Boicot alegerilor, boicot actualei puteri! (Partea I)

Raportul preşedintelui Partidului Comuniştilor din Republica Moldova, Vladimir Voronin, prezentat în cadrul Plenarei a XX-ea a CC al PCRM

Principalul obiectiv al fiecărui partid este lupta pentru putere. Nu pentru o putere care serveşte drept mijloc de îmbogăţire pentru cei care au cucerit-o, ci pentru una care, prin împuternicirile pe care le oferă partidului învingător în luptă, îi dă posibilitate acestuia nu numai să realizeze scopurile programului său, ci şi să-şi orienteze întreaga sa activitate la dezvoltarea societăţii şi a întregului stat.

Din octombrie 1993, adică chiar de la începutul statornicirii sale, efectuînd în mod consecvent muncă organizatorică şi de explicaţie în masă printre alegători, participînd activ la toate alegerile care s-au desfăşurat în aceşti ani, Partidul Comuniştilor obţine cele mai bune rezultate în comparaţie cu alte partide, prin aceasta exercitînd o mare influenţă asupra dezvoltării proceselor social-economice din ţară.

Noi am demonstrat aceasta

Tovarăşi! Nu e necesar să enumerăm încă o dată respectivele rezultate. Noi le ţinem bine minte, deoarece ele au fost obţinute într-o luptă inimaginabil de complicată, în condiţii în care atît adversarii noştri interni, cît şi cei externi se împotriveau cu înverşunare la tot ceea ce era legat de comunişti şi de perspectiva construirii unui stat moldovenesc independent şi suveran.

În contextul desfăşurării actualei plenare, este necesar să revenim la aprecierea activităţii PCRM în perioada dintre anii 2001 şi 2009, cînd partidul nostru a deţinut conducerea ţării. În pofida existenţei în Parlament a unei majorităţi parlamentare, a organiza munca de administrare a ţării nu numai că nu era deloc simplu, ci chiar din contra. Să ne amintim că tot ceea ce propuneam sau făceam era dezaprobat apriori. Şi asta pentru că propunerile erau făcute de comunişti, iar faptele săvîrşite tot de comunişti. La sigur ţineţi minte şi faptul de cîte ori s-a încercat să fim înlăturaţi de la putere, să fim discreditaţi, să fim falimentaţi; cîte alte mîrşăvii, inclusiv crize violente, au pus atunci la cale aşa-numitele forţe democratice, folosindu-se din plin de susţinere sfetnicilor şi sponsorilor străini, în primul rînd, a celor romвni şi americani. Dar noi nu numai că am rezistat la toate, ci şi am obţinut rezultate impresionante în toate sferele dezvoltării social-economice şi în clădirea unui fundament trainic al statalităţii moldoveneşti. Principalul însă e că noi am demonstrat întregii societăţi moldoveneşti că Republica Moldova este capabilă (că ea are tot necesarul pentru asta) să se dezvolte în mod de sine stătător, fără a-şi băga capul în ştreangul creditelor, fără a îngenunchea în faţa cuiva şi fără a-l slugări pe cineva — fie acesta din Est, fie din Vest.

Noi am demonstrat în fapt că: comuniştii la putere sunt, în primul rînd, oameni de stat; comuniştii de la putere sunt capabili să întrevadă perspectiva şi să realizeze proiecte strategice; comuniştii la putere înseamnă disciplină şi ordine; comuniştii la putere nu sunt imitatori, ci luptători fermi împotriva corupţiei şi banditismului, care dezrădăcinează acest rău în mod insistent şi consecvent.

În plus: aflîndu-se la putere, comuniştii nu s-au îndepărtat de principiile economiei de piaţă, ci au orientat-o spre soluţionarea problemelor de dezvoltare a ţării, în primul rînd, a soluţionării problemelor sociale ale poporului.

Aflîndu-se la putere, comuniştii nu numai că nu s-au abătut de la calea modernizării europene, cum zadarnic credeau că o vor face răuvoitorii lor. Dimpotrivă, ei s-au situat în fruntea ei, imprimîndu-i respectivului proces un caracter concret şi rezultativ, ceea ce i-a permis Moldovei — şi în prezent, şi în viitor — să se dezvolte multilateral.

