NATO, pochemoni şi terorism

Lumea clocoteşte. Lumea, întotdeauna, este în clocot. Pur şi simplu, în antichitate, puţini ştiau despre asta. Ei bine, poate doar Aristotel şi discipolul său, Alexandru Macedonschi

Astăzi, ştirile despre ceea ce se petrece Dumnezeu ştie unde, cutreieră momentan toate posturile de televiziune, ajung în fiecare casă, sar în ochi şi urechi prin iPhone şi smartphone-uri.

Imensitatea lumii înconjurătoare, suflul fierbinte al ceaunului în clocot, exploziile şi ţipetele la mii de km se aud aşa de parcă toate s-ar întîmpla undeva pe aproape, după colţ, în curtea vecină.

Cu atît mai mult că, practic, aşa şi este.

Implicarea şi informarea… S-ar părea că lumea ar trebui să devină mai bună. Însă, lumea clocoteşte. Mai bine nu se face. Reţelele sociale distribuie tot felul de mizerii. Milioane de utilizatori îşi lansează curajul în cuvinte şi avînturi goale. Reţelele sunt gîndite cu pricepere. Ca şi peştii cei orbi, se bat aici oamenii pentru care imensitatea lumii constă în incapacitatea de a înţelege legile existenţei sale şi dezvoltării. Iniţial sperie, apoi — orientează. Reţeaua formează modele de comportament şi motivează acţiunile indivizilor, care, în sumă, formează o audienţă de milioane.

Moldova nu face excepţie. Moldova este un exemplu viu a celor menţionate mai sus. În reţele — «o explozie pe dreapta». Utilizatorii reacţionează, comentează. «Explozie pe stînga» — atenţia se reorientează, albul devine negru, fostul idol este aruncat la gunoi. După toate acestea, merg cu toţii prieteneşte să caute pochemoni. S-a făcut treaba. Omul a fost transformat într-o fiinţă, care reacţionează ascultător la orice factor iritant.

Teribil, prin simplitatea sa, actul terorist din oraşul staţiune — Nisa — cunoscut din clasica lui Turgheniev. Camionul cu îngheţată, transformat de voinţa diabolică a jihadiştilor obscuri, în armă pentru a ucide. Au devastat — şi nu pentru prima dată — lumea europeană îndestulată. Cadavre ale bărbaţilor, femeilor şi copiilor care se plimbau paşnic pe străzi, au rămas să zacă pe litoral pe fundalul coastei de azur şi a iahturilor.

 Iniţial, în reţele s-a produs un şoc, comentarii, fotografii, tricolorul francez. Apoi — ceva mai linişte. Ne-am mai amintit niţel şi iată vorbim, acum, despre un cu totul alt eveniment. Și iată după ce s-a întîmplat, au răsărit alte ştiruţe şi evenimente. Atenţia s-a reorientat. Prindem pochemoni. Căutăm miliardul furat. Îl ascultăm pe povestitorul Gofman. O băgăm la închisoare pe «mica Zaches»! Şi cel mai important, cel mai important: ne pregătim de alegeri.

Pentru aceste alegeri stabilite Dumnezeu ştie cum, dar ştim de către cine. Pentru a asigura «undă verde» propriei candidaturi sau unei de alternativă dar tot «proprie», care să corespundă în unison şi să sperie cu «mîna Moscovei». Acum, acest lucru este în vogă în Occident.

În cele mai mari case din Londra şi Philadelphia se discută despre excluderea selecţionatei Rusiei din rîndul participanţilor la Olimpiada din Brazilia. Pentru a face pe placul corului rusofobilor profesionişti, chemăm NATO în Moldova. Exorcistul şerpilor NATO, non-militarul profesionist Şalaru, nici nu mai poate mînca, numai la NATO îi este gîndul, îl tot cheamă şi tot urlă. Cum de nu s-ar strica la minte. Mai ştii …

În reţele, activează mulţi manipulatori angajaţi, fiecare primeşte onorarii, depun eforturi, se dau că părerea, prind pochemoni. Prind doi-trei pochemoni şi iar se apucă de chemat NATO în Moldova. Clar lucru de ce.

În primul rînd, pentru a îndepărta Rusia de Moldova şi, respectiv, de a închide subiectul reglementării transnistrene. A-l închide definitiv. Aici, riscurile sunt mari şi reale. Războiul cutreieră lumea în diverse forme ale sale. Însă, NATO, este oare salvarea şi soluţia? NATO la Nisa nu a salvat pe nimeni. Cum nu a salvat, anterior, nici la Bruxelles, ceva mai înainte — nici la Paris. NATO este capabil să se întrunească în summit-uri, să lanseze ştiri în reţele. Iată, însă, să salveze şi să asigure rezistenţă terorismului — nu poate. Ce este aceea este!

În al doilea rînd — NATO este o structură, iar fiecare structură dispune de fonduri. Respectiv, interesul este de ordin personal: de a pune laba pe un fond NATO. Fie şi mic, dar dulce. Şi să clocotească toată lumea. Chiar dacă, pe zi ce trece, teroriştii sunt tot mai agresivi şi tot mai aproape. Mai aproape — nu este virtual. Teroarea nu cunoaşte graniţe.

Avînd în vedere înteţirea, în ultimele luni, a vrăjitoriilor pro-NATO în Moldova, nu este exclus că cineva din frăţia neagră a jihadiştilor, cu războiul lor declarat împotriva NATO, SUA şi Uniunii Europene, să-i treacă prin cap să comită ceva similar şi pe pămînturile noastre.

Ferească Dumnezeu, desigur! Dar cum se spune: Dumnezeu te ajută, dar în traistă nu-ţi pune. Nu ştiu de ce nu există încredere în capacitatea structurilor şi instituţiilor Moldovei actuale de a asigura nivelul corespunzător al protecţiei antiteroriste. Este suficient să atragem atenţia la accesul liber al tuturor doritorilor în clădirea Gării Feroviare şi Aeroportului Internaţional. Repet, ferească Dumnezeu! Însă, dacă se întîmpă ceva, vrăjitoriile NATO şi tot felul de alte descîntece vor fi absolut inutile.

«Viaţa din jurul nostru este teribil de săracă în raţiune!» — a strigat marele scriitor Maxim Gorki, în timpul vizitei sala la Nisa în ajunul Primului Război Mondial.