu alegătorii. Pentru dumnealui este mult mai uşor să adune în jurul său nişte lingăi docili, care după fiecare cuvînt rostit de dînsul vor bate din palme şi vor zîmbi. Sau, poate, i-a fost teamă că va fi descoperit de cei de pe malul stîng al Nistrului?

În seara acelei zile de 29 iunie, posturile de televiziune care-i aparţin şi alte mijloace de informare în masă au demonstrat în diferite racursiuri acea vizită de cinci minute a domnului Plahotniuc, lăudîndu-l şi mulţumindu-l pe «binefăcător» şi fondul lui pentru monument.

Nouă nu ne sunt cunoscute şi nici înţelese cauzele unei astfel de vizite şi unei astfel de atitudini faţă de oameni. În numele alegătorilor care au participat la manifestaţie, i-aş sfătui pe funcţionarii de stat să nu se ascundă de popor, să nu se teamă de oameni. Pentru că anume datorită bunătăţii şi naivităţii lor dumneavoastră tronaţi astăzi în fotoliile din Parlament şi din celelalte instituţii ale statului. De aceea s-ar cuveni să aveţi, cum se spune, şi obraz! Demult e timpul!

Djumber Todua, președinte al consiliului de veterani din raionul Șoldănești

Plahotniuc se grăbeşte în ajutor

Atitudinea de boier faţă de oameni constituie stilul de firmă în comunicare al stăpînului Partidului Democrat — oligarhul Vlad Plahotniuc

Posturile de televiziune pe care Vlad Plahotniuc le are în proprietatea sa şlefuiesc cu minuţiozitate imaginea pozitivă a bosului. Prezentîndu-l ca pe un binefăcător care cu ajutorul fondului întemeiat de el organizează acţiuni de binefacere în Modova; ca pe un om care poate învinge profunda criză economică şi politică din ţară.

Dar mărturiile de la faţa locului (în particular, o scrisoare din satul Vadul-Raşcov, raionul Şoldăneşti) spălăceşte chipul lipit cu atîta migală.

Atitudinea de boier a politicienilor moldoveni faţă de propriul popor nu este o noutate. În particular, respectiva calitate în mod deosebit o manifestă colegul de partid al lui Plahotniuc, ziţpreşedinte al Partidului Democrat, Marian Lupu, care se consideră doar pe sine om, iar pe ceilalţi –o gloată, nişte bădărani, ceva de mijloc între un robot biologic şi dobitoc.

Dar măria sa imaginea le dictează să comunice, totuşi, cu populaţia. Cel puţin, la nivelul «a sosit boierul!». Plahotniuc trebuie să-şi ispăşească un număr fabulos de păcate, ca cel puţin parţial să se spele de ele în faţa cetăţenilor şi a ţării lor.

Iată şi motivul din care întemeiază un fond de binefacere şi prin acesta organizează acţiuni populiste, acordîndu-le oamenilor ajutor din banii furaţi chiar din buzunarele lor, adică ale cetăţenilor ţării.

Printre altele, pînă nu demult, acest fond era ca şi cum unul fără pretenţii, adică, la fel ca altele, dar recent şi-a dorit o altă denumire şi, din această dorinţă, a devenit «Fondul de binefacere al lui Vlad Plahotniuc». Ca să ştie toată lumea ai cui, totuşi, sunt banii din acest fond şi cît de generos este acest om.

Într-un interviu oferit unui portal de ştiri, Vladimir Plahotniuc a spus: «E bine că în Moldova alegerile prezidenţiale se vor face prin vot direct. E corect ca preşedintele ţării să fie ales de întregul popor».

Şi va fi şi mai bine, domnule Plahotniuc, dacă şefilor de formaţiuni politice nu le va fi silă să comunice cu alegătorii, nu vor vorbi cu ei printre dinţi şi, desigur, dacă vor veni la timp la întîlnirile stabilite tot de ei. Ceea ce se referă şi la domnul Marian Lupu.

Nu voi vorbi despre reportajele prezentate la posturile de televiziune — în privinţa lor, totul e limpede. Dar iată că în reţelele de socializare domnul Plahotniuc a descris atît de expresiv şi sentimental vizita dumnealui la recenta manifestaţie de laVadul-Raşcov, încît, spre mirarea noastră, descoperim un alt Vlad Plahotniuc, şi acest altul pare a fi cum nu ne prea vine a crede să fie cu adevărat. El, cică, a fost bun prieten cu Dumitru Matcovschi (cu cel ce i-a criticat vehement pe oligarhii care distrug Moldova?!), l-a cunoscut ca pe un om înţelept şi curajos (şi noi tot aşa l-am cunoscut!) şi e fericit că a avut posibilitate să se întîlnească personal cu el (oare?). Şi (ca să vedeţi!) nu mai poate de bucurie că a putut să croiască timp din programul său supraîncărcat de afaceri (ce sacrificiu, fraţilor!) şi să fie alături (ce onoare, fraţilor!) de toţi cei care au venit să cinstească memoria ilustrului nostru pămîntean. Iac-aşa!

Dar dacă-i aşa, dacă nu i-a părut rău cîteva ore să nu se gîndească cum să-şi mai înmulţească bogăţiile, ar fi putut să mai adauge o oră şi să stea de vorbă cu oamenii prezenţi la acest frumos eveniment. Pe cînd dumnealui nu a scos nici un cuvînt, de parcă ar fi fost nu oaspete, ci un partizan la interogatoriu. De ce oare nici nu a deschis gura? Pentru că şi pe cei prezenţi la inaugurarea monumentului îi considera nedemni de onoarea ca el să dialogheze cu ei? Sau pentru că în faţa lor nu poţi fi un mincinos şi un făţarnic — aşa cum poţi fi în reţelele de socializare?!

Dmitri Crîmov