Şi încă ceva din respectiva listă a realizărilor noastre — nu ultima, însă deosebit de importantă. Anume noi, comuniştii, conştientizînd că fără o consolidare şi unificare a întregii societăţi, a întregului popor multinaţional al ţării, nu vom reuşi să transformăm Moldova sub toate aspectele, am atras atenţia societăţii asupra istoriei noastre, am început să construim şi să reconstruim locaşurile sfinte ale credinţei noastre ortodoxe şi monumentele consacrate istoriei eroice a pămîntului nostru. Toate aceste rezultate a fost posibil să le obţinem în primul rînd datorită faptului că la atingerea scopurilor noastre întotdeauna am avut alături poporul Moldovei. Şi asta pentru că în anii guvernării noastre oamenii au simţit în mod real că viaţa lor se îmbunătăţeşte pe zi ce trece.

Am rezistat în lupta împotriva agresiunilor din exterior

Apropo! Atrageţi atenţie cum nenumărata haită cumpărata de aşa-numiţi analişti, politologi, experţi şi alţi lachei ai actualului regim, care au ocupat toate sursele mediatice, ocolesc stăruitor perioada dintre anii 2001 şi 2009, de parcă ea nici n-ar fi existat în istoria noastră modernă, în schimb, ridică în slăvi guvernarea mafiotă coruptă care de acum mai mult de 7 ani asupreşte şi distruge ţara şi poporul.

Amintiţi-vă! Poporul ne-a oferit sprijinul său şi a treia oară. La alegerile din aprilie 2009, am cîştigat 60 mandate în Parlament. Şi asta fără cele două mandate pe care, falsificînd rezultatele alegerilor ni le-a furat Comisia Electorală Centrală. În acea situaţie, nervii celor care pe parcursul întregului secol XX, începînd chiar de la Marea Revoluţie din Octombrie din anul 1917, au urzit planuri de nimicire a Puterii Sovietice, nu au mai rezistat. Ştim prin cîte încercări a trecut Puterea Sovietelor. Şi prin războiul civil. Şi prin Marele Război pentru Apărarea Patriei. Şi prin nenumăratele blocade. Şi prin cursa nucleară. Forţele imperialiste căutau diferite mijloace şi inventau diferite metode pentru a-i nimici pe comunişti, pentru a stabili hegemonia lor asupra lumii.

Toate aceste intervenţii au eşuat. Şi asta pentru că, în principiu, este imposibil să răpeşti libertatea acelor popoare care au cunoscut adevărata ei valoare. În acest sens, un exemplu mai semnificativ decît Cuba, ţară cu care noi, toţi comuniştii, ne mîndrim, nu poate exista. Din anul 1959, la sute de kilometri de SUA, poporul iubitor de libertate al Cubei construieşte un stat socialist. Stat care de asemenea a avut de trecut prin diferite agresiuni, intervenţii, blocade. Şi totuşi, Cuba nu a cedat, nu a trădat Libertatea, nu a vîn­dut-o în schimbul «raiului» de tip american.

Comuniştii sovietici, cu sprijinul majorităţii poporului, au rezistat în lupta cu toate agresiunile şi provocările din exterior. Şi atunci a fost născocită «perestroica». Cea care a cultivat duşmani interni în frunte cu «iuda secolului XX» — Gorbaciov. Făcînd demagogie despre îmbunătăţirea socialismului, despre dezvoltarea de mai departe a acestuia, ei, de fapt, au pus la cale o contrarevoluţie care, în dosul paravanului atribuirii unor împuterniciri mai mari tuturor republicilor unionale, în realitate au înfăptuit lichidarea URSS.

Moldova — stat capturat

Acest mic excurs în trecut este necesar astăzi într-un singur scop. Pentru a demonstra legătura ideologică cu ceea ce s-a întîmplat la noi, în Moldova, în ziua de 7 aprilie 2009. În acest context, iată la ce aş vrea să vă atrag atenţia: nici pînă astăzi, după ce s-au scurs şapte ani şi jumătate de la acele evenimente, acestora nu le-a fost dată o apreciere juridică, în baza lor nu au fost pornite procese judiciare.

Cum credeţi, de ce?

În primul rînd, pentru că, în toţi aceşti şapte ani şi jumătate trecuţi de atunci, cei care au organizat şi au înfăptuit lovitura de stat din 7 aprilie se află la putere. Astăzi, 2 dintre 3 organizatori ai evenimentelor din 7 aprilie, pe care eu i-am numit chiar în acea zi, şi anume Filat şi Urecheanu, au fost înlăturaţi: unul — la închisoare, iar al doilea, deocamdată, la «odihna binemeritată».

Iar acum am ajuns la cea mai importantă întrebare: cine şi pentru ce a avut nevoie de scenariul realizat la 7 aprilie?

Bineînţeles, au început a se foi acele forţe care, la începutul anilor 90, s-au grăbit să-i îngroape pe comunişti. Şi deodată, chiar în centrul Europei, comuniştii vin de două ori la putere. În plus, ei mai cîştigă alegerile şi a treia oară. După 7 aprilie, anume cei care au organizat lovitura de stat, prin şantaj, corupere şi intimidare a deputaţilor, au reuşit să blocheze alegerea preşedintelui ţării. În acea situaţie, noi, respectînd în mod strict Constituţia, am procedat la alegeri repetate. În rezultatul acestora, raportul între mandate s-a schimbat. PCRM a cîştigat mandatele doar a 48 de deputaţi. Şi din nou, pentru a evita legitima responsabilitate pentru ceea ce a săvîrşit la 7 aprilie, această bandă organizată s-a unit, pentru a avea majoritatea în Parlament, adică 51 mandate de deputat. A fost ales un preşedinte interimar, Filat a fost desemnat prim-ministru, după care au început un dezmăţ total.

Anume acesta a fost scopul celor care au săvîrşit lovitura de stat din 7 aprilie 2009.

Activul de partid al PCRM trebuie să cunoască şi să înţeleagă clar cauzele, scopurile şi sarcinile organizatorilor evenimentelor de atunci şi, în baza unor exemple concrete, să-i convingă pe alegători că anume la 7 aprilie 2009 în Moldova s-a constituit o oligarhie anticonstituţională, antipopulară, mafiotă şi coruptă.

Noi trebuie să analizăm tot ceea ce s-a întîmplat începînd cu 7 aprilie şi ceea ce se întîmplă în toţi aceşti lungi şapte ani şi jumătate şi să urmărim cum au influenţat respectivele evenimente situaţia politică, economică şi socială din ţară, precum şi dezvoltarea în ansamblu a ţării. Doar în rezultatul unei asemenea analize fundamentale vom reuşi să pătrundem mai adînc în adevăratele scopuri urmărite de organizatorii evenimentelor din 7 aprilie 2009.

După scurgerea a şapte ani, nu doar noi, comuniştii şi părtaşii noştri, dar şi majoritatea experţilor atît autohtoni, cît şi străini apreciază Moldova ca un stat capturat. Ca o ţară în care corupţia a pătruns în toate structurile de stat, fără de nici o excepţie, luîndu-i ca ostatici pe toţi cetăţenii Moldovei. Astăzi, în Moldova nici o problemă nu poate fi soluţionată fără a da mite şi biruri.

Sunt corupţi toţi şi toate. Şi Parlamentul, şi toate ministerele, şi însuşii Guvernul. Locurile din Parlament, din organele publice locale ale puterii sunt cumpărate. De acum după alegeri, deputaţii sunt cumpăraţi ca o marfă, cei care-i cumpără şi cei care se vînd, scuipînd pe faptul pentru cine şi-au dat voturile alegătorii. În vînzare sunt scoase funcţiile de miniştri şi viceminiştri. În principiu, nici un om nu poate intra la lucru într-o structură de stat fără a da mită, fără a avea sprijinul din afară al cuiva.